marți, 24 decembrie 2019

O nouă etapă a vieții

  
   ANI MULȚI, plini de bucurii și împliniri, oaameni buni!

Odată cu venirea anului 2020, am intrat într-o nouă etapă a vieții. O etapă după care, pentru mine, nu se știe dacă mai există o alta.
Așadar, dragii mei, etapa acaeasta cândva când lumea era mai unită, mai generoasă, mai tolerantă, cu alte cuvinte mai omenoasă, etapa despre care vorbesc reprezenta etapa oamenilor înțelepți. 
  În dezmembrarea de astăzi dacă spui așa ceva sunt mulți care o iau în derâdere. Vai,  dar nu m-am gândit niciodată că volumele mele vor fi adresate ori citite de persoane cu minte rudimentară! 
   Revenind la noua etapă, dragii mei, m-am gândit să elimin toate energiile negative, iar, privind maleficii, să nu mai aud. Am eliminat chiar volumul „Haita și trădătorii”.
Da, am eliminat acest volum „Haita și trădătorii”, aruncând manuscrisul la gunoi chiar și sfătuit de unii amici să-l public. 
 M-am hotărât.  L-am dat la lada de gunoi. Și, nu regret. 
De ce? Pentru că aș fi murdărit tot ceea ce am generat, tot ceea ce las în urma mea. Tot ceea ce am construit :
-  Monumente...Casă de Cultură...Cenaclu....Contribuții la memorarea unor eroi...unii uitați, alții nerespectați. Contribuții la aducerea pe făgașul normalității a unei Rezervații Naturale, trecută fals în analele istorice și, altele.
  Ce rost ar fi avut să mă încarc de teme contrar strădaniilor mele. Să te străduiești o viață să zidești, trudind zeci de ani  și să te încarci la vîrsta aceasta, nominalizând persoane care, fără bun simț sar la beregata ta. Fie la ele, să trăiască în caracterul lor,  că la vârsta mea, cu cei 7 ani de acasă, cu iubirea de Neam și Țară nu  pot da uitării lucrurile pozitive deja înfăptuite...

ANI MULȚI, plini cu bucurii și împliniri, oameni buni!

                             Dumitru K Negoiță (LSR)


marți, 3 decembrie 2019

Între ifose și Casă de Cultură

Dragii mei
Cititorii mei
Frații mei
Cine a spus că realitatea (viața) bate filmul, n-a trăit degeaba.
Iată, trăiesc pe viu altceva decât mulțumirea că, în sfârșit, după o muncă adăugându-i-se și pensia de pe un an de zile, în loc de bucurii trăiesc realități nedorite.
Se spune că : - Prietenii îi alegi singur, dar neamurile ți le dă Dumnezeu și trebuie să le suporți.
 Nimic mai adevărat și, mai e ceva! De-o vreme, mai în glumă mai în serios, se spune că: - Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!
Dar, care-i fapta bună? Adevărat. Care-i fapta bună, dragii mei? Care să fie, dacă nu să transformi casa părintească, dintr-un sat și odată cu munca aceasta, după inaugurarea sa, aducând aici o bibliotecă, piese pentru un minimuzeu, să generezi, fapt întâmplat, un Cenaclu „Ștefan Bârsănescu”, dorința ca aici să se regăsească spiritul bunicului-erou, din Primul Război Mondial, căruia îi port numele, fiul său (tatăl meu) , medaliat în Cel de al Doilea Război Mondial, chiar și câteva obiecte din spiritul fratelui...La Cenaclu, deja a răsărit un ghiocel!
Amintind de 25 mai 2019, ziua botezului Casei de Cultură DKN Ursoaia, unul din cei care revendică astăzi o parte din acest lăcaș spunea:
-  Ai renviat această casă nea Mitică!
La începutul lui septembrrie, într-o frumoasă  și călduroasă zi, copil și nepoți din Brașov, plecați prin Germania, după 7 ani, când această casă era o ruină, iată, copii și nepoți veniți și de la Buzău, București, au trăit bucurii fără margini la această revedere. Bucurii trăia și semnatarul alături de soție, cumnată, bucuros că a realizat astfel de fapte. Ce să mai spunem, au început să ne năpădească bucuriile,
Câte îmbrățișări,  câte vorbe frumoase, câte gânduri...Numai că doar două luni a trecut după această întrunire între neamuri că, deja fapta bună a trecut, așa cum s-a întâmplat și cu Monumentul de la Ursoaia (tot de aici) De ce? Au venit neamurile, au venit revendicatori, binevoitori a intra în posesia muncii gata făcută.
-  Curățenie, bibliotecă, minimuzeu, asta e, dar, pe noi nu ne interesează, nici măcar de străbunicul erou, bunicul medaliat...Noi vrem să împărțim. Da. Să împărțim. Strică tot...că împărțim.
- Corect. Trebuie să stricăm și să împărțim.
Adevărat. Trebuie să împărțim că niciodată ifosele  cu actele culturale nu pot sta împreună.

Chiar și așa, împărțirea aceasta se putea realiza pe cale frățească, pe cale pașnică, prin înțelegere, prin respect față de cel care a muncit să poată da o lumină bunicului-erou, tatălui medaliat... casei, zonei. Cu alte cuvinte întotdeauna dialogul cu gânduri curate le-am apreciat, doar acestea pot fi în credința lui Dumnezeu, așa cum părinții spuneau, așa cum ei își doreau. Dar, ei, revendicatorii, brașovenii, au ales calea confruntării prin aroganță, îngâmfare...abuz.
Orice gânduri aveți fraților, eu nu cred că justiția română va da dreptate ifoselor în detrimentul Casei de Cultură (a actului cultural).
Așadar, de azi am luat-o de la început, o altă muncă, un alt angajament, o altă gândire....

luni, 14 octombrie 2019

Un 13 octombrie cu 2 sărbători spectacol la Buzău


     Haina toamnei din duminica lui 13 octombrie a fost în totalitate îmbrăcată de razele strălucitoare ale soarelui, mângâiate de o ușoară adiere a unui vânt care parcă ne aducea din adâncuri o stare de liniște. Pe bolta albastră a cerului pâlcuri neânsemnate de nori nu-și puteau uni forțele și, căutau care de care unirea înspre alte orizonturi. Într-o astfel de ambianță când distinsa toamnă a acestei zile concura cu cele mai frumoase zile ale altor anotimpuri, m-am deplasat pe Bulevardul „Nicolae Bălcescu” din Buzău la prima dintre aceste Sărbători. Parada de toamnă a „Retromobil” Buzău. Ca mărunt colecționar și iubitor al istoriei României, m-am bucurat să văd o parte din autoturismele și alte autovehicole ale vremii care fie au circulat prin țara noastră, fie unii pasionați le-au achiziționat. Am privit, m-am delectat, m-am bucurat.
  Cinste lor, cinste colecționarilor!
Cu aceste cuvinte-n gând am plecat încercând să memorez imaginile când, un telefon de la Elena, mă atenționează de Sărbătoarea din apropiere. Sărbătoarea binecunoscutei Asociații „ASCIOR” din sala de la Muzeul Județean, „Amfiteatru„ a Centrului Cultural Județean. O Asociație care cuprinde multe filiale atât în granițele actuale ale României, dar, și pe unele teritorii pe care cândva România le-a deținut. O Asociație mult și frumos implicată în educația tinerilor, înspre educația Creștin Ortodoxă, înspre Cultură, înspre bunul simț, înspre Cultul muncii. Cu alte cuvinte, o astfel de Asociație seamănă bucurii și, amfitrionul principal, preocupatul de zi cu zi, este o mai veche cunoștință din anul 2013, de la Asociația și Fundația „Origini carpatice”, unde, printre membrii fondatori ne aflăm. Dar nu numai de aici ne cunoaștem ci și de la Antologia revistei „Uscând o lacrimă”, volum numit „Bucurii”, unde și domnia sa Nicolae Mușat se află, că despre preocupările minunatelor acțiuni ale domniei sale este vorba. Și...totuși...Nu ne putem opri. Cu doi ani în urmă, pe un timp ploios, Domnia sa cu Distinsa Doamnă Radu Roxelana, semnatarul cu Distinsa Doamnă Elena Căpățînă, am generat o prietenie între ASCIOR și Liga Scriitorilor - Filiala Buzău.
Așadar, ori de câte ori timpul permite voi veni cu drag la Evenimente care vizează promovarea credinței și culturii. Revenind la telefonul primit de la Elena, am pornit-o înspre cea de a II a Sărbătoare a lui 13 octombrie 2019, Sărbătoarea ASCIOR. Pentru că desfășurarea Evenimentului ASCIOR, trecuse de început, să nu deranjez, m-am așezat discret pe una din băncile libere din sală. Aici, mulți iubitori ai bunei credințe veniți din toate colțurile României de azi și de ieri,  și-au exprimat, în mare măsură bucuriile și entuziasmul, chiar și-n final când au încins o horă a bucuriei, o horă a UNIRII prin credință și cultură. Conectat la astfel de fapte am ascultat, am aplaudat, am zâmbit, m-am bucurat. Cu toată discreția mea, de ochii ageri ai Președintelui ASCIOR, ori de ai Directorului ASCIOR, nu am putut fi ocolit. Chemat să spun câteva cuvinte pe scurt, am ales ceva comun. Un fel de rezistență față de preocupările mai marilor care conduc Societatea. O TRĂINICIE A României înseamnă iubirea de țară, de tradiții, de cultură. Să nu trăim doar să criticăm. Dacă cei îndreptățiți să facă lucruri importante pentru țară și nu fac, HAI, hai să facem noi... Grație acestor iubitori de România, Grație Marelui Inimos Nicolae Mușat, am primit: O MEDALIE. Am primit-o cu emoție. Gândindu-mă la telefon, am și spus:
 - N-o merit, dar, m-am gândit la Elena, care mi-a telefonat și, atunci m-am îndreptat înspre Marele Inimos, care era cu MEDALIA în mână. Am primit-o cu bucurie, obligându-mă și, gândindu-mă că, de nu mi-ar fi dat Elena telefon n-aș fi fost prezent la această ilustră Sărbătoare.
Așadar, când am ajuns acasă am spus:
-         De la Manifestația la care m-ai atenționat am primit o MEDALIE, te rog s-o  primești că tu o meriți și, o să-ți aducă bucurii că este o Medalie Creștin Ortodoxă.                                                                                    Dumitru K Negoiță (LSR)




duminică, 22 septembrie 2019

Lansarea antologiei FÂNTÂNA BUZOIANĂ s-a transformat într-un veritabil Spectacol

   Crede cineva că în ziua de 21 septembrie 2019, la Lansarea antologiei FÂNTÂNA BUZOIANĂ că transformându-se într-un veritabil Spectacol, au participat  Iohaniști, Useriști ori salariați de la  Cultura Pesedistă? Nici vorbă. Salariații de la Cultura Pesedistă nu vin la activitățile voluntarilor. A voluntarilor care au adus pe harta Buzăului Liga Scriitorilor. O asociație cu statut juridic de sorginte literară, cu revistă proprie intitulată „Uscând o lacrimă”. În cei 3 ani de activitate această asociație a promovat cultura buzoiană atât în țară, prin intermediul publicației amintite, dar și prin deplasări, la Iași, la București, la Cluj... cât și pe mapamond, prin intermediul prestigioasei reviste „Confluențe literare”.
Salariații de la Cultura Pesedistă nu frecventează fie ele și veritabile spectacole generate de Asociația Filiala Buzău a LSR, pentru că ei sunt preocupați de, Tra...la...la ...Cucurigu...Dă banu...prin Județ.
Mai concret, pentru desfășurarea activităților noastre voluntare avem nevoie de Sală  de spectacole. În municipiul Buzău sunt 2 Centre  de Cultură. Centrul de Cultură „Alexandru Marghiloman”, de la vila Albatros și Centrul Județean de Cultură și Artă, din clădirea Muzeului Județean și Teatrului „George Ciprian”. Pentru că două colege din cadrul filialei noastre lucrează în Învățământ, am ales ca cele mai importante Manifestări literare ale noastre să se desfășoare sâmbăta. Întrucât la Centrul Cultural „Al. Marghiloman”, sâmbăta ni s-a spus că nu ne pot găzdui că în sală se desfășoară Cununi Civile, am găsit îngăduință la Secretariatul Centrului Cultural Județean de Cultură și Artă. Aici am sărbătorit Aniversarea unui an de la înființare, a doi ani de la înființare, când am fost onorați de prezența scriitorului și actorului George Vlaicu, a poetei și actriței Silvia Săracu, altădată, tot în această clădire, dar într-o altă sală, am fost onorați de prezența binecunoscuților actori Vasile Muraru, Valentina Fătu,  spectacol cu Magda Catone. Dacă ar fi să vorbim și de alte personalități care ne-au onorat cu prezența sub egida Asociației Liga Scriitorilor Filiala Buzău, putem numi pe scriitoarea Camelia Pantazi Tudor, directorul editurii și revistei Astralis București, actrița Ana Caraghiaur, poetul Silvan G. Escu, pentru a 2 a oară scriitorul și actorul George Vlaicu... 
În promovarea acestei Filiale de către buzoieni, am fost onorați de regretatul scriitor Marin Ifrim, cel care ne-a promovat atât prin „Opinia buzoiană”, cât și prin alte publicați spunând răspicat:
- Uniunea Scriitorilor și Liga Scriitorilor vor avea viitor.
Am mai fost promovați în revista „Întrezăriri” de scriitorul Gheorghe Posteelnicu și părintele Milea, alias scriitorul Sava Bogasiu, care ne-a găzduit anumite întruniri la Fundația Sf. Sava de la Buzău.
De Președintele Uniunii Artisticilor Plastici, Filiala Buzău, Valeriu Șușnea, în cadrul Emisiunii „Clubul Artelor”, de la TV Buzău, ne-a găzduit, pe semnatarul și pe Mihai Sălcuțan.. Au mai fost și altele despre care voi discuta cu colegele și colegii.
  Revenind la Spectacolul din 21 septmbrie 2019, pentru a închiria sala vreme de 3 ore, încă de la sfârșitul lunii august am făcut demers la Secretariat pentru a stabili data. 
Într-una din zile primesc telefon de la distinsa colegă Gina Agapie că la Lansarea Antologiei noastre va prezenta un spectacol cu elevi de la Școala Gimnazială „Mircea T. Bădulescu”, unde profesor este, dar, are absolut nevoie de: O stație și microfon. Pentru acest demers, merg joi, 19 septembrie 2019 la Centrul Cultural Județean de Cultură și artă. La secretariat întâlnesc toată conducerea acestui Centru Cultural. Le spun despre această doleanță și primesc la repezeală un răspuns că stațiile vor pleca la Unguriu. Insist, Dar degeaba. Ei mulți, aroganți, eu singur, chiar dacă eram cunoscut de unii, se făceau că plouă și eram  nedorit a fi cunoscut de alții. Din discuții în discuții, ei, mari salariați la stat, eu, doar un voluntar în promovarea culturii. Ei în gașcă, eu, singur, discuțiile au ajuns până acolo unde...Să fi mulțumit că nu ți-am închiriat cu bani sala.
După această zicere m-am aprins.
- Cum? După 18 ani de muncă voluntară pentru promovarea Culturii să plătesc sala? Iar voi care luați bani de la stat pentru promovarea Culturii, după ce nu se vede nimic, raportat la creativitate, din partea voastră înspre promovare mai îngrediți și voluntarii?
Dar, orice am spus orice aș fi spus pe ei nu-i puteai clinti. Lucrând în gașcă și neinteresându-i decât, așa zisa muncă a lor ...Tra...la ... la... Cucurigu...Dă banu... Gașca lor, de la cele 2 Centre, îi interesează de voluntarii care prin creațiile lor, prin manifestările lor, prin munca lor, promovează acest oraș?
Dacă cineva din aceste găști se revoltă sau devin agresivi, înainte de-a face asemenea gesturi să-și amintească la câte Manifestări Culturale ale Filialei Buzău a Ligii Scriitorilor au participat?
Ce întrebare?  Parcă e cineva care nu-i știu că ei nu fac voluntariat. Ei, sunt mari salariați de stat. 
- Da, da, de stat. De stat și fac doar așa: 
- Tra...la...la...Cucurigu ... Am luat  banu...
Am plecat de la salariații de stat, amintindu-mi de această joi ca de joia patimilor. 
Seara sun dezamăgit pe o distinsă colegă, Elena Căpățână, să-i spun ce mi s-a întâmplat și că pe mai marii de la Centrul Cultural, aroganții de aici, în afară de secretariat,  nu dădeau doi bani pe Manifestația noastră. 
După acest telefon, spre onoarea sa, Distinsa colegă, nu se lasă. Sună. Sună la cunoștințe, la prieteni și victorie. Reușește să închirieze o stație și microfoane.
Așadar, grație celor 2 colege, Lansarea antologiei buzoiene FÂNTÂNA BUZOIANĂ, despre care Președintele Național Alexandru Florin Țene, membru al Academiei Române Americane, a spus că reprezintă : „O pagină de istorie pentru Literatura Română”, s-a transformat într-un veritabil Spectacol. 
Vorbeam de o pagină de istorie pentru literatura română. Oare, găștile de la cele 2 Centre Culturale, mass-media, Biblioteca Județeană căreia i-am trimis o carte, de ce n-au catadicsit măcar din curiozitate, măcar așa, de flori scuturate să ni se alăture?
Mare-i Grădina ta Buzăule? Ai pământ fertil, Ai rezervații naturale printre cele mai minunate de pe Terra, Ai muzee. Ai Mănăstiri frumoase. Ai forme de relief diversificate. Ai cântăreți să le cânte. Ai pictori să le picteze. Ai scriitori, istorici...
Ai de toate Buzăule, numai că cei care sunt plătiți să aibă grijă de ele împiedică și voluntarii care le iubesc.  
Cu toate piedicile pentru voluntarii Filialei Buzău a Ligii Scriitorilor, viața-i frumoasă dacă o iubești și muncești pentru împliniri. Așa cum a fost acest superb Spectacol. 
Iată, pe scurt:
Într-o ambianță relaxantă, s-a deschis această Manifestație de către Președintele Filialei, urând un „Bun venit” distinșilor participanți, rostind că Antologia FÂNTÂNA BUZOIANĂ reprezintă oglinda Filialei Buzău a Ligii Scriitorilor. Cronica acestui volum antologic realizată, cum spuneam, de membru al Academiei Româno-Americane, Al. Florin Țene, 
a apărut în 4 publicații:
- Două publicații la Cluj - Napoca
- În „Confluențe literare”
- In revista Luceafărul.
Colaboratorii acestei antologii, în ordinea alfabetică și prezenți,  fiind:
Gina Agapie; Nicolae Birceanu, Elena Căpățînă; Nicoleta Cristea Ifrim; Cornel Diaconu; Dumitru K Negoiță; Gheorghe Oncioiu; Gheorghe Onea; Marilena Răghinaru; Mihai Sălcuțan.
Din motive motivate au absentat:Cel din fața antologiei, membru USR și de onoare LSR, Mihail Milea; membru LSR, Ion Gătej (Aldeniu) și prefațatorul antologiei, membru USR și de onoare LSR, Gheorghe Postelnicu.
S-au prezentat personalitățile  literare și iubitoare de artă literară, muzicală, picturală...din sală:
Tudor Cicu, membru LSR; Ovidiu Cameliu Petrescu, directorul „Renașterea buzoiană”; Marius Constantinescu, doctor în istorie; Viorel Frâncu, publicist și ziarist; Marius Vlăsceanu, Președintele 
ASCIOR Mizil; Roxelana Radu, Director ASCIOR. O surpriză plăcută și onorabilă a reprezentat-o o tânără locotenent Alexandra, care participând la studii organizate de NATO și având colegi din toate țările...a terminat studiile ca șefă de promoție. Sora sa mai mică, elevă în clasa a VII a, cu un volum în lucru, a fost numită de prefațator: O floare de Rușavățu. Au mai fost prezenți, proaspătul membru al filialei, poetul Sandu Chiva; Florin Zirbo, poet; Monica Rusu, pictoriță și poetă. Cantautorul, folkistul Manea Aghiană, Tehnoredactor Irina Mirică, elev de la Liceul de Arte „Margareta Sterian; elevă de la Liceul B.P. Hașdeu, elevi, cum am mai spus, de la Școala Gimnazială „Mircea T. Bădulescu” ...Mulți cititori, iubitori de cultură.
A urmat IMNUL LSR., Apoi, a urmat un splendid spectacol susținut de elevii de la Școala Gimnazială „Mircea T. Bădulescu”, coordonați de Gina Agapie.
Programul a continuat în aceeași notă înaltă generată de folkistul Manea Aghiană.
Au urmat: Elevul Al. Mario Negoiță, care a recitat o poezie de Elena Farago, Floarea de Rușavățu, ne-a prezentat o propie poezie privind FÂNTÂNA BUZOIANĂ. Consacratul scriitor Tudor Cicu, într-un mod personal ne-a prezentat o seamă de impresii despre volumul amintit pe care-l citise în amănunt. Venind cu exemple și îndemnând pe unii colaboratori ai volumului să citească din propiile creații din volumul antologic, așa cum s-a și întâmplat, prezentându-se rând pe rând fiecare la pupitru. Doamna Elena, preferând o elevă de la B.P. Hașdeu să-i citească o poezie din volumul antologic.
Înainte de protocol, finalul i-a aparținut folkistului Manea Agheană, cel care ne-a înveselit și ne-a generat o sâmbătă de neuitat.

marți, 17 septembrie 2019

De 18 ani voluntariat pentru promovarea culturii buzoiene

   18 ani de voluntariat de promovare a culturii în această zonă a Carpaților de curbură. Este mult, este puțin, este bine, este mai puțin bine, doar bunul Dumnezeu știe. Și ce s-au rezolvat în acești 18 ani de muncă voluntară când mulți nu ridică măcar o hârtie de jos fără să primească ceva?
Ei, bine, am s-o iau pe scurtătură și să nominalizez câteva din aceste promovări:
* Am ajuns la 21 de volume personale și tot cam atâtea colaborări. În cele 21 volume în care am promovat, fie Mănăstirea Cârnu, fie comuna Viperești, fie reperul moral al României regale ale anilor 1902, fie unde s-a ajuns cu a 4 a Intreprindere pe ramură din Europa...fie cu bucurii care nu trebuiesc ucise, fie promovând eroi din 1877, Primul Război Mondial ori medaliați din cel de al Doilea Război Mondial, NU am apelat la vreo instituție publică, la politicieni pentru sponsorizarea vreunei cărți.
* De 7 ani am inițiat publicația pe care o conduc „Uscând o lacrimă”
* De peste 3 ani am înființat foaia literară de familie numită „Poarta amintirilor”.
* De 3 ani am adus pe harta județului Buzău Liga Scriitorilor.
* Au trecut peste 4 ani de când la Ursoaia s-a înălțat Monumentul „Iorgu Cosma”, la care prin inițiativă, prin muncă, sprijinit de un domn colonel I.O., s-a putut efectua construcția, acolo unde s-a susținut că „aici nu se poate face niciodată nimic”.
* Au trecut 11 ani de când am inițiat Concursul cu premii dedicat multimedaliatului erou Iorgu Cosma.
* De câteva luni s-a botezat Casa părintească în Casă de Cultură.
* De câteva luni a luat ființă, pe lângă Casa de Cultură DKN Ursoaia, Cenaclul celor 7 arte „Ștefan Bârsănescu”. Ca prim rod al acestui Cenaclu va apărea volumul realizat de „O floare de Rușavățu”, elevă în clasa a VII a.
* De 11 ani am promovat: Moral(u)itate și  Salut prieten(i)e.

   Și, ca totul să fie în credința lui Dumnezeu, împreună cu membrii filialei Buzău a Ligii Scriitorilor și a membrilor de onoare, s-a realizat volumul antologic FÂNTÂNA BUZOIANĂ, despre care în 4 publicații, 2 la Cluj...un membru al Academiei Româno-Americane a scris că acest volum antologic poate însemna „O pagină de istorie în literatura română”.
Așteptăm cu nerăbdare să vedem ce o să scrie buzoienii noștrii că de mass-media buzoiană m-am lămurit.

joi, 5 septembrie 2019

O floare de Rușavățu


Înspre sfârșitul verii, pe 25 mai 2019, la botezul Casei de Cultură DKN Ursoaia, era forfotă mare. Elevi de la şcoala Pălici, elevi de la Şcoala Gimnazială Ursoaia şi elevi de la Școala Gimnazială Vipereşti, au generat un spectacol muzical, literar, precum şi o echipă de dansatori ai Şcolii Gimnaziale Vipereşti, care au reușit să ne cânte şi încânte. Profesoara Elena Matei, ne spune că o elevă din clasa a VI a, scrie poezii. Desigur, curiozitatea şi bucuria a fost atât de mare încât nu numai că am dorit s-o cunosc, dar, am invitat-o şi la Deschiderea Cenaclului celor 7 arte, , Ştefan Bârsănescu", din 29 iunie, unde, a citit din propriile creații. Chiar participând la la un duplex literar împreună cu poetul Sandu Chiva. De atunci, eleva Ioana Maria Vârlan, care urmează clasa a VII a, este colega noastră de Cenaclu şi, iată, nu se mulțumește cu doar atât, a decis, după ce a debutat cu poezie în revista, , Uscând o lacrimă ", să vină în întâmpinarea noastră cu propriul volum de poezii plin de inspirații, intitulat, , Emoția Copilăriei". 
La vârsta aceasta când nu toți colegii săi au lăsat jucăriile deoparte, Ioana Maria Vârlan a început să escaladeze piscurile cele mai înalte, sus, tot mai sus, de unde inspirația vine. Vine tocmai de la bunul Dumnezeu, de aceea este de apreciat şi de lăudat asemenea inițiativă. E un semn bun ca dorința de a creşte precum o floare, înseamnă strălucire, înseamnă bunătate, bucurie, iubire. De altfel, bucuria de-a creşte frumos poate fi lesne observată în poeziile sale care cu sufletul curat de copil cântă zona, aduce elogii, țării, părinților, lui Iisus, animăluțelor, unor membrii al Cenaclului, profesoarei de limba română, surorilor. Se bucură şi descrie anotimpurile, unele întâmplări din viața de elev. 
Pentru noi adulții, e o încântare să vezi o asemenea floare cum caută să ne cânte şi încânte. Asemenea flori trebuiesc protejate şi ajutate să crească, să strălucească. Deocamdată Ioana Maria Vârlan se poate numi o floare de Ruşavățu şi, sperăm ca Cenaclul nostru s-o poată modela așa cum sufletul său de copil o cere, așa cum de undeva, fie dintr-o educație aleasă unde i s-a inspirat dragostea de locurile natale, dragostea de români și România, începe să-i aducă o strălucire. Noi, nu putem să-i urăm decât, drum bun în realizarea dorințelor alese. Drum lung, inspirație, ploi de bucurii şi mult succes pe drumul înspre Cetatea cea mai liberă de pe Terra. 


Dumitru K. Negoiță (LSR) 

vineri, 30 august 2019

De ziua limbii române, scriitorul ION MACHIDON



   
Am avut onoarea ca marea personalitate a literaturii române, ION MACHIDON, să fie publicată în revista „Uscând o lacrimă”, în foaia literară „Poarta amintirilor”, de mai multe personalități literare buzoiene, publicat prin volumul „Conexiuni buzoiene”, redactor al volumelor „Bucurii autocreate” și „Nu ucideți bucuriile”, și câte și mai câte. Scriitorul din Urecheștii Bacăului, ION MACHIDON, s-a stabilit la București și, fiind o persoană atât iubitoare a cultului muncii, a literaturii române, a simțit că Dumnezeu îi este aproape înzestrându-l cu talent, c-o poftă de poezie și de ajutorare a oamenilor iubitori de poezie, muzică, pictură, teatru,  cum rar se mai poate întâmpla în societatea noastră atât de pretențioasă, egoistă și aburitoare.
Munca pe acest tărâm literar i-a fost și îi este credința, dragostea, bucuria și, chiar dacă necazurile nu l-au ocolit, cred că trebuie să se bucure, devenind, așa cum își dorea de tânăr, unul din marii scriitori ai acestui secol. Mărturiile înspre această direcție înseamnă opera sa. Un singur exemplu poate fi elocvent dacă ne gândim la volumul cât o bibliotecă de mare și valoros numit „Libertatea gândului de a scrie”. Volum de 688 de pagini, ce cuprinde, într-o ordine a autorului: Publicistică, interviuri, note literare, almanahuri, reviste 1990 – 2015. Dacă mai adăugăm printre zecile de cărți scrise, volumul „500 de Ședințe ale Cenaclului Amurg Sentimental, patronat de revista cu același nume”. Volum ce cuprinde 512 pagini și redă perioada 28 aprilie 1995 – 31 mai 2014. Dar scriitorul, cronicarul literar, poetul, editorul ION MACHIDON, nu s-a oprit și spre cinstea sa, a celor care frecventează Cenaclurile literare ale acestui mare literat, tot continuă.
Pentru că ne-am cunoscut în „Clipe de bucurie” (Antologia iubitorilor de literatură din Cenaclul „Amurg Sentimental”, pentru respectul și onoarea de al cunoaște, pentru bucuria de a fi partipant la unele ședințe generate de acest deosebit literat, am venit de la Buzău, cu o tolbă plină cu mărturii scrise în publicațiile amintite, rugându-vă pe Dumneavoastră, membrii ai Cenaclului „George și Agatha Bacovia”, să-i urăm astăzi scriitorului ION MACHIDON,  de ziua LIMBII ROMÂNE, un sincer și la unison glas:
ANI MULȚI, încărcați pentru inimă cu bucurii și ploi de împliniri.
LA MULȚI ANI.
              Dumitru K Negoiță

vineri, 23 august 2019

Pârscovul are cu cine se mândri



Astăzi, 23 august 2019, la orele 10:30, Pârscovul de ieri, Pârscovul lui Vasile Voiculescu și Pârscovul de azi, Pârscovul lui Gheorghe Postelnicu, a fost în sărbătoare. În prezența unui numeros public format din scriitori, istorici, profesori, ingineri, elevi, cititori s-a lansat volumul „Jurnal de Pârscov”, editura PIM Iași 2019, autor, binecunoscutul scriitor Gheorghe Postelnicu. 
O carte fabuloasă, o carte care nu numai pârscovenilor și celor care se regăsesc în interiorul acesteia nu trebuie să le lipsească.
 Volumul amintit poate face mândrii pe mulți bibliotecari s-o aibă în rafturile bibliotecilor și s-o recomande cititorilor. 
„Jurnal de Pârscov”, este un volum de 220 de pagini care cuprinde 5 capitole: Preliminarii, Voiculesciene, Critice, Jurnalul Pârscovean și Vechile case Pârscovene. Multe din lucrările prezentate în capitolele amintite au fost pregătite și prezentate, așa cum și autorul spune, în revista „Întrezăriri”, revistă sătească de știință și cultură”, unde redactor șef, este.
Jurnalistul și scriitorul Gheorghe Postelnicu, redă, cu o vervă plină de trăinicie, eleganță, mărinimie și generozitate, precum un sportiv calificat în finală,  o serie de comentarii precum un mare critic de artă literară dar și precum un veritabil istoric, arătând fapte, povestiri, toate bine esențializate, făcând un deliciu din fiecare capitol.
Se vede și trebuie să reccunoaștem că unde scriitorul Gheorghe Postelnicu a semănat multă lume are ce culege, multă lume s-ar putea îmbogăți spiritual, bucurându-se de călătoriile imaginare-n timp, bucurându-se, învățând ceea ce înseamnă adevăratul respect. Cu alte cuvinte, învățând trecutul știm cum să iubim prezentul. Și, e normal când dăruiești se îndreaptă și-nspre tine, uneori înmiite, darurile. Uneori se spune că în viață poți depinde și de cel după care ai băut apă. Așadar, Gheorghe Postelnicu, a băut apă după Vasile Voiculescu și, sunt sigur că de acolo de SUS, Vasile Voiculescu e mândru de valoarea literară, de generozitatea și de caracterul urmașului său.
Cu voia dumneavoastră aș dori să spun că după 7 ani de editare a revistei „Întrezăriri”, adăugând volumele anterioare și „Jurnal de Pârscov” , scriitorul Gheorghe Postelnicu împreună cu Dumitru Scoroșanu și toți oamenii de cultură care-i înconjoară au transformat Pârscovul, din punct de vedere cultural în „Orașul cultural Pârscov”. Doar administrația locală ține Pârscovul comună. Spun aceste cuvinte întrucât multe orașe din punct de vedere cultural sunt comune! 
                               Dumitru K Negoiță (LSR) 

luni, 12 august 2019

Apreciez omenia și detest șmecheria

Valurile vieții m-au dus prin senin, prin furtuni, prin câmpii, pe dealuri,prin păduri, prin munți, m-au urcat și m-au coborât dar, niciodată oriunde m-am aflat nu m-am despărțit de omenie. Altfel spus, cu omenia am pășit nopți și zile, nori și ceață, zâmbete și lacrimi, dar și speranțe. Omenia a însemnat cel mai înalt ideal. Omenia m-a învățat să respect trecutul, să mă preocupe prezentul muncind azi pentru mâine.Cu omenia am reușit să cercetez, în limita posibilităților, arborele ginealogic. Am crezut și cred că numai așa îi poate sta bine unui demn urmaș al unui bunic erou în Primul Război Mondial, căruia îi port numele. Am crezut și mai cred că numai așa pot să-l respect pe tatăl meu, medaliat în cel de al Doilea Război Mondial.
De brațe cu omenia m-am aflat chiar și înainte de așa zisa Revoluție, pe când lucram la „Fabrica de neamuri”, unde șmecheria era în floare. Aici unde, cu voie sau fără voie, a trebuit să schimb multe locuri de muncă pe care mulți le jinduiau.Nu am căutat niciodată pile, cunoștințe și relații. Nu am avut și nici nu am idei de turmă.
De brațe cu omenia am fost chiar și-n vremea când eram arbitru de fotbal. Printre prietenii cei mai buni în arbitraj mi-a fost fluierul „Gold cup” și arbitram acolo unde eram stabilit de comisia de delegări.
De brațe cu omenia am fost și sunt și în cadrul întrunirilor scriitoricești. Întotdeauna am considerat și consider că un adevărat scriitor trebuie să întrunească, pe lângă talent, moralitate, iubire. Dacă un scriitor întrunește cel puțin aceste 3 criterii poate pactiza cu Dumnezeu. Acolo unde un scriitor se poate bucura doar de talent și, restul cârcoteală, poate pactiza cu Satana rămânându-i doar satisfacția că Dumnezeu poate chema în audiență și pe... Satana!
De brațe cu omenia mă aflu de-o săptămână într-o Stațiune Balneoclimaterică. Aici, lume multă, destul de colorată în concepte despre lume și viață, cu preocupări înspre proceduri. Stațiunea are în componența ei personal valoros. Personal care face destule eforturi de-a bloc o serie de șmecheri, să nu le zic oameni fără bun simț, Pentru a creia o necesară ordine, personalul a făcut și programări pe minute și ore și, chiar, cabinete precum 4, 5, 6...12, au reușit. Personal precum la cabinetele: 4, 6, 12 și cel de la Baie, sunt de mare calitate. Numai că nu toată pădurea-i verde. La cabinetul 3, au năvălit șmecherii și, probabil a prins asistenta nepregătită. Deși procedura este importantă pentru mine, m-am simțit și mă simt nevoit s-o abandonez numai să nu asist la astfel de nesimțiri creiate de așa zișii șmecheri. 

vineri, 31 mai 2019

CRONICA LITERARĂ de Gheorghe POSTELNICU


USCÂND O LACRIMĂ, nr. 58 – 61 şi 62 – 65, oferă, pe lângă materiale grele: „Mitul Edenului în universul poetic al sec. XX” (Al.Fl. Ţene), „Jurnal de călătorie” (Roxelana Radu), „Fotografiile şi portretele familiei Eminescu” (Al.Fl. Ţene), „Omul potrivit la locul potrivit”, „Darul îngerilor” (Gina Agapie), „Creativitate românească fără limită de vârstă” (Elena Căpăţînă), informaţii despre apariţii editoriale, ştiri proaspete din activitate Filialei, versuri de Cornel Diaconu, Mihaela Socol, Sandu Chiva, Gh. Onea, Veroni Mihăilă, Dumitru Istrate Ruşeţeanu, Luminiţa Zaharia (frumoase poezii!). Cele două exmeplare ale insolitei publicaţii le-am primit pe 25 mai, în satul Ursoaia, aflat la 10 km de domiciliul nostru, acolo unde explozivul Dumitru K. Negoiţă, sprijinit de familie, de prieteni şi de membrii Filialei, a organizat o serbare populară prilejuită de sfinţirea casei părinteşti, slujbă urmată de o salbă de aniversări. Străvechea locuinţă va fi sediul cultural pentru comunitate. O activitate bogată, generoasă, în care iubitorii de cultură s-au cunoscut între ei, în care natura i-a răsfăţat pe toţi. O zi culturală festivă pentru care îl felicităm pe tenacele amfitrion. Cu acest prilej am primit numeroase cărţi, având ca autori pe membrii Filialei, lucrări pe care promitem să le citim cu răbdare şi să le comentăm în numărul viitor al Întrezăririlor. Prin ceea ce face, DKN este unic pe Valea Buzăului, de la Verneşti la Siriu.

Un stil simplu, un mod de adresare direct, fără emfază, sunt trăsături care o duc pe Aneta Dumitru („CUTIA SPERANŢELOR, 2019) în proximitatea prozei. Domnia sa este bazată, înainte de toate, pe o îndemânare nativă de povestitor, apoi pe experienţa sa de viaţă şi a altora, presa scrisă şi cea virtuală fiind doldora de întâmplări adevărate sau inventate. În absenţa unei conştiinţe estetice se consolidează, pagină cu pagină, o  manieră narativă care stimulează bunăvoinţa cititorului cu gust facil. Cartea aduce în dezbatere o temă vizibilă, evidentă, absolută: triumful Binelui social şi moral, şi o temă involuntară: rolul pozitiv al banilor. Cele două teme se dezvoltă în cultul valorilor unui prezent moral, patriarhal şi creştin, care se acomodează neîncetat şi fără piedici cu noul într-o lume aflată într-o stare permanentă de fericire individuală şi colectivă. Banii, româneşti şi americani, provoacă evenimentul minor, capriciul şi fantezia, o stare artificială şi paradisiacă, evenimentele dramatice aparţinând trecutului. Eroii, nişte exponenţi ai Binelui, sunt tipuri tradiţional-moderne care trăiesc experienţe energetice explozive. Protagonistul Gabriel, „vestitorul cel bun”, precum Sfântul Arhanghel omonim, orfan crescut la casa de copii, găseşte pe o stradă din Buzău o cutie cu dolari. Povăţuit de Silueta Albă din vis (Îngerul păzitor), o duce distinatarului care, ca în filmele indiene, se dovedeşte a fi tatăl său natural, singur, infirm, bogat, devenit creştin activ, cu un alt fiu, Gabriel, înghiţit de uriaşa Americă. Ceea ce obstrucţionează lectura sunt explicaţiile didactice despre noţiuni precum apă vie, unde electromagnetice, energie, deschiderea şi închiderea cerului, cordon de lumină, Axis Mundi, benzi de frecvenţă. Gabriel din ţară, ajutat de sfaturile binefăcătorului şi de banii fără număr ai acestuia se maturizează zi de zi. Nimic nu poate tulbura drumul spre fericire al unor creştini imaculaţi, deznodământ specific jurnalismului sezonier, melodramatic şi utopic.
Poiana Luanei, Munţii Buzăului (Poarta lui Dumnezeu), zona de interes turistic Nucu – Fişici în care eroii cărţii vor construi un centru de sănătate deservit de orfani integraţi social, pentru a beneficia de foloasele apei vii, a cerului azuriu şi al polului energetic existent aici, includ povestirea în producţia contemporană de kitsch.
Ramificarea subiectului în linii epice coerente, menţinerea emoţiei la un nivel constant, folosirea corectă, din punct de vedere sintactic şi morfologic, a limbii române, montajul agreabil de dialoguri, alternarea realitate – miraculos servesc efortul lăudabil al unei debutante pe care o aşteptăm să confirme aprecierile noastre. Folosirea numelor unor persoane, locuri şi localităţi reale nu aduc un plus de interes şi veridicitate, altfel spus, nu duce detaliul mărunt la o semnificaţie generală.

Elena CĂPĂŢÎNĂ: „Sunt un punct…şi vreau să fac politică!”, 2019. Eseu filozofic, evazionist-alegoric, cu frazare ermetică, aspirând să prezinte imaginea omului modern, bântuit de politică şi pasiuni. Paginile substanţiale sunt centrate pe filozofia gândului şi a puterii. Prin observaţiile de detaliu şi prin forţa meditaţiei, textele sunt remarcabile. Ele oferă cititorului avizat un intelectualism travestit, mai vizibil în capitolul „Politica unui cronicar”, în care cronicile de întâmpinare sunt, de fapt, microeseuri, exerciţii de admiraţie şi căldură, minuscule bijuterii preţioase.

marți, 14 mai 2019

Despre...Dincolo, în Nemurire

    Cu unele din cele 7 arte, cu teatrul în suflet, scriitorul George Vlaicu a adunat cu talent actoricesc multe personaje din viața reală generând pe fond jurnalistic și o poveste de iubire. Un fel de iubire între două personalități dintr-un grup de intelectuali. Cum iubirea înseamnă și o esență a vieții, autorul volumului  ,,Dincolo, în Nemurire”,editura ,,Astralis” București 2019, ne prezintă pe George, un scriitor și jurnalist care pe baza unui reportaj intră direct într-un dialog cu Doina, primăriță dintr-o localitate ,,Târgul Dorului”. O fată parcă ,,venită din Țara viselor”.
  Dacă la început Jurnalistului și scriitorului George Grigorescu  localitatea ,,Târgul Dorului”, n-a însemnat  arsenalul pozitiv, încet, încet ochii, comportamentul și glasul primăriței  au însemnat vii preocupări. Lăsând povestea romanului în seama cititorilor am descoperiri și numele a doi prieteni comuni cu ai autorului, Silvan G. Escu și George Șt. Savu, semn că George Vlaicu este, pe lângă actor, scriitor, jurnalist , și un incurabil domn al prieteniei, considerației. Este un om de viță nobilă, un om între oameni, să parafrazez pe un mare prozator român.
  George Vlaicu este un cărturar al detaliilor culegând mireasmă din esența lucrurilor, faptelor, dialogurilor.  Privitor la aplecarea înspre sexul frumos, a dorit, a știut și a reușit să dea glas binelui și a drumului înspre studiu pași exersați cu mintea și sufletul înspre frumos!
      Dumitru K Negoiță (LSR)

luni, 29 aprilie 2019

A apărut revista buzoiană ,,USCÂND O LACRIMĂ” cu nr. 62-65

Cu o mare întârziere datorată unor condiții nu tocmai benefice, a apărut numerele 62-65 a publicației  buzoiene ,,USCÂND O LACRIMĂ”, revistă cultural-istorică, turism, tradiții care din 2017 găzduiește Asociația Liga Scriitorilor filiala Buzău.
Iată, pe scurt din cuprinsul acesteia.

* Un Afiș care invită scriitori, pasionați ai celor 7 arte, oameni iubitori de cultură la Sărbătoarea din 25 mai 2019 de la Ursoaia.
* Fotografiile și portretele familiei Eminescu (Eminovici), autor, Al  Florin  Țene

POEZII:

* RONDEL DE APRILIE, autor Florin Grigoriu (SSR)
* FONDUL CLASEI; EU SCRIU GÎNDURI; POEZIA PARAFRAZĂ LA TOT, autor Luminița Zaharia.
* ROMINA, autor Mihai Aurelian.
* MĂ UITAI PE CER, autor Veroni Mihăilă.
* ÎNCHINARE; OCHI CA AI TĂI, autor Lucius Ianovici.
* POEZIA MEA..., autor Sandu Chiva.
* D ALE LUI PETRICĂ, autor Petre Rotaru-Colți.

SCRIITORUL MARIN IFRIM A PLECAT LA...CER!

* DOLIU ÎN CULTURA BUZOIANĂ, autor Dumitru K Negoiță
* LA CAPĂTUL LIFTULUI, autor Marin Moscu.(USR)
* AM APRINS PENTRU TINE IUBIREA, autor Ioana Voicilă Dobre.
* ȘI DUPĂ CE..., autor Dumitru Dănăilă.
* CENACLUL PRIN CORESPONTENȚĂ ,,PRIETENIA”, autor Girel Barbu.
* ȘI A TRECUT ÎNMORMÂNTAREA, autor Mihaela Roxana Boboc.

PROZĂ

* O existență creștină exemplară pentru secolul al XVII lea-Preotul Lăudat, autor Gheorghe Postelnicu (USR)
* PUNCT DE VEDERE LA VEDERE: Un scriitor simpatic: Dumitru K Negoiță, autor, Ion Machidon (USR).
* Sfânta Vineri, autor Roxelana Radu.

DIN ACTIVITĂȚILE ASOCIAȚIEI LIGA SCRIITORILOR FILIALA BUZĂU

* Aspecte de la Sărbătoarea din 08 decembrie 2018... d la Buzău.
* Aspecte de la Sărbătoarea din 13 decembrie 2018 de la București
* Omul potrivit la locul potrivit, autor Gina Agapie (LSR)
* Apariții editoriale
* Pe 09 ianuarie 2019 ,,Poarta amintirilor”
* Pe 22 februarie 2019, s-a pus bazele înființării  unei Antologii.
* Pe 20 februarie și-n martie 2019, s-a promovat la TV Camplus la ,,Clubul Artelor”, Filiala Buzău a  Ligii noastre.
* Creativitatea românească fără limită de vârstă, autor Elena Căpățână (LSR)
* Hora fructelor. Carte cu 29 de autori, de Gina Agapie (LSR)
* A fost o seară regală!, autor Roxana Mihaela Constantinescu.

ÎNTÂLNIREA SUB EGIDA LSR, FILIALA BUZĂU DE LA FUNDAȚIA SFÂNTUL SAVA

* ÎN MEMORIAM: MARIN IFRIM, autor Gheorghe Oncioiu

PROZĂ

* Ilustrată cu o Formație Culturală din comuna Lopătari, satul Lunci
* BABA DOCHIA, autor Gheorghe Șeitan.
* Darul îngerilor. Oameni minunați care mi-au schimbat viața, autor Gina Agapie (LSR)

*POEM DE DRAGOSTE, autor Dumitru Istrate Rușețeanu.
* SUNT EXPERT ÎN FERICIRE, autor Sandu Chiva

* BUNĂ DIMINEAȚA TUTUROR, autor Roxelana Radu

* AMINTIRI DIN OPINIA:

Dumitru Mihai:,,Îmi dă poftă de carte/ speranța-n divinitate”, autor Marin Ifrim (USR)

* COLABORATORII NOȘTRI

*APARIȚII EDITORIALE:






joi, 21 martie 2019

Întâlnirea sub egida LSR, Filiala Buzău de la Fundația Sfântul Sava

Marți, 19 martie 2019, la Fundația Sf. Sava a avut loc o întâlnire literară organizată de LSR, Filiala Buzău, având ca temă:
Contribuția scriitorului Marin Ifrim la promovarea Filialei Buzău a Ligii Scriitorilor.
Astăzi, de ziua poeților, cum nu se putea mai bine, încercăm să aducem interesaților de anumite segmente ale Literaturii buzoiene o scurtă informație despre această Manifestație și, totodată prolificului scriitor amintit, fost membru USR și membru de onoare LSR, care și prin generozitatea sa am reușit să fim cunoscuți, iar noi, componenții acestei filiale, să răspundem cu stimă, respect și cum pot gândi oamenii educați și cu morală creștină să răspundă la bine cu bine, mulțumindu-i pentru tot ce a făcut pe plan literar  Buzăului, majorității scriitorilor prin cronicile sale. Mulțumindu-i pentru disponibilitatea sa, mulțumindu-i pentru generozitatea sa, mulțumindu-i pentru lecțiile de viață redate într-o formă elevată, ținând mintea trează cititorului, așa cum ne-au fost prezentate în volumul ,,În sângele ploii”.
Mulțumim încă odată celor prezenți și, dacă ne așteptam la o prezență mult mai numeroasă, parafrazând un clasic în viață la noi se întâmplă des ca ,,una să se promită și alta să fumeze”.
Trecând peste, la această întâlnire s-au prezentat o serie de dovezi literar-jurnalistice, în mare parte de la ziarul buzoian ,,OPINIA”, o publicație îndrăgită de scriitor care împreună cu un alt membru al USR, Dumitru Ion Dincă, au creat ani în șir cea mai de succes rubrică literară (Literatura de la pagina a 6 a).
Printre documentele literar-jurnalistice prin care Marin Ifrim a promovat Liga Scriitorilor Filiala Buzău, stau mărturie:
1 ,,Liga Scriitorilor Români face istorie” ( OPINIA, miercuri, 16 noiembrie 2016)
2. ,,Liga Scriitorilor din România are filială și la Buzău” ( OPINIA, luni, 14 noiembrie 2016).
3. ,,Filiala Buzău a Ligii Scriitorilor are (și) revistă” (OPINIA, luni, 28 august 2017).
4. În OPINIA din 6 decembrie 2017, în pagina de Cultură, jurnalistul C. Ionescu , prezintă articolul : ,,Membrii Asocciației Liga Scriitorilor sărbătoresc un an de existență a filialei buzoiene” .
În acest articol stă mărturie și o ilustrată de la Lansarea cărții scriitorului ,,În sângele ploii”. 
Mulțumim încă odată prezenților, mulțumim gazdei noastre pr. prof. dr. Mihail Milea, care ne-a onorat cu prezența. Tot cu această ocazie colegul nostru dr. Gheorghe Oncioiu a venit cu un articol:
În memoriam MARIN IFRIM, articol ce va fi publicat integral în revista ,, Uscând o lacrimă”.

luni, 14 ianuarie 2019

Supliment EMINESCU. Poarta amintirilor la...25


Eternul EMINESCU, trăiește
Trăește  prin biblioteci.
Trăiește și este omagiat de ziua sa la fel ca noi cei contemporani.
 La fel ca noi cei vii.
 Eminescu rrăiește pe buzele majoritații literaților.
Trăiește prin volumele unor scriitori mai de demult sau din zilele noastre.
Eminescu trăiește și mă simt onorat că trăiește prin multe publicații din biblioteca mea, de la etajul IV..
Mă simt onorat că numele său trăește și-n volumul meu ,,Ziceri,,.
Suplimentul de față, suplimentul ,,Poarta amintirilor,, poate sta mărturie.
Articolul ,,Lanțul unei bucurii ori comoara din casă,, reprezintă, o piesă de rezistență.
Alături de volumele ,,L-am cunoscut pe Tudor Arghezi,,, ed. Eminescu, cu autograful autorului  reprezintă un articol de MARE rezistență.
După cum se știe, prin anii 1960, Tudor Arghezi, se mândrea că era singurul în viață care l-a cunoscut pe M. EMINESCU.

luni, 7 ianuarie 2019

Inspirați....Da de unde?




   Am intrat în cel de al 39-lea an de când locuim în spatele Bisericii ,,Sf. Nicolae,, din Buzău, un lăcaș binecunoscut de buzoieni, la fel precum strada Dorobanți, un nume inspirat, un nume demn de istoria tumultoasă a românilor și-a buzoienilor.
Astăzi, întorcându-mă de la Editura ,,Teocora,,, am fost deosebit de bucuros, ieșindu-mi în cale, tocmai în fața Bisericii amintite, nimeni altcineva decât Preotul paroh al bisericii Constantin Ene. Vorba unui distins cărturar și prea cucernic părinte Mihail Milea: - Mare este Dumnezeu! Tocmai mă gândeam cum să-l pot anunța că articolul scris cu ocazia Crăciunului Centenar, sărbătorit în lăcașul Bisericii ,,Sf. Nicolae,,, în ziua 25 Decembrie 2018 și moderat de domnia sa, se află în foaia literară ,,Poarta amintirilor,,. Deși acest 7 a lui gerar își respecta momentul, gândurile și dialogurile noastre curate, calde și bine intenționate, parcă a mai diminuat din acest ger trecut de bobotează.
Am discutat despre cultură, credință, despre intențiile culturale lăudabile, cu alte cuvinte verbul a face, a fost printre noi și la mare înălțime și, cum oriunde mai există și un dar care să răstoarne de multe ori ce-i frumos, aruncându-mi ochii pe plăcuța cu strada, rămân siderat.
Să vezi și să nu crezi. Strada Bisericii se numește Balada.
Măi fraților de la Primărie, în cele 20 de cărți pe care le-am scris, nu am venit la voi niciodată.  Nu am venit să vă spun cu ce mă ocup.  Ba mai mult, v-am luat apărarea și când nu ați meritat. Acum, mai gândiți-vă și voi, ce trebuie să spun:
ANUNȚ  PRIETENI
Comform culturnicilor de la Primărie
Eu
nu mai stau în spatele Bisericii ,,Sf. Nicolae,,
stau în spatele Baladei.
                         Dumitru K Negoiță (LSR)