marți, 17 decembrie 2013

Şi istorii buzoiene - La cinci ani de...Moral(u)itate

Aniversare! Odată cu trecerea-n noul an blogul Moral(u)itate împlineşte 5 ani. E mult! E puţin? Numai Dumnezeu ştie! Iar cei care au trecut pe aici îşi pot da cu părerea. De la Aniversarea a 4 ani şi până astăzi, pe aceste pagini din virtual s-au postat o serie de gânduri, mărturii dar şi istorii. Multe dintre acestea reprezentând istorii buzoiene! De la 18 decembrie 2012 şi până astăzi 17 decembrie 2013 s-au postat: - Naşterea Domnului - Sărbătoarea speranţei; Datini de Sf. Vasile ori Despre semnificaţia numelui de ... Român! Cu gândul la întâlnirile literaţilor buzoieni, de la "Uniune", de la Cenaclul literar din strada Umbrelor, situat între străzile "Luminii" şi "Luceafărul" ori Cenaclul "Dorada" din micro III,  a fost postată: Mi-e dor de o nouă şezătoare. Când a sosit 15 ianuarie... a fost postat - Gânduri de gerar 15. Privind reacţia împotriva acelora care au dus în derizoriu literaţii, s-a postat: N-am gustat părerea unui afaccerist despre...poeţi! Au urmat: Mărturii privind valoarea unei opere literare; Odată cu "lacrima românească"; "Democraţia...privatizarea...demolarea şi, ultimul loc în Europa!
Privind istorii buzoiene, pot fi remarcate:
* Moara de la plopi
* Primul gazetar buzoian care a scris - Primul Dicţionar de sinonime.
* Al patrulea oraş din România unde Constantin Brâncuşi a sculptat.
* Din legenda ciobanului Bucur
* Primul muzeu de sculptură românească într-o poiană (la Ciolanu)
* Omul scriitorul şi colecţionarul...
* Uneori istoria supără?
* În curând revista - Uscând o lacrimă
* Prietenii...de acum 79 de ani
* Amintiri din comunism - Fotbalul...agricultura şi industria
* De acum patru decenii!
* Am fost la cel de al XIV lea Congres de Dacologie
* Lansare de carte la Ruşeţu
* Laansare de revistă şi cărţi într-un sat ( la Şcoala de 8 ani Ursoaia, com Vipereşti, jud. Buzău)
* O lansare cu umor, pe "toate feţele"
* Ecouri privind revista - Uscând o lacrimă
* Definiţii - poeme (argument I)
* Sarea lui Buzău
* Numărul trei al revistei - Uscând o lacrimă
* O felie dintr-o trainică antologie - Dodekahteon.
LA  MULŢI ANI  MORAL(U)ITATE  2014 !

luni, 9 decembrie 2013

Definiţii - Poeme (argument I)

Desigur, pentru noi, oameni simpli, ar fi fost suficient doar drumul înspre...caşcaval de Penteleu, cu bucurii zburătăcite-n adevărul de azi! dar, cum tehnica avansează, de ce să nu ne îndreptăm şi înspre o rază de lumină! ori înspre a patra experienţă din "Bucurii autocreate". Drumul acesta, este atât de frumos şi poate fi la îndemâna orcui, trebuie doar o simplă evadare din Duzină, îndreptându-ne spre...CARTE, frunzărind...citind. Uneori un conspect ne poate aduce prima bucurie, uitând de grijile de zi cu zi! Cum e omul simplu? Chiar aşa...după unsprezece cărţi publicate, sunt un om simplu dar, fără idei de turmă. Şi la maşina propie am renunţat. În timpul liber, cu geanta pe umăr încărcată cu, pasiuni din...Amintiri, colind oraşul, poposind ori de câte ori am ocazia pe la Biblioteca Judeţeană "Vasile Voiculescu", uneori pe la Casa de Cultură "Alexandru Sahia", alteori pe la "Fundaţia Sf. Sava" ori la un alt aşezământ încărcat de cărţi ori la întâlniri cu pasionaţi de mărunte colecţii, de literatură, de istorie. Nu sunt de neglijat nici călătoriile pe la casa părintească ori la casa de vacanţă şi nici invitaţiile privind lansări de cărţi, inclusiv prin ţară. (Continuare, partea a II a - argument II, pe "Reţeaua Literară" şi partea a III a, pe "Cititor de proză").

joi, 21 noiembrie 2013

O felie dintr-o trainică antologie (Dodekatheon)

De la propiu la figurat ori de la figurat la propiu! Antologia "Dodekatheon" a LSR/Fil. Vrancea, coordonată de preşedintele filialei Mariana Vikcy Vârtosu, cuprinde doisprezece autori. Aşa, precum lunile anului ori cei doisprezece propovăduitori, numiţi apostoli! Oricât de cârcotaşi ar fi unii, n-au cum să nu remarce, încă de la prima pipăire, trăinicia acestei antologii. Chiar şi cei cu gânduri rudimentare privind lumina cărţilor, vor rămâne impresionaţi măcar de trăinicia coperţilor. 
- Ce se ascunde în interiorul acestor coperţi? 
Ei, bine! Dacă doriţi! Oameni: Oameni, altfel decât politicienii, altfel decât alergătorii după foloase materiale. Aici se găsesc oameni ai condeiului. Oameni care încearcă să aprindă o lumină şi s-o dăruiască semenilor! O remarcă specială, pe care orice scriitor ori cititor atent o va putea descoperi, se cuvine ai aduce coordonatoarei, care s-a aplecat la fiecare autor, începând de la membrii supleanţi (juniorii) până la membrii titulari ori fondatori, definindu-i, după cum urmează:
Juniorii:
Mariana Raluca Baciu =  " Aripi pentru zbor sau Dorul Devenirii"
Adelina Cristina Bălan = "Metafora verbului bine conturat sau proza adeleniană"
Seniorii:
Vasile Buruiană = "Despre credinţă şi dorinţă sau Când ai un oaspete important"
Constanţa Cornilă = "Candoare şi maturitate în expunere filosofică a' la manie're de..."
Ion Croitoru = "Salvat de...clopoţel sau...Umor de bună calitate"
Ion Micheci = "Poezie muzicală modernă - Scrisori către Dumnezeu"
Dumitru K Negoiţă = "Scriitura lui Dumitru K Negoiţă sau Graţiosul salt între genuri artistice"
Diana Flavia Sava = "Diana Flavia Sava sau O insulă a aşteptării unde răsar dorinţe şi apun amintiri"
Gheorghe A. Stroia = "Aşezată în canapeaua din piele de poet sau citind delir metaforic"
Elena Stroe-Otavă = "Dinamitarea limitelor sau tehnica perfecţiunii"
Mariana Vicky Vârtosu = "Proza Marianei Vicky Vârtosu sau Valenţele meditative ale existenţei şi trăirii", de Gheorghe A. Stroia.
Fănică-Voinea Ene = "Imagini luxuriate sub condei bine temperat sau În natură de la pescuit la vânătoare".
De-ar fi să continuăm cu alte cuvinte, focşeneanca Mariana Raluca Baciu, elevă de liceu, care "driblează" şi visează ca o floare, iar când tresare şi doreşte să transforme înfloritul în "zâmbete de ploaie de stele", încearcă să nu se încurce în "pânza vremurilor", conştientă fiind că-i doar o - Floare!
O altă floare, Adelina-Cristina Bălan, glăsuind că "Răsăritul o cheamă" şi-n acelaşi timp remarcă "începutul de aripi ce tremură căutând înălţarea", relatând cu drag cum "îngerii nu mor".
Trecând la seniori, Vasile Buruiană, iubitor şi admirator al peisajelor mirifice, dar şi al oamenilor de ieri şi-n deosebi ai acelora care au contribuit la lupta pentru neam şi ţară, aşa cum se nominalizează în încadrarea Asociaţiei Cultul Eroilor de Vrancea. Poate, cine ştie? Vom avea şi-o discuţie pe această temă. Bunicul meu, luptător în Primul Război Mondial, a rămas prin Vrancea. Acasă, venindu-i doar numele pe-o cruce. Oprindu-ne la poeta Constanţa Cornilă care, într-o vineri "trecând prin Cercul tainic" al unei amintiri, mai multe "aripi albe au dorit să le fie pasăre". Dar, cu dragoste şi iubire le-au "acceptat sclipirea". Adăugând în trecere de iubire şi timpuri, glasul "Călătoreşti spre fapte/ cu mâinile la tâmplă/ Strigi flacăra durerii/ Cu tot ce se întâmplă". Iar Ion Croitoru, ne-a cusut zâmbete pe-o paradă "trăsnită cu-n decor exotic, dintr-o discuţie între Vadim şi Tokeş" - Ce bine le-ar fi, departe de ţară. Măcar în "Emisferele de Magdemburg", având medalia de "Madam Caput" din oraşul Olimpiadei... Poetul Ion Micheci, încântându-ne cu scrisori Divine şi recurs la morală. Oprindu-ne în loc, precum o secundă din Univers, când spune: "Să te afli în toate gândurile lumii/şi lumea să nu se afle în gândurile tale/să apuci pe toate drumurile/ şi nici unul să nu ducă spre tine/ să iubeşti toate femeile/dar nici una să nu se oprească la tine".Voi trece de semnatarul, lăsând pe alţii să vorbească şi mă voi opri la poeta Diana Flavia Sava care "Răscolind în jarul întrebărilor" a surprins cu "-Ce fir ne leagă de moarte/De parcă ea ar fi a noastrră/Şi nu noi a ei?". Dar, dincolo de astfel de relatări, poeta, c-o imagine fantastică spune: "- Sunt o insulă/spre care zboară multe aşteptări/la dreapta mea răsar dorinţe/la stânga mea apun amintiri". Mergând mai departe într-o lume "trainică", poetul Gheorghe A.Stroia, ne-a mângâiat cu "parfum de tei" ca-ntr-un freamăt de toamnă dar într-o "lumină a armoniei" când copacii deveneau goi şi îşi începeau "dansul suav în bătaia vântului, fermecaţi de melodioasele ritmuri ale viorii miraculoase". De la freamăt de toamnă mă îndrept înspre "imaculatele zăpezi" purtate-n suflet de Elena Stroe-Otavă, iubind puritatea acestora din "adâncul pădurii cu foşnet chemând/iubirea din muguri, lumina din zori". Chiar dacă-n toamnă "un ecou suspină/reverberând iubirile pierdute". Când "cireşii din copilărie sunt bătrâni", minunat ne spune: "-Nu plângeţi, lupii mei, în lumea noastră, îşi are fiecare câte-o stea".
Dacă fiecare-i cu steaua sa, Fănică Voinea-Ene, ne mai recomandă şi "peştişorii-multicolori, la unduit pe apele mapamondului". Chiar de ne spune "- Trăiască rechinii!" Ne determină să înţelegem că-i şi Mare-vânător!Felicitări! Îl vom susţine.
După cum aţi observat, stimaţi cititori şi nu numai, Mariana Vicky Vârtosu, deşi urcă scările alert, cu loialitaate s-a oprit la fiecare dintre noi, aşa, precum un juriu de-o aleasă corectitudine şi nobleţe, la un examen de maturitate, generând - Un spectacol-literar! Amintindu-ne cât de strălucitor ne povestea despre "Binecuvântarea ploii în cireşul înflorit". Chemându-ne şi-n "nostalgia absurdului", de unde fiecare putea să extragă, după dorinţe. Dar remarca specială  însemnând dragostea şi plăcerea înspre aplecareaa florilor şi a luminii, "luminii izvorâte din lucrurile curate". Una dintre aceste lumini, pentru care coordonatoarea şi-a asumat răspunderea, răspundere care, la un adică, nici unul din interiorul acestor cartonate coperţi nu va fi păsuit, însemnând: Dodekatheon - O trainică antologie literară!
Ca unul dintre nepăsuiţi, semnez: DKN

luni, 18 noiembrie 2013

Numărul 3 al revistei Uscând o lacrimă

Pagina întâi din nr.3 al revistei
  Dumnezeu este cu noi. Aşa intitulează pr. prof. dr. Milea Mihail, editorialul la revista cultural-istorică, turism...tradiţii (Anul I nr. 3, noiembrie - decembrie 2013).
  Privind sumarul acestei reviste,  putem nominaliza titlurile:
Naşterea Domnului sărbătoarea speranţei; Al XIV- lea Congres Internaţional de Dacologie; Câteva însemnări de la aniversarea eroului-monah Iorgu Cosma; Despre-o carte monument şi oameni!; Suferinţele Basarabiei; Uscând o lacrimă şi bucurii autocreate; Ecouri...ecouri despre revista noastră!; Hora deşteptării; Triumf; Înfrunzind o piatră; Între credinţă şi ştiinţă; Limite feminine; Cugetare; Cele şapte păcate de moarte; Păcate împotriva milosteniei trupeşti; Lansarea "Inelul de aur" de Ion Topolog; Poeţi din Vipereşti: Eliei; Mă-i Cuţa; Telegrafie; Am fost la lansarea "Inelul de aur" de la Buzău; Vrem să...permanetizăm; Un poet...Despre adâncuri şi prezent; Sarea lui Buzău; Apariţii editoriale şi, De la tradiţii la ...hobby.

marți, 29 octombrie 2013

Lansare de revistă şi cărţi într-un sat!

Evenimentul cultural-istoric, turism şi tradiţii, desfăşurat la Şcoala de 8 ani Ursoaia, com. Vipereşti (unic eveniment în 100 de ani, de acest fel aici)  a însemnat: Lansarea revistei - Uscând o lacrimă, a celor 4 volume din ciclul "Bucurii autocreate" şi discuţii privind promovarea turismului.


Evenimentul găzduit la noua şcoală, graţie şi prof. Laurenţiu Vlad care a adunat o parte dintre elevii  acestei şcoli.
Elevi de la Şcoala de 8 ani Vipereşti, satul Tronari. (după cum se vede în imaginea de mai jos) îmbrăcaţi în costume naţionale, conduşi de preotul Florin Antimir şi Marcel Albu, au susţinut un spectacol cu această ocazie.Dintre invitaţii speciali, veniţi de la Asociaţia "Origini", putem nominaliza pe: ing. Eugen Ciobanu prim-vicepreşedinte as."Origini", scriitor şi mare iubitor de România, col. Antohe Motoc şi distinsa domniei sale soţie Clementina Motoc, ing. Aurel Ganea poet, col. Vasile Tache, Marius Măcriş, Titu Rachieru, Pavel Manole, Horia Blănaru şi fiica domniei sale Adriana Miruna Blănaru, Ion Paraipan, Tiberiu Câmpan. Dar şi poetul Ştefan Dima-Zărneşti, un bun prieten de la "Cenaclul Arcade&Armonii, "Cenaclul din bar", Cenaclul "Dorada" şi cenaclul "De la marginea Oraşului". Prezent, cu o poezie haioasă care, şi ea, a făcut deliciul prezenţilor, a fost scriitorul şi criticul literar, un extraordinar  om şi prieten Florin Grigoriu. (voi reveni, cu alte detalii)




duminică, 20 octombrie 2013

O lansare cu...umor! pe toate feţele!

Vine-o vreme când, nelăsându-ne doar coptaţi la viaţa de zi cu zi şi, pentru a ne mai încărca bateriile avem nevoie chiar de zâmbete. Iar  umoriştii cunosc lucrul acesta foarte bine. Aşa că, la invitaţia primită de la maistrul Mihai Sălcuţan, nu am stat pe gânduri şi am răspuns afirmativ, iar sâmbătă, 19 octombrie 2013 am fost printre cei prezenţi la Casa de Cultură  "Ion Caraion"a municipiului Buzău la lansarea cărţii "Umor pe toate feţele". Carte ce cuprinde " Cenaclul umoriştilor Nicolae Grigore Mihăescu - Nigrim"  din Buzău. La acest eveniment cultural, pe lângă unii din  membrii Cenaclului buzoian, au luat parte bucureştenii George Corbu, prefaţatorul cărţii, binecunoscuta epigramistă prof. Elis Râpeanu care împreună cu autorul Mihai Sălcuţan au prezentat invitaţilor, scriitori, istorici, pictori, tineri cu apetit înspre literatură. În cele 150 de pagini desfăşurate pe 3 capitole, urmează la final 3 anexe, prima reprezentând "Procesul-verbal" de constituire semnat de membrii fondatori, iar alte două prezentând date ceva mai în urmă(adică,din anii 2000 şi 2001) cu: Festivalul Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de mare". Capitolul I, după prefaţa scriitorului  George Corbu, cuprinde printre altele,"scurtă istorie a cenaclului", activitatea cenaclului". Capitolul II, într-o ordine alfabetică, nominalizează pe cei 10 membrii cenaclişti (seniorii), cu unele din lucrările acestora. Urmând ca în ultimul capitol să prezinte un număr de 22 de liceeni cu lucrările acestora. De-ar fi să mă opresc la o epigramă, bineânţeles seniorii, fiind scriitori consacraţi dar, un nume de licean buzoian predestinat umorului, Gioni Beţivu, mi-a atras atenţia.
Revenind la lansare, aceasta, într-o frumoasă zi de octombrie, pentru mine, a însemnat o bucurie, o sărbătoare culturală unde te găseşti, unde te întâlneşti cu prieteni, cu neprieteni, cu oameni cu nasul pe sus, cu toţii VALORI CULTURALE.

marți, 1 octombrie 2013

Sarea lui Buzău

Localnic  încărcând sare lichidă într-un bidon
De-ar fi să spun câte ceva despre frumoasa imagine, ar fi cam aşa: 
A plecat august, a venit septembrie! Cei din zona "Sarea lui Buzău" se pregătesc pentru conservarea murăturilor, a verzei murate şi, care-i cel mai important conservant? Dacă nu sarea (saramura naturală)! Imaginea aceasta-i cu noroc! Ea-n vreme va deveni un parfum de originalitate din moment ce surprinde şi un localnic încărcând cu o cană sare lichidă într-un bidon, datată din 2 septembrie 2013, de când m-am oprit câteva clipe cu unul din fii mei la moştenirea tatălui meu, vis-a-vis de "Sarea lui Buzău", una din cele două rezervaţii naturale din fosta comună Ruşavăţu, azi comuna Vipereşti, la graniţă cu satul Bădila din com. Pârscov. 
Acum, a plecat şi septembrie!

vineri, 13 septembrie 2013

Lansare Uscând o lacrimă şi, Bucurii autocreate

Pentru o mai bună informare!
Din păcate, un eveniment cultural la Şcoala de 8 ani Ursoaia, azi, com. Vipereşti, jud. Buzău, cu aplecare şi înspre promovarea turismului în comuna pierdută (fosta comună Ruşavăţu), nu a mai avut loc cu mult înainte de 1968, sau poate niciodată, de la împărţirea administrativ-teritorială din Orânduirea fără libertate.În încercarea de-a face ceva acolo unde toată lumea spune că nu se poate este un mare curaj. De altfel continuă să zâmbească ironic mulţi plecaţi ai zonei, mulţi cu nasul sus...Ce să fac? Fiecare dintre noi ne purtăm o cruce, mai mică, mai mare ori mai grea. Numai că, doar unii ştim de ea. Ce înseamnă aceasta? Din 1978, de când am aflat de multimedaliatul erou-monah fala Mănăstirii Cernica, aşa cum a fost numit de mai marii istorici, că s-a născut pe aceleaşi meleaguri precum sătenii mei, nu am avut linişte. De atunci, măcar pentru reparaţii morale, am bătut la multe  porţi, dar din păcate, multe au fost  care nu s-au deschis. Şi atunci, am luat măsura să continui scriind. Aşa au apărut volume ca: Vipereşti comuna despicată; Uscând o lacrimă (carte pentru monument); Poemul celor şapte (un om...o viaţă...o antologie) ori Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica). Dintre acestea, Uscând o lacrimă (carte pentru monument), este dedicată în întregime monahului Gherasim (eroului Iorgu Cosma). Este mult, este puţin, este rău, este bine, doar Dumnezeu ştie! Cert este că, aici, în fosta comună Ruşavăţu, aici, unde din totalul de 15 Rezervaţii naturale ale întregului judeţ, aceasta are 2 rezervaţii precum: Sarea lui Buzău şi Blocurile de calcar din Jurasic. Aici unde 10 kilometrii ar fi necesar asfalt, nu are, dar culmea! În zonă se află un investitor care, fabrică asfalt. În comuna de azi, s-a născut şi mama preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău, iar tatăl său în comuna vecină Pârscov (satul Bădila) unde se termină asfaltul! Nu ştiu câţi dintre sătenii mei vor veni şi vor înţelege un astfel de sacrificiu, lansând două evenimente culturale aici, deşi posibilităţile de lansare la Buzău ar fi cu mult mai atractive şi mai mulţumitoare. Dar, cum spuneam, fiecare facem uneori aşa cum ne trage aţa, purtându-ne crucea! 

joi, 5 septembrie 2013

ECOURI...Privind revista - Uscând o lacrimă

Revista nr. 1
Cu mare bucurie am aflat de prezenţa unui comentariu al revistei on-line "Cartelul metaforelor'', responsabil scriitorul şi criticul literar Marin Ifrim (membru titulat al USR), care subliniază:
"Am primit primele două numere ale revistei de cultură, istorie, turism şi tradiţii "USCÂND O LACRIMĂ'', o publicaţie format A4 apărută la iniţiativa lui Dumitru K Negoiţă, membru al Ligii Scriitorilor din România şi redactor-şef al publicaţiei respective. Din nr. 1/2013 am remarcat editorialul "La început de drum"semnat pr.prof.dr. Mihail Milea, articolul Ion Caraion - 90 de ani de la naştere de Dumitru K Negoiţă şi versurile lui Ştefan Dima-Zărneşti.
În numărul 2/2013 acelaşi Milea Mihail semnează editorialul" De la cultură la ştiinţă" iar Iuliana Albu publică o emoţionantă evocare "Casa străbunilor". Printre alte lucruri interesante am mai remarca în mod special dialogul dintre profesorul Viorel Suditu şi Dumitru K Negoiţă "De la Ion Caraion la Ion Băieşu".
Semnează: scriitor şi critic literar Marin Ifrim 

duminică, 18 august 2013

Am fost la cel de al XIV-lea Congres Internaţional de Dacologie

La orele 12:45, duminică 18 august 2013, în Sala de Conferinţe a Consiliului Judeţean Buzău, dr. Napoleon Săvescu, preşedintele ,,Dacia Revival Internaţional Society'', a rostit cuvântul de încheere, mulţumind gazdelor şi-n special Asociaţiei ,,Origini'' Buzău, condusă de ing. Ştefan Davidescu, pentru contribuţia unora din membrii acesteia la buna desfăşurare a lucrărilor.
Dacă vineri 16 august a însemnat primirea oficială a participanţilor în Parcul Crâng, la Obeliscul ,,1600 de ani de atestare documentară a Buzăului'', urmată de cazare, masă, vizite...Următoarele zile, 17 august, după deschiderea Congresului, având ca moderator pe preşedintele acestuia în persoana dr. N. Săvescu, urmând într-o ordine aleatorie, pr. prof. Mihail Milea (Buzău), Terra Mariana  (SUA), Ştefan Davidescu (Buzău), Dipl. Alexandru D. Stan (Elveţia), Iustin Capră (Bucureşti),Marinela Câmpeanu (Franţa), Vartic Andrei (Chişinău), Prof. univ. dr. Liviu Alexandru Sofonea...Giovani Teava (Italia) şi alţii care, din păcate, nu le cunosc numele, au urmat lucrările ţinute-n 4 locaţii, precum Sala de Conferinţe a Consiliului Judeţean Buzău şi alte 3 săli din cadrul Liceului pedagogic ,,Spiru Haret''Buzău.
 Aşa cum se arată şi pe sigla Congresului, marea majoritate din lectori s-au referit la ,, Pierit-au dacii?'', evocându-l pe Bogdan Petriceicu Haşdeu.
 Ca participant şi coptat în echipa de organizare din cadrul asociaţiei ,,Origini'' şi ca pasionat de amintiri, m-am simţit onorat şi bucuros de asemenea privilegiu.

marți, 6 august 2013

Mora(vuri)le

Aşezând într-o balanţă
sofişti
(ne)severitate
doar cu diplome
obţinem...caractere?
pentru păstrarea simbolurilor
înălţate spre lumină
ca florile rare
dăm inimii brânci?
din păcate...
precum grăit-a Bogrea
predicile morale
sunt...murale!

duminică, 14 iulie 2013

O săptămână din viaţa unui... pământean!

Luni, împreună cu Elena, după orele 13 am părăsit cu o zi mai devreme Hotelul Montana din Staţiunea Monteoru, la anunţul d-nei Raluca dir. editurii RawexComs din Bucureşti că - Definiţii - Poeme (percepţia omului simplu despre izvoarul...Esteticii), este gata. Aproape de orele 14, Cristian, Mihaela şi Alexandru au şi sosit să ne ia. Când am ajuns la Buzău cutia poştală mă aştepta cu un anunţ, să mă prezint la poşta din micro V pentru a lua un pachet rambus cu: Literatura română -  ''Dicţionarul autorilor români contemporani''- ed. Arial. La poştă a fost primul drum ce l-am efectuat de la venirea din staţiune, primirea dicţionarului avea să-mi ocupe multă vreme, până-n miez de noapte. Marţi, scularea la orele şase a însemnat pregătirea de-a pleca cu trenul de 7:10 Buzău -  Bucureşti. La 9:50 eram deja în staţia de metrou ''1 Mai''. Când am ajuns la editură am avut surpriza să întâlnesc pe unul dintre prietenii lui Nichita Stănescu, scriitorul Victor Gh. Stan ( membru USR), după câteva discuţii a apărut şi scriitorul Florentin Popescu, membru fondator al revistei ''Bucureştiul literar şi artistic'', având onoarea să primesc revista Anul III nr. 6 (21) din iunie 2013, cu un editorial, marca Florentin Popescu, ''Cum să învăţăm de la albine!''.Plecările s-au efectuat în funcţie de veniri, primul care a plecat a fost Victor Gh. Stan, iar după ce am primit pachetul de cărţi, am urmat. De la Bucureşti la Buzău, răsfoind ba revista, ba cartea, nici nu ştiu cum am ajuns. Seara, am fost în vizită la Alexandru. Miercuri, după programul de dimineaţă, la orele 10, am fost la d-l Stanciu, dir. Euro Print Compani SRL, pentru a lua de sub tipar rev. Anul I nr.2 Uscând o lacrimă. După întoarcere, am început distribuirea! Primul drum l-am făcut la Fănică D., la atelierul său de la ''Sala Sporturilor''. Am mers mai departe la dir. ''Fundaţia Sf. Sava de la Buzău'', PC părinte oferindu-mi rev. ''Lacrima românească'' Anul XIII aprilie - iulie 2013, cu-n început ''Lacrimă şi har'', împreună cu ''Pâinea vieţii'' nr.70 8944) 7 - 13 iulie 2013. De aici am mers la ''Romtelecom'' să anunţ nefuncţionarea Internetului dar m-am întors repede întrucât acasă eram aşteptat de înv. Iulia pentru a-i distribui revista. Seara, am lipsit de la întâlnirea de la asociaţia ''Origini'' ( Dacoromânia), întrucât am mers la gară să-i distribi lui Veroni nr.2 al rev.
Pentru zilele de joi şi vineri am mers la Casa de vacanţă de la Zărneşti-Slănic, ajuns în dreptul Bibliotecii ''Ion Băieşu'' din Cernăteşti, am oprit maşina pentru a lăsa la Bibliotecă şi prof. Suditu revista dar, surpriză, Viceprimarul comunei Cernăteşti a mutat Biblioteca într-o altă parte, mai singuratică de sediul primăriei. În cele 2 zile la ţară, migălind pe la vie, pe la aracii cu fasole, pe la prunii cu prune roşii, pe Aleea merişorilor,  pe la camerele încărcate cu vechituri! au  trecut pe nesimţite cele două zile şi, primind telefon de la ''Romtelecom'' a trebuit să mă întorc întrucât sâmbătă pe la orele 10 trebuia să vină un specialist şi, a venit, rezolvând, în sfârşit problema Internetului, şi-n după amiaza de sâmbătă urmând un program special, a urmat ziua de duminică, încadrându-mă, ca de obicei fie pe la târg , fie pe la biserică, fie la întruniri cu mărunţi colecţionari...Aoleu! Mâine este luni şi trebuie să mă pregătesc să plec pe Valea Buzăului, pe la casa părintească!






miercuri, 26 iunie 2013

Într-o zi de doliu naţional

Trăim o zi tristă şi, dee Domnul să învăţăm ceva din tragedia celor 18 români decedaţi în accidentul rutier din Muntenegru. Se prea poate ca asemenea tristeţe să ne unească şi să învăţăm că înainte de teribilism, bani, distracţie şi bogăţii se află viaţa.
Amintindu-ne de Vl. Desnica - Viaţa poate fi străbătută pe diferite căi, orientându-ne fiecare în măsura putinţei, fie după o lumină ori după visul vieţii. Omul, fiind cel care descoperă oriunde un pic de seninătate, de lumină...de ceva frumos.
După o serie de tragedii, precum cele de la Mihăileşti ori cele militare, aceasta cu autobuzul încărcat de turişti români, alături de supravieţuitori, ar trebui să ne înveţe să spunem, aşa cum bunul meu amic, Şt. Dima spunea: - Moartea nu ar veni, dacă viaţa nu ar căuta-o cu... lumânarea!
Mai departe...tăcere!

duminică, 2 iunie 2013

Lansare de carte la Ruşeţu

Din discursul de mai sus... în sala Bibliotecii Ruşeţu
Sâmbătă 25 mai 2013 - Sărbătoarea  comunei Ruşeţu.
Încă de la orele 9, prin faţa Primăriei, a Bibliotecii şi-a Stadionului era tot o roboteală. În jurul Stadionului se instalau comercianţii, un locaş pentru muzicieni...La Bibliotecă d-l Ţepeluş, Dir.Asociaţiei Culturale - Pro Basarabia şi Bucovina al Filialei ,,Dimitrie Gusti''din Ruşeţu, instalase deja o vitrină încărcată cu cărţi şi reviste din acest domeniu...După orele 10, forfota se înteţeşte, eleve şi elevi în costume populare deja încep fulger câteva repetiţii...Soseşte şi d-l primar. Aproape de orele 11, domnii: Florin Snae- primar, Aurel Bardaş-viceprimar, d-l dir. al Filialei ,,Dimitrie Gusti,  scriitori locali Dumitru Istrate-Ruşeţeanu şi un tânăr teolog precum buzoienii: Râmniceanu, Ciobanu, Ganea, Dima şi Negoiţă, profesori şi profesoare, elevi, consilieri şi pasionaţi de literatură se îndreaptă înspre sală, unde are loc - Lansare de carte.
Sărbătoritul nostru, Dumitru Istrate - Ruşeţeanu a lansat: O carte intitulată ,,Eseuri'' şi o alta de poezii, intitulată ,,Fericirile după Dumitru''.
Florin Snae - Primarul comunei Ruşeţu, este cel care deschide această sărbătoare. Au luat cuvântul, rând pe rînd scriitorii amintiţi. De ar fi să vorbim câte ceva din discursurile de aici, o temă axată pe interiorul celor două cărţi, poate fi încadrată şi lucrarea semnatarului cu tema:
PRINTRE FERICIŢII PĂMÂNTULUI.
Aţi auzit cumva de fericiţii pământului?.....Aşadar, dragii mei! Dacă n-aţi auzit cumva de vre-un fericit al pământului, aflaţi astăzi. Acesta-i Dumitru Istrate-Ruşeţeanu, care între haos şi nume a aşezat o carte. Cea mai nouă fiind ,,Fericirile după Dumitru''. Cel care încearcă să spună - Cel mai frumos poem despre patrie, cu doar o schiţă din creion. Aşa, ca din afara timpului! Vorbind despre dragostea ta sau a ...lui! Fiind ceva cât o perlă unde dau toţi buzna.
Destui au fost vorbitorii, frumos au spus...O remarcă specială  privind un comentariu pe text mi-a atras atenţia o Doamnă profesoară, căreia, din păcate, nu-i ştiu numele.
Finalul, într'adevăr, pentru Mitică Istrate a fost cu adevărat FERICIT. Întrucât primăria, prin persoana primarului Florin Snae, i-a acordat autorului celor 2 volume DIPLOMA DE - OMUL ANULUI 2012 al comunei Ruşeţu. Dar nici d-l Ţepeluş dir. Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina / Filiala Ruşeţu, nu s-a lăsat mai prejos, înmânându-i şi Domnia Sa lui Dumitru Ruşeţeanu, o DIPLOMĂ şi un stimulent financiar.


vineri, 24 mai 2013

Uscând o lacrimă (revistă cultural-istorică, turism...tradiţii)

Un început de drum...
de la credinţă la cultură
fantastică...potrivire! 
interviuri ...
rugăciune...
hoinarul cerului
reverie
divină copilă
buzăului
definiţie
explicaţii din drumul turismului
Mireasa cuibului de soare...

vineri, 17 mai 2013

În curând (revista) - Uscând o lacrimă!

Iubitorii de cultură, istorie, turism, tradiţii strămoşeşti şi nu numai, vor putea răsfoi câteva pagini care le vor putea da speranţe, în special acelora care încă mai cred în cultul muncii! Cu alte cuvinte, parafrazând o ştire dintr-un almanah de peste 25 de ani în urmă, care spunea că ,,nu putem fi oameni moderni fără deprinderea de a gândi şi crea''...Revenind la vremurile noastre, marea majoritate dintre noi cei mici, cu voie ori fără voie am ajuns mai mult consumatori decât creatori. Ce poate fi şi mai grav prin unele zone mulţi chiar cu aptitudini, s-au lăsat pradă unor minţi bolnave după stări materiale obţinute pe căi rudimentare, transformându-se-n consumatori. Cu siguranţă, toţi ar trebui să ne preocupăm pentru a putea să devenim utili, nu consumatori, să nu ne lăsăm pradă la unele pledoarii, fie a unora din mas-media ori a unor politicieni dând mai mare atenţie acelora înspre consum, făcând pe cei care sunt la vârsta de-a lua un model şi nu numai să asiste de multe ori la un tărăboi, dându-le posibilitatea falşilor ori lacomilor să se folosească de astfel de evenimente iar cei vulnerabili sau chiar prietenii privind cultul muncii, să se resemneze, mergând pe ideea că - Ce să facem, asta e! Pornind şi de aici, am crezut şi încă mai cred că o hrană spirituală cât de mică, nimănui nu i-ar strica.
Revenind la revista - Uscând o lacrimă, printre altele cuprinde: Un editorial, semnat de pr.prof.dr. Mihail Milea; Fratele unui fost prim-ministru, a copilărit la Ruşavăţu; Ion Caraion - nouăzeci de ani de la naştere.
Speranţele vipereştenilor, interviu cu Romi Dedu, primarul comunei Vipereşti; Prietenii de deaproape...,,Sacrul în poezia lui Grigore Vieru''- autor Sava Bogasiu, ,,O lacrimă pentru Basarabia''...;  Poetul Ştefan Dima - Zărneşti (autor a trei volume de poezie); O ursoiancă la O SUTĂ DE ANI! Câteva explicaţii din drumul turismului...; Amintiri din comunism - Fotbalul, agricultura şi industria ...

joi, 2 mai 2013

Uneori istoria supără?



Fiind în săptămâna mare, în prag de-o Mare Sărbătoare (Paştele la Ortodocşi şi Greco - Catolici) când toate relele trebuiesc lăsate de(o)parte şi dacă nu mi s-ar fi întâmplat, nu cred că aş fi fost în măsură să vorbesc despre acest fapt. Ştiam doar că scrisul este un păcat dacă nu spui faptelor aşa cum le-ai cunoscut, trăindu-le, aşa cum le-ai cercetat, aşa cum le-ai citit, chiar conştient fiind că vei supăra pe mulţi. Mai departe, comentarii  contra vor fi, mai ales cei care vor să îngroape o serie de fapte, fie că nu le sunt pe plac, fie că cineva dintr-o propie generatie n-a prea fost uşă de biserică, fie pentru anumite interese, fie simplu, că nu te plac ori doresc atacându-te pe tine să prindă şi ei un loc pe unde doar mintea lor înţelege de ce şi pentru ce?
Fiind autorul unei cărţi încărcată cu o serie de date istorice despre Mănăstirea Cârnu, în penultima marţi a lunii aprilie am fost invitat de un distins reporter, căruia îi mulţumesc, să prezint la TVCampus Buzău, în special despre arterele de circulaţie până la Mănăstire. Televiziunea fiind bine informată despre cele 3 căi de acces înspre Mănăstire. De altfel, pe întreg timpul emisiunii TVCampus a redat imagini, fie dinspre partea cea mai dificilă de ajuns: Vipereşti – Ursoaia – Ruşavăţu  şi-nspre stânga, pe jos, sus în Plaiul Muchii, fie cu trenul CFR până la Cislău şi de aici vreo 3 kilometrii pe jos. Ori, doar cu maşina, pe la Pătârlagele – Zahareşti – Măguricea – Mănăstire.
Îmi dau şi nu-mi dau seama ce-a deranjat aşa de mult un spectator, intervenind la o altă emisiune... E posibil ca istoria acestei comune, redând în carte că Mănăstirea, de dinainte de Secularizare şi până prin anul 1927 a aparţinut fostei comune Ruşavăţu, care avea în componenţă satele Tega şi Râpi. După 1927 când Tega şi Râpi s-au deslipit de Ruşavăţ şi au format comuna Tega şi abia după 1950- 1954 când comuna Tega s-a unificat cu Pănătău, a fost trecută de comuna Pănătău.
Poate spectatorul şi alţii s-o fi supărat despre întâmplarea din anul 1934, în carte sunt date numele acelora care s-au ocupat cu jefuirea Mănăstirii Cârnu ... De când m-am gândit la scrierea despre Mănăstirea Cârnu, am ştiut la ce mă înham. Ştiam că vor fi şi persoane care, din păcate, nu mai doreau să se dezgroape trecutul dar, fără să-i supăr, nu puteam să trec peste patimile şi suferinţele acestui lăcaş, peste aerul din Muchea Culmii, peste Dostoevschi şi vieţuitorul de la Cârnu, peste grava devastare... Ori amintindu-mi de călătorii de pe potecile timpului, altele decât actualele.  

vineri, 19 aprilie 2013

Primul muzeu de sculptură românească într-o ... poiană!

Imagini cu 3 din cele 16 lucrări prezentate la prima ediţie din anul 1970
Cât de normal ar fi - Să trăim şi cu toţii să muncim pentru a fi fericiţi. Poate doar aşa am putea onora frumuseţile acestei minunate ţări ROMÂNIA.Dar, din păcate realitatea-i alta... Cu toate acestea au existat şi oameni fericiţi chiar pe acolo pe unde mulţi ne aburesc de contrariu. Astăzi voi aminti de întâmplarea de la Măgura, mai concret, de Poiana de deasupra Mănăstirii Ciolanu.
Prin efortul celor 16 sculptori care-n anul 1970 au deschis: ,,Prima ediţie a taberei de sculptură Măgura''.
Iată! Numele celor 16 sculptori şi lucrările Domniilor lor: Gheorghe Coman ,,Zbor''; Nica Petre ,,a fost aici odată...''; Gabi Beju Silvia ,,Stăpâna pădurii''; David Serth ,,Timpul''; Pavel Bucur ,,Înaripată''; Florin Codre ,,Omagiu lui Tudor''; Corneliu Camarovschi ,,Echilibru dinamic''; Drigissa Petru ,,Hora''; Pasima Dumitru ,,Altar eroului necunoscut''; Mihai Mihai ,,Ciuha''; Veres Iosif ,,Caratidă''; Rusu Şerban ,,Mobil''; Ioan Deac ,,Compoziţie''; Eugen Gocan ,,Meditaţie''; Horia Flămându ,,Cuplu'' şi Edit Orlovschi cu lucrarea ,,Intrepătrunderi''. 
După semnarea actului de naştere a acestui muzeu, presa vremii de acum 43 de ani ,, Viaţa Buzăului'', sub semnăturile Lazăr Băciucu şi Corneliu Ştefan, spuneau : ,,Locuitorii judeţului Buzău pot fi fericiţi că au un muzeu de sculptură atât de original şi impunător, cu lucrări pe care le sorbi din privire. Am văzut multe, neânumărate oraşe cu sculpturi. Alergi cu maşina de la una la alta. Aici nu ai nevoie de maşină, sunt toate superbe şi calme la un loc...''.
Am avut onoarea şi norocul la15 august 1970 să văd cu un grup de cunoscuţi  începutul acestor minunăţii din Poiana Ciolanului şi, mulţi ani după. Am fost şi după anul 1989 dar, ce să vezi? Prin frumuseţile de altădată
creşteau an de an buruienile...

miercuri, 10 aprilie 2013

Prietenii - de acum 79 de ani!

Regele României Carol al II lea şi Preşedintele Franţei Albert Lebrun
După o postare pe blogul: Salut prieten(i)e, arătând că România a avut prieteni de nădejde-n Europa, unii dintre mulţii amici păreau cam revoltaţi, nu le veneau să creadă, deşi alăturat, o ilustrată din acea vreme demonstra acest fapt. Astăzi, într-o altă lună şi-ntr-o altă zi, vin c-o altă afirmaţie. De data aceasta, prezentând mai multe mesaje, începând cu mesajul adresat Franţei de regele Carol al II-lea: 
,,Nu v-aş putea exprima până la ce punct sunt mulţumit de vizita d-lui Barthou. Satisfacţia mea este cu atât mai mare, cu cât pentru întâia oară de când există România-Mare, un ministru francez în funcţiune vine oficial la noi. Cred că personalitatea d-lui Barthou este deosebit de bine aleasă pentru a strânge şi mai mult legătuile de desăvârşită prietenie din totdeauna dintre popoarele francez şi român...''.
Referitor la Preşedintele Franţei Albert Lebrun, încă de la discursul de înscăunare din 10 mai 1932, a ţinut să precizeze, dorinţa sa arzătoare de-a menţine pacea-n lume spunând: ,,Voi lua făclia pe care Paul Doumer a lăsat-o, dându-şi sufletul  şi voia continuă cu credinţă tradiţia pe care el mi-o lasă moştenire.
Respectând Constituţia voi căuta să duc la bun sfârşit opera de ridicare şi progres în ordine şi muncă, în domeniul intern, iar cel extern, în mijlocul păcii''.
Revenind la discuţia Ministrului francez Louis Barthou din vara anului 1934, iată ce declara în discursul său la Academia Română: ,,Am să vă rog să-mi permiteţi să mai păstrez puţină putere în glas şi pentru zilele ce vor urma ca să pot povesti, la întoarcere, guvernului meu, despre grandoarea  ţării dvs.
Să le spun că am văzut cu satisfacţie cum toate partidele româneşti sunt solidare faţă de Franţa''.
După cele de mai sus privind prieteniile, pentru a ajunge iarăşi... aş îndrăzni să spun că România are nevoie de-o igienizare-generală, (cu puţină vorbă şi mai multe fapte) pornită  de la cei pe care i-am votat, fie Naţionali, fie locali, să pună osul la treabă cum spune românul, supravegheaţi serios de legiuitori, dacă au ajuns să fie aleşi, să muncească, să ia pilde, să cerceteze, să analizeze, să introducă busuiocul în căldăruşe, să înceapă din curtea lor, privind ... curăţenia! Poate aşa ne vom putea bucura şi de prieteniile de altădată. Prieteniile de acum 79 de ani!


sâmbătă, 30 martie 2013

Amintiri din comunism - Fotbalul...agricultura şi industria

Nu am fost şi nici nu am devenit un fan al Orânduirii trecute dar, nici nu pot să înghit unele nesăbuinţe ale unor demolatori din  noua noastră societate, însă, nu  această stare încerc s-o  prezint ci, despre-o stare pozitivă din judeţul unde în vremea de dinainte de anul 1989 prestam, printre altele, şi-o activitate obştească(arbitrii de fotbal). Atunci, majoritatea comunelor şi satelor atât din ţară cât şi  din judeţul Buzău se bucurau de locuri de muncă iar ca rezultat, sportul şi la ţară era-n floare. Transportul echipelor fiind asigurat de maşinile CAP-urilor din localităţile unde figurau echipe. Astăzi mă voi referi doar la  fotbal şi câteva exemple de echipe din vremea de atunci în funcţie de denumiri.  Multe dintre acestea purtând titulatura de RECOLTA, precum: Recolta Blăjani; Bălteni; Boldu; Caragele; Căldăreşti; Cislău; Padina sau Smeeni.
Alte localităţi au preferat denumirea de VIITORUL, precum: Viitorul Bălăceanu; Bâlhacu; Glodeanu-Sărat; Limpeziş şi, chiar oraşul Buzău a avut un Viitor! Denumiri de prin vremea 1979. Tot prin această vreme denumirea de AVÂNTUL a avut anumite preferinţe: Avântul Glodeanu-Sărat;  Chiojdu; Lipia; Săpoca ori localitatea Zărneşti. Numele de VOINŢA a însemnat o altă pasiune: Voinţa C.A.Roseti; Florica; Lanuri; Sălcioara; Ştiubeiu şi, chiar oraşul Rm.Sărat a avut Voinţa! Desigur, au mai activat echipe şi sub alte denumiri precum: TRICOLORUL Gălbinaşi; Steaua Roşie Puieşti; Progresul Beceni; Glaveşul Movila Banului...Rapid Pârscov. 
Trecând de la agricultură la industrie, unele echipe prezentau denumirile specifice intreprinderii unde activau, precum: Uleiul Buzău; Petrolul Berca; Partizanul Rm.Sărat; Cristalul Buzău; Chimia Buzău; Auto Poşta Câlnău; Metalurgistul Pogoanele; Concifor Buzău; Filatura Pătârlagele...Carpaţi Nehoiu.
Astăzi, din păcate, majoritatea echipelor fie de la sate, comune sau oraşe, datorită nesăbuinţei acelora care ne-au condus, fie naţionali ori locali, care cel puţini părtaşi la marile demolări, unde sub pretextul că utilajele ar reprezenta un morman de fiare vechi, s-au distrus ori înstrăinat şi, odată cu acestea a căzut victimă atât salariaţii cât şi sportul.

duminică, 24 martie 2013

De acum patru decenii!

Albumul - albastru, mărturie de la Concursul ,,Temerarii văzduhului''
Craiova, 17 iunie 1973
Ce trece vremea? Dacă-n anul 2010, odată cu - Poemul celor şapte (o viaţă...un om...o antologie) marcam o vârstă rotundă, în 2011 la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'' Bucureşti, la lansarea - Pasiuni din ...Amintiri! aduceam în prin plan şi alte aniversări, a venit anul 2012. Poate unul dintre cei mai speciali, ţinând cont că-n judeţul nostru drag Buzău, se născuse cel care, prin recunoaşterea eroismului, a luptei pentru neam şi ţară, Carol I, îl decorase cu ,,Steaua României'' iar ţarul Rusiei, Alexandru al II -lea cu ,,Crucea Sf. Gheorghe''...întors acasă, cu pieptul încărcat cu medalii, Eroul, n-a alergat după glorie, s-a dus la mănăstire!...Anul mai sus menţionat, având o dublă semnificaţie: 110 ani de la trecerea Eroului la ceruri şi 100 de ani de când, directorul ziarului ,,Universul'' Luigii Cazavilan, i-a înălţat  Eroului-buzoian: Monumentul de la Mănăstirea Cernica...Ce-a făcut Buzăul pentru acest Erou, nu cunosc. Ştiu doar ce a putut face un simplu om! I-a dedicat a doua carte, intitulată - Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica)...
Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la spectacolul de la Casa Armatei din Craiova, cu ocazia zilei aviaţiei române din Orânduirea trecută. Albumul-albastru din imagine, stă mărturie. El reprezintă amintirea unui Concurs intitulat ,,Temerarii văzduhului''...Ce trece vremea? 

vineri, 15 martie 2013

Odată cu ,,Lacrima românească''

Nu ştiu alţii în ce gândire trăiesc, ştiu doar că pentru mine , dincolo de tot  ceea ce mi se întâmplă, dincolo  de anomaliile ivite prin viaţa noastră de români, dau cel mai mare preţ pe bucurii, fie bucurii care se îndreaptă înspre mine, fie bucuriile pe care unii le trăiesc. De pildă, la începutul acestei săptămâni, într-o vizită la ,,Fundaţia Sf. Sava de la Buzău'', odată cu ,,Lacrima românească'' şi împlinirile ,,Fundaţiei pentru copii, Sf. Sava de la Buzău'', unde sunt înfăţişate aspecte de la,   Campusul de la Bisoca, Aşezământul de la Câmpeni, Centrul de urgenţă (violenţa în familie), Cantina socială, Campusul din Delta Dunării (Maliuc), Aşezământul de la Pietroasele -  Ulmeni ori cel de la Năeni...am primit şi cartea ,,Duhovnicul (un devotat prieten de suflet)'', autor Sava Bogasiu. O carte de 218 pagini  în cuprinsul căreia sunt redate 26 de capitole, prezentând într-o ordine cronologică:
Nevoia unui prieten devotat pentru aceste vremuri tulburi; Sufletul din noi - inima duhovnicului nostru; Bucuria de a avea un duhovnic jertfelnic; Misiunea de suflet unui duhovnic; Cum poţi să descoperi un duhovnic devotat?; Ce obligaţii morale avem faţă de duhovnicul nostru?; Când încetează relaţia cu duhovnicul nostru?; Secretul spovedaniei - garanţia morală a duhovnicului; Rolul duhovnicului din familie; Lucrarea duhovnicească cu copii; Duhovnicul şi tinerii; Spovedania tinerilor; Duhovnicul şi persoanele vârstnice; Duhovnicul - ,,doctor fără de arginţi'' pentru cei bolnavi; Durerile sufleteşti ale unui duhovnic; Prima spovedanie - cea mai frumoasă experienţă sufletească; Cum se face o spovedanie autentică?; Duhovnic sau psiholog terapeut?; Întâlnirea cu duhovnicul pe parcursul vieţii; Ce face duhovnicul pentru mine?; Spovedania deasă, sau doar în posturile mari?; Legătura dintre preot şi spovedanie; Rolul canonului dat de duhovnic la spovedanie; Duhovnicul - cel mai frumos dar pe care mi l-a făcut Hristos; Fără duhovnic nu poţi scăpa de păcatele cele mari ale vieţii; Starea mea de duhovnic dar şi de penitent în faţa duhovnicului meu; Recunoştinţă veşnică duhovnicilor destoinici şi Ghidul de spovedanie pentru adulţi care cuprinde câteva subcapitole, mare parte referindu-se la păcate dar şi la povăţuiri şi porunci.
Referitor la ultimul număr al revistei cultural-religioase (anul XIII, nr. 1) ,,Lacrima românească'', revistă ce ar putea fi numită şi revistă de colecţie, gândindu-ne că apare pentru prima dată, fiind binecuvântată de noul Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancea, preasfinţitul părinte Ciprian Spiridon.
Revista având în conducerea sa pe, Dir. de seminar, pr.prof.dr. Sava - Popa Gheorghe,  redactor-şef  pe pr. prof.dr.Mihail Milea, nimeni altul decât Sava Bogasiu şi un colectiv de redacţie format din prof. Moraru Nicoleta; pr.prof.dr. Moraru Nicolae; pr.prof. Dima Cristian, urmând Bejgu Nicolae-Alexandru; Neagu Eugen - Laurenţiu; Lupu Mihai - Alexandru; Caloian Bogdan - Gabriel; Fundulea Andrei şi Găman Cătălin - Viorel.
Printre, ,,bucuria de a avea un părinte arhiepiscop la Buzău'', revista cuprinde articole despre simbolul primăverii, despre mărţişor, despre femei şi mame, istoria seminarului, despre postul ce urmează, despre,, Buna vestire'', ,,Florii'', cum să trăim...bio!; despre lirica şi viaţa lui Mihai Eminescu, despre fericire de Grigore Vieru, despre aniversarea a 176 de ani de la naşterea lui Ion Creangă...despre activitatea didactică şi publicistică a pr.prof.dr. Dumitru Stăniloaie, la Sibiu.
Aşadar, când dincolo de orice, punem mare preţ pe bucurii, acestea ne apar, numai să ştim să le căutăm, să ni le dorim iar când ne apar să ştim să le apreciem.

miercuri, 6 martie 2013

Democraţia...privatizarea...demolarea şi ultimul loc în Europa

De-o vreme am încercat să nu mai vorbesc despre răul făcut de ai noştrii votaţi, în dauna mulţimii pentru a le fi lor, aburitorilor, bine. Numai că, ceea ce vezi demolat şi ruine-n urmă, unuia care-şi achită la timp datoriile nu-i poate să-i cadă bine... Din păcate, stăpânitorii din astă vreme neridicându-se la înălţimemea României, o ţară frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu, care zace-n coada Europei .De ce? Se pare că la acesată întrebare nici măcar majoritatea din mas-media n-a dat importanţă. Multe TV-uri promovând persoane îndoelnice de dragul privitorilor cu gândire rudimentară. Tot răul ce-l suportăm (mă refer la cei care mai gândesc, fac unele lucruri şi iubesc locurile naşterii) de-a fi pe ultimul loc în Europa, se datorează şi acelora care au condus judeţele, capitalele judeţelor...Iată, un exemplu de ieri şi de astăzi, pe aici prin târgul nostru, întâmplări de după anul 1989, la o fostă mare Intreprindere, a patra pe ramură din Europa, care avea în componenţă cinci cuptoare de topire a sticlei. Două cuptoare numite geam tras şi TFD, cuptoare pentru fabricarea geamurilor trase şi, trase fără debiteză.
Cuptor pentru fabricarea geamurilor laminate
Cuptor pentru fabricarea şi prelucrarea sticlelor şi borcanelor (butelii)
Cuptor pentru fabricarea pieselor- presate.
Toate aceste cuptoare erau alimentate de un gigant numit - Complex - amestec, să nu mai vorbim de alt gigant...Şlefuire - polizare.
În vremea de atunci, de dinainte de aşa zisă privatizare, GEROM Buzău, exporta geam prin: Anglia, Tunisia, Etiopia, Cehoslovacia, Algeria, Nigeria şi multe alte ţări.
 Prin Democraţie, dintr-o dată au început să piară comenzile! Apărând căpuşele iar societatea, începând pe ascuns să scoată la vânzare unele mijloace fixe şi mobile...iar după anul 2000 a început aşa zisa privatizare, echivalenta a demolării. S-a demolat până când a ajuns la un fel de atelier de prelucrare.
Mai noua privatizare de pe ruta CFR, Buzău - Nehoiaşu, a început, se putea altfel! Tot cu demolări. Mai întâi au redus gările că şi pe aici au fost mijloace fixe. După ce au adunat din interioarele clădirilor, au purces la demolarea liniilor, ştiindu-se că-n fiecare gară existau linii de garare, staţionare, întâlnire...
Şi, uite aşa din demolare-n demolare, au reuşit iubiţii noştrii conducători, fie zonali fie centrali să ne aducă pe ultimul loc în Europa iar ei, trăind bineee! să ne aburească, precum o parte din mas-media.

miercuri, 20 februarie 2013

Primul gazetar buzoian care a scris - Primul dicţionar de sinonime

Prin secolul al XIX-lea, s-a produs, cum ar spune oamenii adevăraţi dornici de lucruri înspre civilizaţie, un mare fapt de cultură. Mai concret, un săptămânal, fără nici un fel de legătură cu politica.
Odată apărut, s-a comportat ca un fel de tribună împotriva abuzurilor. Săptămânalul a fost înfiinţat de Costache Canela şi cuprindea patru pagini. Formatul acesta, denumit formatul ,,Familiei'' a dăinuit  vreme de 12 ani. Oprindu-i-se tipărirea la 1 ianuarie 1886. Iniţiatorul acestuia C.Camela, precizând într-unul din numere ,,A însemnat o luptă precum Hercule, înspre a încuraja bărbăţiei binefăcători şi virtuoşi''.
Deşi contestat de unii, calităţile sale atât intelectuale dar şi morale,,i-au adus o mare preţuire'', dacă ne gândim că - Dicţionarul său de sinonime a fost primul de acest fel din România de atunci a lui Carol I . Iar în anul 1874, Dicţionarul său figura pe lista manualelor recomandate de marea librărie din Bucureşti, numită - Librăria G. Ioanid, elevilor din clasele gimnaziale.
Pentru pasionaţii de colecţii şi de istorie, Costache Canela s-a căsătorit în anul 1857 cu Elena, fiica lui Iordache Duşescu. A locuit pe  strada Elisabeta Doamna la numărul 7, stradă numită mai târziu, odată cu înfiinţarea CFR şi, Bulevardul Gării.
A fost înmormântat în curtea bisericii Banu.
Unii istorici afirmă că, Monumentul de la mormântul său din piatră cioplită,  nu avea inscripţie şi încă mai dăinuia acum vre-o 40 de ani...Cu bunăvoinţa unor prelaţi ori a unor slujitori de aici, sper să aflu şi alte amintiri despre cel care a fost şi-a reprezentat o emblemă a acestui oraş Buzău, reşedinţă a judeţului de interferenţă.

miercuri, 13 februarie 2013

Al patrulea oraş din România unde C.Brâncuşi a sculptat

La o întâlnire cu ceva zile-n urmă, câţiva cunoscuţi îmi spuneau cu nonşalanţă că urmăresc blogurile mele, nu-i înţeleg de ce nu mă conving, lăsându-mi câteva însemne! Şi mă sfătuiesc să continui, desigur, era şi-n intenţia mea, mai ales că multe din sursele de inspiraţii, în afară de viteza gândurilor, se găsesc şi-n bibliotecă, prietena mea din sufragerie!
Cum probabil, majoritatea buzoienilor au aflat că, alături de Tîrgu-Jiu; Bucureşti şi Craiova, un alt oraş care, datorită ,,Ansamblului - monumental'', format din statuia ,,Rugăciune'' şi bustul lui Petre Stănescu, un fost avocat decedat în anul 1905, Buzăul fiind al patrulea oraş care s-a putut bucura de arta Marelui Constantin Brâncuşi.
Cum a ajuns Brâncuşi la Buzău în efectuarea ,,Ansamblului-monumental'' de aici? Se datorează soţiei Eliza Seceleanu, a fostului avocat Stănescu, care a comandat ,,Monumentul-funerar'', ce-a fost înălţat în ,,Cimitirul Dumbrava'', între anii 1914 - 1916. Istoria ne spune că statuia ,,Rugăciune'', a fost achiziţionată de - Muzeul de Artă Bucureşti, fiind înlocuită de-o altă lucrare dintr-o piatră artificială.
După cum se subliniază şi-ntr-un supliment din 1970 din ,,Viaţa Buzăului'' - Statuia ,,Rugăciune'', spun specialiştii, ilustrează, ,,Concentrarea asupra principalelor linii ale corpului şi stilizarea lui după o logică ce ţine de necesitatea expresiei - alungirea sau micşorarea formelor, dilatarea ori compromiterea lor, servind sintezei, capabile să nască emoţia''.
Privitor la portretul avocatului Petre Stănescu ,,Forma ovală a corpului, alungirea exagerată a gâtului, înclinarea în faţă şi felul în care suprafaţa primeşte şi reflectă lumina...Atent la modelarea ochilor, a nasului, a mustăţilor şi mai puţin a bărbiei'' Constantin Brâncuşi, a asigurat ,,expresivitatea fizionomiei, eliminând neesenţialul şi apropiindu-se de obstractizare'', precum o artă...folclorică!
Ce se mai ştie astăzi de copia ,,Rugăciunii''?
Este foarte greu de vorbit! Că, de multe ori oameni cu minţi rudimentare ori bolnave au luat-o... prădat-o...Nu deţin informaţii dacă distrugătorii au fost prinşi, pedepsiţi, iar astăzi copia sau copiile pot fi în siguranţă. Trăind cu bucuria că Marele C.Brâncuşi, datorită buzoencei Eliza Seceleanu, a lăsat ceva din Arta sa şi la Buzău.

marți, 5 februarie 2013

Din legenda ciobanului Bucur

Când am  ajuns la concluzia că retorica a rămas surdă, mută şi oarbă, n-am luat-o... înapoi! Am hotărât să mă ocup de bucurii autocreate, dând glas propiilor cărţi ce mă aşteaptă-n rafturile din sufragerie dar, şi răsfoind o mulţime de ziare din - Orânduirea fără libertate.
Astăzi, într-o zi de iarnă cu soare, după câteva ore de îndeplinire a unei misiuni, am trecut iarăşi la îndeletnicirea de-a mai răsfoi câte ceva, oprindu-mă la anumite ipostaze ale istoriei noastre, accentuând încă odată că, nu am idei de turmă să mă opresc doar la ceea ce a fost şi este negativ. Nu mi-a plăcut şi nu-mi place să mă împovărez cu stări ... deşarte! Şi-am să mă opresc la TRADIŢII, luând drept sursă o publicaţie din 1 martie 1974, intitulată ,,Viaţa Buzăului'', vorbind de povestea ciobanului Bucur.
Legenda aceasta păstrată de bisoceni, (ex. Gh.Bonţea din Pleşi) din moşi-strămoşi, precum piatra semeaţă, împrejmuită de altele mai mici, numită ,,Masa lui Bucur'', pe unde se mai oprea şi mânătorul de oi Bucur. Odată, admonestat de ciobani, că n-a putut aduna lemne suficiente, s-a rugat înspre a primi o putere uriaşă...Şi-n drumul său, întâlneşte ,, trei zâne dormind, două la umbră şi una la soare. Bucur a luat crengi de brad şi-a adăpostit-o pe ultima. Când aceasta s-a trezit şi- a vrut să-l răsplătească, Bucur i-a cerut putere''.
Legenda spune că prima zână ,,i-a dat putere cât ai clătina un brad din rădăcină''. A doua zână ,,cât a-l zmulge''. Şi a trei a ,, cât a-l ridica pe umeri''.
Dobândind această putere, nu s-a răzbunat pe ciobani dar aceştia, s-au speriat de puterea sa iar el, ,,i-a părăsit''.
Aşa cum afirma moş Bonţea acum 39 de ani, Bucur ajunge haiduc de codru (averile sale rămânând ,,ascunse sub piatra imensă, numită - Masa lui Bucur, păzite de un balaur de aur pe arcuri'')
De aici, din Bisoca, jud. Buzău, Bucur a plecat înspre Dâmboviţa, întemeind un oraş ce-i poartă numele - Bucureşti.
...cum  Râmnicul pleacă la vale, spune gazetarul I.Duţu, precum un fir cristalin de apă dulce,,dintr-un găvan, unde clocoteşte rece ca gheaţa, aşa cum el creşte şi ajunge să-şi săreze undele pe drum, tot astfel mânătorul de oi, Bucur, pleacă de la Bisoca la vale'', ajungând om cu stare/ în locuri pârjolite de tătari/întemeindu-şi cetatea.

vineri, 1 februarie 2013

Omul scriitorul şi colecţionarul (dkn)

Am primit drept zestre! un text de la poetul Trandafir Sâmpetru şi, pentru apreciere, doresc să-l păstrez aici.
,,Este un veritabil strop de rouă şi de artă. Avem de-a face cu un inovator, un inovator de talent. El, în zori luminează visele suprapuse ale castanelor şi plecăciunea albă a salcâmilor. În amiezi se învăpăiază de stele roşii ale trandafirilor. Cu geanta pe umăr, cutreeră Buzăul, un oraş vast ca iubirea. Îl găsim în fiecare zi pe lucrările lui unde pluteşte flota verde a fertilităţii scrierilor sale. La miezul nopţii vibrează cu privighetoarea în palma lunii.
El umblă prin literatura română cu răcoarea care coboară din vârful munţilor, cu trupul lui de sticlă, cu trupul ei neted cu părul  ei de cleştar răsfirat de speranţe, poposea la Cernăteşti ori Ruşavăţ, în faţa vitrinelor cu modeste fotografi ale eroilor. Se oprea lângă monument şi la poale de codru, respira adânc.
Dincolo de fereastra spartă a glasului, putem deosebi chipul întreg al prieteniei.
Ne putem plimba împreună, fără să ne temem de sunetul paşilor noştrii...putem să ne încredinţăm căldurii mâinilor noastre care împiedică să se aşeze între noi chiar şi precara stavilă a unei frunze de vânt...
(Din volumul aflat în curs de apariţie - Scriitorul buzoian dumitru k negoiţă, văzut prin perdele de lacrimi, de Trandafir Sâmpetru)''.

vineri, 25 ianuarie 2013

Mărturii privind valoarea unei opere literare

Nu ştiu ce simt cei care aud, văd şi citesc despre mărturi, despre cărţi, despre biblioteci cum că - O carte citită înseamnă o bucurie. O bibliotecă plină de cărţi degajă o energie iar un cumul înseamnă o...lumină!
O experienţă în sensul ca fiecare să-şi amenajeze o propie bibliotecă  poate sta la  îndemâna orcui. Ca unul care a gustat şi continuă să guste din această experienţă încărcată cu toate ingredientele ( lumină, bucurie...energie) în special când alegi varianta lecturilor cu mesaje pozitive, pentru mine-i fantastic!
Într-una din zile pe când răsfoiam cărţi care să vorbească despre PRIETENIE , după ,,Cartea cu prieteni'' a lui Fănuş Neagu, am trecut la ,,Amintiri de la Viaţa Românească'' de Mihail Sevastos, despre care G. Ibrăileanu, într-un cerc de amici, a spus:
- Ştiţi care-i marea trăsătură de caracter a lui Sevastos? Prietenia.
Bifând capitolul prietenia, se cuvine să amintim câţiva prieteni ai lui G.Ibrăileanu, după elevul său M.Sevastos, Gala Galaction, Constanţa Marino - Moscu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, G.Călinescu...Demostene Botez.
Garabet Ibrăileanu, criticul şi scriitorul ,,omul zidit într-o bibliotecă'', spunea că de 20 de ani căuta scriitori talentaţi, precum femeile, de la ţară, găinile de ou. Vorbind despre valoarea literară, G.Ibrăileanu, admira operele ce conţineau idei care lui nu i-au fi trecut prin minte şi nu le-ar fi putut face niciodată!

vineri, 18 ianuarie 2013

N-am gustat părerea unui afacerist despre...poeţi!

Medalie achiziţionată cu zeci de ani: Bărbăţie şi credinţă.
...şi-n timp ce stăteam să-l ascult pe Bogătaş, enumerându-mi, numărul vilelor, al maşinilor...al terenurilor şi-a banilor! Cu un  zâmbet într-un colţ de gură, deodată strigă: 
- Uite un poet! Acela-i un poet!
- Da! Ştiu,  dar nu am înţeles râsul tău viclean, îi răspund nestăpânit, aproape revoltat.
Ştiind că distinsul poet avea de toate, doar bani şi ce avea bogătaşul îi lipseau.
De atunci, nemaidorind să fim doar noi cu noi iar unii sau alţii care se cred bogaţi să râdă cât îi ţin concasoarele de naivitatea noastră, am purces la - Bucurii autocreeate...
Şi-ntr-o zi, în  târgul de vechituri din oraşul meu Buzău, un om fudul peste măsură care afirma că-i bogat, bogat, văzându-mi medalia : ,,Bărbăţie şi credinţă'' şi un El şi Ea, doi aristrocraţi, ia căzut faţa şi-mi zice: 
                               - Hai! Ia banii şi dă-mi-le!

Un El şi Ea: doi aristrocraţi.
- Nu! Nu pot domnule!
- Cuum?
- Exact aşa. Aşa cum aţi auzit. Nu le am de vânzare.
- Hai! Hai, zice Bogătaşul cu tonul ridicat, ia banii că nu există motive pentru tine.
- Există domnule, există. Vedeţi lumea aceasta numeroasă! Ce am eu, nu are ea. Iar cu banii ce i-aş primi de la dumneata, aş deveni ca toţi ceilalţi.

marți, 15 ianuarie 2013

Gânduri de ... gerar 15!

Astăzi 2013
aici
o zi ce ne zâmbeşte
 gândul zboară  la marele Eminescu
luceafărul ce-a strălucit mereu
şi străluceşte
învăţându-ne ce-i copilăria
cum să ne iubim ţara
istoria
muzica
poezia
trăind la sat
când noaptea
razele lunii
intrau pe fereastră
de băiet m-am bucurat.

vineri, 11 ianuarie 2013

Istorii buzoiene - Moara de la plopi

Am crezut şi încă mai cred că - Cine ştie trecutul ştie cum să iubească prezentul.
Astăzi, pe scurt voi vorbi despre istoria unei mori care apare în hrisovul din 3 aprilie 1556, când domnitorul Pătraşcu cel Bun făceea danie dregătorului său Jupân Badea, fost mare Clucer, un vad de moară. Acesta, devenind propietar, construieşte o moară cu 3 roţi. În anul 1593 Mihai Viteazul, a hotărât ca jumătate din moara de aici să fie stăpânită de Mănăstirea Banu. Hotărâre ce a însemnat ,,motiv de gâlceavă'' multe secole între părţi.
La 1653, Vasile Lupu se războieşte cu Matei Basarab iar oştenii săi ard morile. Acestea se reconstruiesc în vremea lui Gligorie Vodă, 1660 - 1664; 1672/1674. Mai târziu, în vremea războiului Ruso - Turc (1788 - 1792), moara de la plopi a fost arsă iarăşi. În anul 1805, egumenul Banului cerea Domniei să orânduiască vreo câţiva morari să aleagă vadul de mai înainte, să poată face Mănăstirea moară dar, noul război Ruso - Turc (1806 - 1812), a întârziat lucrările de refacere, moara fiind refăcută după încetarea războiului şi încheierea păcii după anul 1812.
În anul 1829 la 22 august, noul egumen al Banului ia în împrimire moara cu 2 roţi şi casa morii învelită cu trestie şi casa morarului. În anul 1831 are ca maistru morar pe Dragul morar. Prin anul 1847 din actele unui nou inventar, reiese că moara este dată în arendă lui Ion Marghiloman.
Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti din decembrie 1863, aşa cum afirmă şi profesorul buzoian Gh. Ceauşel, moara ajunge în patrimoniul statului.
 Şi-a funcţionat şi-n vremea de dinainte de 1989 şi-o parte din vremea de după, până când s-au găsit unii să dărâme întreaga istorie a acestei mori.Probabil, vre-un urmaş al lui Mihai Viteazul, ajutat de vre-un votat de noi buzoienii.

duminică, 6 ianuarie 2013

Mi-e dor de-o nouă... Şezătoare!

Uneori sunt uimit cum mulţi dintre noi românii renunţăm la formele de a se aduna literaţii. Pe aici, prin târgul nostru Buzău, au existat un local pe care cu mândrie mai  toţi scriitorii din judeţul Buzău se întâlneau. Se numea la Uniune. Nu cred că eram singur care simţeam mai multă bucurie şi mai multă prietenie prin această breaslă. Tot prin municipiul Buzău, undeva în Micro 3 într-un local numit Dorada, vreme de vre-o 4 ani a avut loc o întâlnire cu scriitorii, graţie poetului Sorin Lalu, numit şi ,,Cenaclul Dorada''. ori  între străzile Luminii şi Luceafărul, pe strada Umbrelor, vreme de 7 ani a funcţionat un într-un local al poetului N. Tudor, numit o vreme şi ,,Cenaclul din bar''. Era mare bucurie în serile de marţi, odată au venit şi ziarişti de la ,,Adevărul de seară''. Era ziua patronului acestui lăcaş, iubitorul de literatură, literat de-a binelea. Eram aşa, strânşi ca românii la ceas de sărbătoare, aşteptând aproape 2 ore, vreme în care s-a recitat, s-a citit proză, s-au  comentat texte. Şi-nspre final, tocmai când mulţi dintre noi ne pregăteam să ne ospătăm cu câte un pahar umplut cu vin ori bere, au venit şi ziariştii. Şi, cum la noi în România , din păcate, lucrurile negative-s la mare căutare, ziariştii, corespondenţi la TV-urile centrale, le-au primit reportajele, nu cu recitări, nu cu citire de texte ori critică la textele literare doar cu:
,, - Bun e vinul ghiurghiuliu''.
Doar aşa ne-am putut vedea pe ,,Realitatea'', ,,Antena 1'' ori pe ,,Prima'' la ,,Cârcotaşii''. Aşa s-au încheiat amintirile noastre cu ,,Cenaclul din bar''. Urmând ceva vreme ,,Cenaclul de la marginea Oraşului''.
Dar, iată cum era tratată pe vremuri o şezătoare literară, de mas-media de pe atunci, nu prea departe de Buzău, la Rm. Sărat, cu protagoniştii Cincinat şi Ion Pavelescu. Fratele Ion Pavelescu după o experienţă în Franţa, (poetul umblat prin lume, aşa cum reiese din povestea lui Octavian Moşescu) se întoarce acasă şi lângă gara din Rm. Sărat, construieşte o ,,Cafenea''. Aici, mulţi colaboratori de la revista ,,Vestala'' ori publicul râmnicean se vor familiariza cu scriitori precum:Victor Eftimiu; Adrian Maniu; Tudor Vianu; Gala Galaction...Camil Petrescu. Dar, şi cei care veneau f. des la ,,Cafenea'' Duiliu Zamfirescu; Alexandru Sahia ori Barbu Ştefănescu Delavrancea.
Iată ce ne spune Octavian Moşescu, prezent  cu autorul ,,Sigilii de aur'', Camil Petrescu şi Perpecius, când apar în Cafenea, Horia Furtună şi prietenii...Ion Pavelescu citeşte câteva catrene:
,,Poezia lui Pillat / dacă vrei să-ţi pară bună /trebuie neapărat /s-o citeşti pe-a lui Furtună.''
,,Poezia lui Furtună /dacă vrei să-ţi pară bună /trebuie neapărat /s-o citeşti pe-a lui Pillat.''
Atunci, Horia Furtună supărat, îi scrie lui Pavelescu:
,,Când vin în Rm.Sărat /mă lovesc de Cincinat /atâta spirit i-ai răpit /că ai rămas un satelit.''
Atunci, poetului ,,Balada lunii'', îi ripostă:
,,Balada lunii de o scrie /atât de inspirat /că-n loc de lună, azi, se ştie /îl luminează...Cincinat!''.

miercuri, 2 ianuarie 2013

Despre semnificaţia numelui de ...Român!

Ardeam de nerăbdare şi nu-mi dădeam seama, de unde şi de ce curiozitatea aceasta? Cu acest nelămurit gând am frunzărit multe despre istoria noastră, a românilor. Cum rezultatele, cel puţin mie aşa mi se întâmplă, nu apar tot atunci când le căutăm, când le dorim fie cu orice preţ, am luat de bună expresia unui distins membru al unuia dintre colegii din serile de marţi, cum că, de multe ori nu avem chemare! Într-una din zilele din pragul , Noului an, vai! nu credeam că semnificaţia numelui de ROMÂN, se află chiar prin bibliotecă, prietena mea din sufragerie. Răsfoind câteva din ziarele rămase în urma...dăruirilor! pe-o pagină a unui ziar local din 26 septembrie 1970 din ,,Viaţa Buzăului'', am aflat că, numele de ROMÂN (rumân), cuprinde mai multe semnificaţii. Luând-o cronologic, un document din 13 martie (vedeţi, ceva cu 13) 1489 din Cancelaria lui Ştefan cel Mare. Un al 2 lea document, de data aceasta din Ţara Românească, prezentat de Neacşu de la Câmpul Lung-Muşcel, definind statul dintre Dunăre şi Carpaţi şi-o a 3 a semnificaţie din 4 iulie 1572, numind ţăranul iobag (rumân).