sâmbătă, 29 decembrie 2012

Datini de Sfântul Vasile

Voi enumăra câteva obiceiuri ale românilor de mai bine de 78 de ani. De când în România, căruţa cu boi reprezenta o bogăţie norocoşilor ţărani care aveau în stăpânire asemenea atelaj.
* Se spunea că fata mare, de Sf. Vasile, se ducea la boul din hăis care era culcat şi dând cu piciorul pentru a se scula, zicea:
- Hei ,,estimp'', hei la anul, hei la celălalt...
Dacă se scoală la prima lovitură, se mărită-n anul acesta ,,estimp'' iar dacă nu la celălalt...
* Feciorul, în noaptea de Sf. Vasile, mergând cu mâinile la spate şi numărând 9 pari dintr-un gard, al 10 lea, dacă va fi neted consoarta va fi săracă, dacă va fi noduros va fi bogată.
* Fetele mari, pun pe pâraie punţi de busuioc, parale de argint, fir roşu şi inele să-şi ghicească norocul.
* Băiatul sau fata, în seara de Sf. Vasile, prima bucată ce-o doresc a o mânca s-o aşeze pe mânecă şi ieşind cu ea afară, de unde vor auzi câinii lătrând din acea direcţie vor lua partenerul ori partenera de viaţă.
* În seara de Sf. Vasile, cine nimereşte pene, ia bărbat sau soţie bătrân(ă). Cine nimereşte oglinda ia bărbat, soţie frumos(ă), cine nimereşte cărbune ia negru, cine  pieptene ia colţat. Dacă nimereşte. porumb, făină, sare ia bogat; dacă nimereşte ghem ia guşat...Mergând la parii gardului şi numărând din 7 în 7, acolo unde paru-i nejupuit de coaje ia bogat, dacă paru-i strâmb ia cocoşat, dacă paru-i jupuit ia sărac (sursa: ,,Adeverul'' din 1934).

luni, 24 decembrie 2012

Naşterea Domnului - Sărbătoarea speranţei

 Sărbătoarea de mâine reprezintă un fenomen. Un mare eveniment care din an în an la 25 decembrie se repetă de 2012 ani, fiind vorba aşa cum cu toţii ştim de naşterea lui Iisus. Venirea aceasta a fost vestită de proorocii Vechiului Testament cu multe veacuri înainte. Când scriu aceste rânduri, am în faţă o publicaţie dintr-un Decembrie 23 al anului 1934, aşa cum ni s-a întâmplat nouă astăzi. Este de-a dreptul şocant că speranţele pe care ni le dorim înfăptuite, noi astăzi, seamănă izbitor cu speranţele românilor din acea vreme.
Speranţele noastre de astăzi, în gândirea multora dintre noi, înseamnă, cel puţin aşa cum eu le înţeleg şi le transmit - Trezirea în noi speranţele, speranţele căzute şi drumul înspre înălţare a moralului- înfrânt. Nu vin c-o noutate, românii au mai trecut prin asemenea faze, martor fiind chiar publicaţia despre care vorbeam, fiind mândru de această achiziţie, precum unii de maşini bengoase şi palate, cu diferenţa că aceştia nu încearcă în nici un fel să trezească. Revenind, românii au fost jos şi s-au ridicat. Dacă altădată au reuşit - de ce n-ar reuşi astăzi?
Aşadar! Sărbătoarea Naşterii Domnului - Sărbătoarea speranţei, să vă aducă dvs. cei 111 conectaţi pe acest blog, sănătate, ploi de bucurii şi multe împliniri.

miercuri, 19 decembrie 2012

Aniversare - Patru ani de ...Moral(u)itate!

Am ajuns la vorba lui Creangă, nu ştiu alţii cum sunt dar eu, iubesc amintirile cu potenţă pozitivă şi le aşez lângă lucrul cel mai de preţ, sănătatea. Da! Amintirile, bucuriile autocreeate şi mai ales sănătatea, le aşez deasupra banilor şi le privesc precum împlinirile cele mai înalte. Printre bucuriile autocreeate, printre - Pasiuni din amintiri! ori despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica), moral(u)itate, ocupă un merituos loc. Explicaţi-n acest sens sunt multiple dacă luăm în seamă sutele de postări, sutele de comentarii ori la cei 110 membrii înscrişi, pe care-i salut, îi preţuiesc şi le doresc, ploi de bucurii.
Multe din postările de aici, fie că au prezentat dăruirile privind colecţia de peste 1000 de ziare, fie că au reprezentat mărturii din drumul unor călători ori lansări de cărţi, preluate ori nu de presă, preluate şi introduse-n cărţi. Reamintind că multe dintre postări sunt cuprinse, fie-n coşul cu amintiri, fie-n istorii buzoiene, fie-n mărunte colecţii, numismatică, fie o colecţie dintr-o filologie romanică, fie din promovările unor zone ale României...Continuând pe acelaşi palier, se cuvine a relata că, printre cei 110 membrii anexaţi la blogul moral(u)itate, se află - Administratori de la: ,,Reţeaua Literară''; ,,Cititor de proză''; ,,Amprente Literare''; iubitori de la ,,Radiodiaspora''; jurnalişti; scriitori; pasionaţi de literatură; pictori...Dincolo de cele relatate, moral(u)itate este prezentat prin virtual şi ca un ziar de ştiri cu multe zeci de postări preluate.
În cei 4 ani, pe acest blog, au fost prezentate demersuri şi chiar organizate - Concursuri cu premii. Primul Concurs finalizându-se-n vara anului 2009, având ca premii cărţi, luând direcţiile; Olteniţa; Minţiu - Gherlii (Cluj) şi Focşani.
Un alt Concurs prezentat în 2 ediţii...A II a ediţie a Concursului Iorgu Cosma (Concurs literar), a căror premii au constat din cărţi şi diplome, au luat direcţiile: Iaşi; Călăraşi şi Rm. Sărat.
Acestea ar fi doar câteva din acţiunile şi mesajele ce compun activităţile în cei 4 ani sub această siglă. Cu siguranţă că ar putea continua dar, mă opresc, dând satisfacţie şi altora să descopere ceea ce interesează...
Aniversare - Patru ani de...Moral(u)itate!

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Celebrul Tango şi Marele actor!

Sunt un păstrător şi căutător de amintiri. Un fel de mărunt colecţionar că, vorba lui Florin Grigoriu, fiecare dintre noi este colecţionar de vreme. Într-o zi m-a întrebaat un amic:
- Ce faci măi colecţionarule?
M-am uitat înapoi, m-am uitat în stânga şi-n dreapta. Dacă zicea mărunt colecţionar, nu mai recurgeam la asemenea mişcări.
Astăzi, de 15 decembrie, am luat trenul de la Buzău şi m-am oprit în Oraşul drag, tinereţii mele. Că am îndrăgit Ploieştiul odată cu Petrolul, de mic.În momentul când am coborât în staţia Ploieşti - Sud, m-am speriat - Nu! Nu aceasta-i gara de odinioară. Atunci, era mult alb, astăzi prin staţie, nici varul nu se mai vede! Am luat-o, ca odinioară, pe bulevard. Aerul tare mi-a dat un impuls pozitiv şi cu acesta am ajuns unde trebuia, la Biblioteca Judeţeană ,,Nicolae Iorga''. Aici fiind sărbătoare, Mare sărbătoare. Poeta Camelia Iuliana Radu lansa ,,Tangerine Tango''. Mi-am luat şi-un pix, credeam că-n sala de lectură a Bibliotecii, va fi ca la Metropolitan, notându-se toţi prezenţii... credeam!
Directorul Bibliotecii începe o alocuţiune, mai degrabă înspre aplecarea mai multora înspre cultură, după, a citit din cartea poetei, comentând cu acente înspre pozitiv. Apoi a dat cuvântul editorului şi lectorului de carte Ştefan Doru Dăncuş. A urmat un poet de la Câmpina care, intrând în miezul cărţii, desface firul, înspre ,,lauri de stele date în pârg'', apoi un domn profesor citeşte, defineşte titlul iar o doamnă profesoară ne călăuzeşte în armonia culorilor ,,spre pasărea timpului'', mai aproape de,,oranj înspre marginea apei'' la...,,tot ce aş vrea să văd''. A urmat buzoianul care-ntr-o frază a spus că - Celebrul Tango este  jucat şi întors de Distinsa poetă ca la...Ploieşti! Venind la Ploieşti şi cu câteva mărturii din măruntele colecţii. A urmat un poet târgoviştean şi, autoarea cu marea surpriză...Actorul! A venit actorul Daniel Făt. Un Făt-Frumos şi la propiu şi la figurat. Mi-am amintit de Florin Piersic, atunci când întâlnea un mare talent zicea: - Măi! Tu nu eşti normal.
Ei bine! Daniel Făt, a început cu un minunat colind iar după, cu veleităţi de mare poet, mare compozitor şi mare muzician, a făcut un recital de pomină.
... Dacă nu aţi auzit cum se cântă - Un celebru tango de un Mare actor, mergeţi la Ploieşti.

luni, 10 decembrie 2012

Amintire despre un celebru călător

Ţuicarul, aşa cum i se mai spunea trenului personal de pe linia, Buzău - Nehoiaş, deja oprise în gara Buzău, era într-o zi de vară, din august 1971, fiind printre călătorii de aici, nu mică mi-a fost mirarea când o mare de oameni priveau într-o singură direcţie.
 - Da ce s-a întâmplat? întreabă cineva, parcă mai curios decât mine.
- Este Dumitru Dan.
- Da cine-i Dumitru Dan, îndrăzneşte cineva mai curios din fire?
Încet, încet, ne facem loc printre mulţime şi, pe Peronul de la linia I a a gării din Buzău, un bătrânel povestea despre unele dintre amintirile din călătoriile sale. Bătrânelul fiind unul dintre cei patru temerari români, inclus în volumul ,,Străbătând lumea'' 1962,  autor Val Tebeica. Volum în care, într-unul din capitole se precizează că cei patru români au străbătut pe jos, în jurul lumii distanţa de 100 000 de km.
Presa şi televiziunea din acea vreme, au precizat că, în cei 6 ani cât a drumeţit pe jos prin lume, buzoianul Dumitru Dan, fost profesor de geografie, a adunat peste 50 de kg de fotografi, acte, reviste şi ziare ca mărturii în parcurgerea unui traseu de-a lungul a cinci continente. În întreg parcursul amintit, geograful buzoian se mândrea mărturisind că a trecut prin 70 de ţări şi 30 de colonii.
Bătrânelul, octogenar  în vara anului 1971, tocmai se întorcea dintr-o călătorie, tot pe jos, de data aceasta drumeţind cum spunea şi Domnia Sa atunci, prin frumoasa Românie.

joi, 6 decembrie 2012

Amintiri din comunism - Arbitru de fotbal

O minicolecţie de buletine tehnice ,,Arbitrul' din perioada când activam.
Cum bine ne aducem aminte, mai toţi eram întrebaţi ori ne întrebam - Ce am făcut înainte de 1989? Ei bine, eu, fluieram. Fluieram, dar nu în biserică ci pe stadioanele sau mai bine zis pe terenurile de fotbal din judeţ. Activitatea de arbitru-fotbal, pe atunci, era considerată activitate obştească şi-o practicam în afara serviciului.
Şi în anul 1981, FRF, prin Comisia Centrală de Arbitrii - fotbal, au organizat la nivel Naţional, examen pentru categoria I a . Examenul s-a desfăşurat în ziua de 10 mai 1981 la centrele din: Bucureşti, Arad, Iaşi şi Predeal. Candidaţii judeţului Buzău au fost repartizaţi la Predeal. Iată! Lista cu candidaţii admişi, aşa cum au fost nominalizaţi în Buletinul tehnic ARBITRUL, nr.2 (31) anul 1981:
Judeţul Buzău
1.Coşconea Pompiliu
2.Ion Dumitru
3.Năstasă Gheorghe
4.Negoiţă Dumitru
5.Dojan Aurică
6.Mihalache Nicolae
7.Neacşu Ion
În centrul minicolecţiei, destul de vizibilă, se află pagina cu autograful primit de la dir. şcolii de arbitrii, cu ocazia absolvirii cursului din anul 1977. Mai departe...Amintiri...Amintiri...Amintiri din tinereţe.

duminică, 2 decembrie 2012

Istorii buzoiene - ,,Avântul'' de Buzău

Continuând ciclul - Istorii buzoiene, de data aceasta oprindu-mă la relatările (dintr-o altă Orânduire) lui Pamfil Georgian, care ne  aminteşte de revista ,,Avântul''. Revistă născută la 1 februarie 1906, având ca fondator pe Ion Apostolescu, cel care, alături de colaboratori, şi-a propus să promoveze :
Compuneri originale
Probleme ştiinţifice
Îmbrăţişarea frumosului.
Aşadar, o revistă pentru literatură, prin care I.Apostolescu alături de D.Murărescu, au cultivat o poezie ,,cu mult idilism, cu o metrică împrumutată de la O.Goga şi G.Coşbuc''.
Autorii amintiţi, nu s-au oprit doar la poezie, au prezentat în revistă şi proză. Semnatarul fiind o autoare, nimeni alta decât binecunoscuta Constanţa Marino-Moscu, viitoarea colaboratoare a revistei ,,Vieţii Româneşti''.
Reamintesc interesaţilor de istorie literară, buzoienilor şi nu numai că, revista a apărut între anii: 1906 - 1908; 1921 şi 1931.

joi, 29 noiembrie 2012

Pentru a treia oară la ,,Personalităţi române şi faptele lor''

                                                              După ,,Palatul de cristal'' ori Iernut ( lângă Oarba de Muraş), a venit  rândul Bucureştiului, la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'', unde, înainte cu o oră de 15:30, sosise-n sală, Mircea Gheborean, jurnalist din Tg. Mureş: Eugenia Bassa-Crâşmaru, artist plastic, poet; Şerban Petre, pictor şi semnatarul din Buzău,  preşedinta LSR Bucureşti Elisabeta Iosif, ca gazdă a evenimentului, a coordonat pregătirea săli ,,Mircea Eliade'', adăugându-i, mai  multe scaune şi aşa, la începerea evenimentului, sala devenind neâncăpătoare, s-au deschis                                                              larg uşile.   Într-o atmosferă de mare sărbătoare, juriul, format din gazda evenimentului, Directorul revistei ,,Cetatea lui Bucur'', de autorul celor 53 de Dicţionare ,,Personalităţi române şi faptele lor'', Preşedintele LSR Iaşi Constantin Toni Dârţu şi Prim-vicepreşedinte al ,,Societatea Scriitorilor Români'', au dat STARTUL acestei - Lansări a Dicţionarului cu numărul 53.
Ca părere personală şi nu numai, ceea ce face scriitorul Constantin Toni Dârţu, este o înălţare, o chemare a românilor, arătând că România nu-i doar cea prezentată de multe din ,,Tembelizoare'', ori cea prezentată la cea mai rămas din presă. În sensul că, România nu are doar aburitori, politicieni calici, ori aşa zise VIP-uri de un ban şi un ou...Ooo Doamne! Cât de uşor este să te dezbraci  într-o Bibliotecă, să fii dezgustător şi să spui-jos Eminescu! Iar tembeliziunile să te promoveze. Dar, nu-i la fel de uşor să: - Iubeşti Ţara, să descrii şi să iubeşti frumuseţile ei ori a locuitorilor preocupaţi nu numai să le fie lor şi doar apropiaţilor bine. Să promovezi pozitivul când tembeliziunile, aproape că-l ignoră.
Dragostea faţă de români şi România, a scriitorului Constantin Toni Dârţu, aşa cum a precizat şi Domnia Sa, este vie. Personajele sale, spre deosebire de romane, sunt reale, multe dintre acestea aflându-se în sală. Mulţi întreabă astăzi când, din păcate asistăm la degradarea morală, la degradarea economică, la promovarea pe scară largă a negativului - De unde luăm modele?
Iată! Dragii mei, un loc de unde se pot lua MODELE :
CITIŢI  DICŢIONARELE lui Constantin Toni Dârţu.                                                            

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

La aniversare - Câteva din demersurile în promovarea eroului-monah Iorgu Cosma

Ilustrate dela monumentul Eroului-monah Iorgu Cosma
Octombrie 14 al anului 2012, pentru multimedaliatul erou-monah buzoian, a însemnat 100 de ani de când directorul ziarului ,,Universul'' Luigi Cazavillan i-a ridicat falnicul monument de la Cernica.
Vorbind de demers, după o lungă perioadă de cercetări, fie la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fie la Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti, fie ale Judeţului Buzău, (unde din păcate, doar prin scrierile cărturarului Gabriel Cocora, am găsit câte ceva), m-a impresionat atât de mult modestia, caracterul, credinţa şi dragostea de Neam, Ţară şi Lege a acestui buzoian, precum şi legenda aflată în copilărie, încât am hotărât ca prin modestele mele posibilităţi să pot aduce în faţa lumii câte ceva din marea sa dragoste faţă de România şi semenii săi. Reamintind că-i vorba de un mare om care a primit puţine şi a făcut foarte multe pentru naţia română.
 Pentru doritori ori pentru, de ce nu? curioşi, voi enumera câteva demersuri, mulţumindu-i ... slavă Domnului! pentru acestea:
- Erou naţional şi monah...uitat! / Opinia februarie 2007
- Vipereşti comuna despicată
- Scrisoarea deschisă, adresată tuturor acelora care... , dir. executiv al Dir. de Cultură Culte...Ionel Stănuţă
- Apel pentru ridicarea unui monument la Ruşavăţu / Viaţa Buzăului din 13 martie 2009
- Eroi Ignoraţi / Şansa Buzoiană din 16 martie 2009 de Iulian Gavriluţă
- Cartea - Uscând o lacrimă (carte pentru monument), dedicată în întregime acestui erou.
- Două ediţii cu premii dedicate eroului-monah
Acestea ar fi doar câteva din propiile-mi demersuri pentru ca în modestia mea să pot slăvi acest erou Iorgu Cosma, cu numele de monah, Gherasim, aflat astăzi pe aleea principală din Cimitirul de la Cernica.

marți, 20 noiembrie 2012

Un mare Domn şi un mare Cărturar


    Piesă ,,În amintirea ridicării statuilor lor în Iaşi''
Sperând, dragi mei, că scrierile acestea nu seamănă a nimicuri, şi-atunci, făcând cu toţii cei mulţi un minim efort în a ne pune mintea în funcţiune, putem deveni din nimic ceva, aducând la viaţă un obiect prăfuit care, după o vreme să ne încarce de bucurii şi chiar să fim invidiaţi până la limita suportabilului că, agonisind lucruri mărunte, aşa, precum a da viaţă lucrurilor moarte, mai ales acelea care simbolizează - Amintiri din istoria noastră naţională şi nu numai.
 Privind cu atenţie imaginea, putem remarca pe: Alexandru Ioan Cuza   şi 
Mihail Kogălniceanu ,,În amintirea ridicării statui lor'', din Iaşi .
Parafrazându-l pe Nichita Stănescu, nu doar poet ci, şi un colecţionar, prin colecţiile sale fiind chiar şi această piesă zicea: 
- Voi! Nu aţi fost cântăreţi. Voi, aţi fost însăşi cântecul.                                                                                                                                                      


vineri, 16 noiembrie 2012

,,Lumină'' de Buzău (din ciclul - Amintiri buzoiene)

Revista ,,Lumină'', apare în oraşul covrigarilor , ca săptămânal de politică, artă, literatură, umor, ştiinţă şi sport. Apariţia acestei reviste între anii 1911 - 1912, porneşte cu articole de forma foiletoanelor, prezentând, dealtfel ca şi cei de astăzi, lupta dintre partidele politice. Dintre gazetarii care semnau articole în această revistă, Ticu Ştefănescu, în calitate de nuvelist, Alecu - era poetul...Din cuprinsul revistei, putem semnala multiple Sfaturi, precum:
- Vopsirea părului
- Alungarea insectelor din coliviile păsărilor
Diferite reclame:
,,Dacă avem restaurante
de elită la Buzău
este Nicu Dumitrescu...
vinuri are asortate
calităţi tot fel de fel
tot la sticle înfundate
de la Gogu Iliescu
ce se bate toţi pe el''.
Înfiinţată la 1 decembrie 2011, după 9 numere, revista ,,Lumină'', se desfiinţează odată cu ultimul număr din 12 februarie 1912.

duminică, 11 noiembrie 2012

Amintiri buzoiene - ,,Crocodilul de Buzău''

Acum 124 de ani, pe 18 octombrie 1988, la Buzău se publica al 2 -lea număr al ziarului local ,,Crocodilul''. Ziar de atitudine care înfiera moravurile înrădăcinate din acea vreme, relatate mai târziu şi-n ,,Viaţa Buzăului''.
O remarcă specială însemnând, ,,virulenţa demagogică'' a politicienilor în campaniile electorale, care sunau, cam aşa:
- Am să ridic Buzăul la primul oraş din lume
- Am să-i fac pe toţi bogaţi.
Criticând,  fie abuzurile poliţiei locale, fie neregulile din spital ori a abuzurilor arendaşului Nae Antonescu.
Încă de atunci, umorul ocupa un spaţiu demn de luat în seamă.
 Iată! Una din secvenţele de atunci, referitoare la o campanie electorală:
- Zilele acestea se împarte pământ la agricultorii din oraş dar, numai până după alegeri îl vor putea stăpâni.

luni, 5 noiembrie 2012

Clipe de toamnă la mare altitudine - Penteleu

- Mi s-a împlinit un vis, spune  Armand Oprescu, o respectabilă cunoştinţă dintr-o vară, pe când am colindat împreună, Rm. Sărat şi comunele din jurul şi-nprejurul acestui oraş.Din când în când, cu aparatul de filmat se mai oprea la câte un edificiu dintr-o perioadă mai îndepărtată. Am înţeles  încă de atunci că ceva ne leagă. Eu născut la munte şi stabilit la Buzău, Armand din Buzău şi stabilit într-un oraş de munte din acest judeţ şi mai mult decât atât, un iubitor de cultură şi bineânţeles de călătorii.
Surpriza visului împlinit a lui Armand, de săptămâna trecută, înseamnă escaladarea minunatului munte Penteleu. În câte călătorii am fost anul acesta: De la Buzău la Tg.Mureş, Iernut, Războieni. De la Buzău la Bucureşti, la Focşani...Braşov, parcă nimic nu m-a răscolit atât de mult ca excursia prietenului Armand, doar el cu el, pe muntele Penteleu.Dragostea despre acest munte am dobândit-o doar din scrierile lui Al. Odobescu şi D.C.Aricescu, acum, mai mare fiind, nu m-am putut abţine fără să întreb:
- Dragostea de munte ai dobândit-o în virtutea profesiei de inginer silvic ori a frumuseţilor judeţului?
Armand: Întoarcerea la natură nu o datorez meseriei mele, m-a fascinat magnetismul, aerul pădurii şi senzaţia că numai eu am privilegiul de a trăi şi a respira aceste clipe.
- Care ar fi conjuctura hotărârii?
Armand: Mă credeţi sau nu, mi-am dorit un parcurs de purificare, iniţiatic chiar - ţinând cont că în această perioadă a anului, Penteleul e mai puţin frecventat de neaveniţi!
- Câţi kilometrii ai parcurs în singurătate?
Armand: Trei ore. Două ore prin pădure şi-o oră pe gol alpin.
- Dacă poţi să spui din gânduri, care te călăuzeau înspre punctul final?
Armand: Am avut posibilitatea să urc într-o maşină dar, mi-am dorit să rămân singur cu gândurile mele, cu bucuriile şi supărările pe care le trăiesc, nădăjduind a fi trecătoare.
- Care au fost energiile încărcate de visul împlinit?
Armand: Singur, doar cu gândurile, mi-am pus întrebări referitoare la drumurile următoare, analizând dacă se mai merită să mă întorc la meseria de bază, după câte mi s-au înscenat. Da! Pentru foştii mei directori eu, am fost un trofeu ,,caterisirea'' mea a fost un prilej de bucurie pentru colegii mei mai invidioşi dar, ştiu că timpul lucrează în favoarea mea şi, voi fi iarăşi...Mai departe, doresc să promovez câte ceva din misterele Buzăului.

vineri, 2 noiembrie 2012

De sărbătoare la...Sărbătoare

Invitaţia primită de la preşedinte LSR, filiala Vrancea, la Centenarul Bibliotecii Judeţene ,,Duiliu Zamfirescu'' Focşani, s-a întâmplat exact de S'Dumitru. A fost o mare bucurie să fiu prezent la una din - Sărbătorile culturii din inima Vrancei, prezentată în decurs a 3 zile. În ziua de S'Dumitru, am luat parte la câteva lansări de carte, unde am văzut vrânceni dornici de lungi comentarii, am văzut vrânceni mândrii de întoarcerea acasă cu poezia-n carte şi cartea-n poezie. Am văzut vrânceni cu saci de diplome (despre acest fapt, va fi o postare separată). Am văzut vrânceni, cândva ambasadori, întorşi acasă voioşi, încărcaţi cu amintiri, dornici de-a împărtăşi din acestea şi iubitorilor de cultură dintr-o sală plină. Am văzut literaţi dornici de-a promova tineri. Am văzut vrânceancă de mare calitate care, ştiind să preţuiască timpul, dona din timpul Domniei Sale, altor...lansări! Apreciind la superlativ această calitate, chiar şi mai marele literat al Vrancei, care conduce ,,Oglinda literară''. Dincolo de sală, l-am văzut vesel, ca de sărbătoare şi pe soţul preşedintei LSR, delicat şi zâmbitor, înmânându-ne, unora dintre membrii filialei ,,Concert pentru şapte scriitori şi o antologie'', cu multă bucurie. Într-un cuvânt, apreciez, întâlnirea de la ,,Galerii'' Focşani. Capitolul acesta, apreciere, mi-e atât de drag şi de atâta drag, uneori mă supăr şi pe mine, când se întâmplă să nu-i dau atenţia cuvenită. Nu încerc doar să mulţumesc invitaţiei că, sunt sigur că are buzunarele pline de, mulţumesc frumos. Vreau să asigur că, la capitolul de mai devreme, stau destul de bine şi am avut note f. bune la şcoală iar în colecţiile mele, va intra şi frumoasa amintire din inima Vrancei.

marți, 30 octombrie 2012

Om de rând, iubitor de cultură

Sunt un om de rând şi apreciez tot ce-i adevărat
 IUBESC România
oraşul meu drag Buzău
soarele şi ploaia
 luna şi zăpada.
toate anotimpurile cu frumuseţile lor
lumea preocupată de lumină
cărţile din biblioteci
parcurile curate
oamenii preocupaţi de viaţă
muncă
învăţătură
dornicii în a face câte ceva-n zona lor
pentru semeni ori aerul mai curat
fructele naturale
apa potabilă
aerul respirat cu mireasmă de frunze şi pomi
iarbă şi flori
mâlul apei curgătoare
oameni adevăraţi
iubitori de Moralitate! Salut prieten(i)e
în curând vom avea iarăşi alegeri
şi vreau să VOTEZ dar
nu mai vreau invazii de căpuşe
de aburitori
şpăgari
calici
mincinoşi
răi
vreau să votez un viitor parlamentar

cu bibliotecă-n casă
simţitor al luminii cărţilor
iubitor de oameni
istorie
viitor
doritor de progres
civilizaţie
să promoveze cultura
în ultimii şapte ani
oraşul nostru a avut două cenacluri literare
doar la marginile oraşului
azi
şi  gestul dăruirilor de cărţi
  e privit rece, rece
ca gresia de la intrare.
Aha!
era să uit
şi...totuşi! vreau să votez
avem noroc?
se aude că avem un parlamentar
unul iubitor de cărţi
dar, vai! păcat
nu şi-a ales bine partidul
adevărat?ori
ce-i la centru, nu-i în provincie?



 

duminică, 21 octombrie 2012

S-a întâmplat în sala,,Mircea Eliade'' a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

Căldura începutului de noiembrie a anului 2011, a însemnat o plăcută călătorie în drumul Bucureştiului. Era o zi mare în rândurile unui grup de sclavi ai condeiului într-o vreme când cultura a fost lăsată de(o)parte de către mulţi Cârmaci cu alte priorităţi. Cu toate acestea scriitorii Florentin Popescu, Victor Gh. Stan, Ion Andreiţă, Elisabeta Iosif, Emil Lungeanu şi alţii, n-au cutezat în a aştepta grupul de la Buzău, Trandafir Sâmpetru, Viorel Frâncu, Ştefan Dima şi alţii. Aici, la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'', Editura RawexComs-Bucureşti, organiza lansarea volumului jubiliar din ciclul ,,Bucurii autocreate'' - Pasiuni din...Amintiri!
Iată! Dragii mei, una din frumoasele amintiri de atunci, citită de Dir. Editurii Raluca Tudor:
,,Ocarte mică / n-am luat cu mine /  Decât o carte subţire / Aşa ca o frunză / Aşa ca o viaţă de om / M-am gândit c-o să mă doară spinarea / C-o să mă doară numele / Care-o va căra. (Povara de Marin Sorescu).
După aceste versuri soresciene, justificate, veţi vedea, permiteţi-mi să vă salut pe toţi, din toată inima şi să-mi exprim părerea de rău că nu sunt alături, decât in acest mod.
Cartea d-lui Dumitru K. Negoiţă - Pasiuni din...Amintiri! RawexComs / Bucureşti 2011 - este un restituţio parţial, a unor pagini din istoria noastră, mixate într-un mod personal şi, nu şi-a propus scopuri măreţe. Prin conţinut nu şi-a dorit să concureze pentru nici un premiu literar, nu face altceva decât să redea, puţin câte puţin, frânturi din bucuriile trăite. Dorinţa autorului de a transmite generaţiilor viitoare, cioburi din ce a însemnat dragostea de oameni şi de frumos, pentru valorile naţionale umane şi materiale păstrate de memoria sa afectivă, nu este decât o declaraţie de iubire necondiţionată. Aş îndrăzni, această carte este un gest de patriotism adevărat. Aşa cum am spus în începutul acestui discurs, parafrazându-l pe Marin Sorescu, Dumitru K.Negoiţă îşi construieşte cartea de vizită, cât să-l doară povara frumuseţilor trăite.
Îl felicit şi-i doresc să rămână cu aceeaşi zestre afectivă, nealterată''. Semnează, Mariana Vicky Vârtosu.

duminică, 14 octombrie 2012

De la Centenar la...Comemorare!

Dovadă privind o donaţie de cărţi la Braşov.
  1. În drumul Buzău - Braşov, via Siriu, începând cu Pătârlagele, treci prin 3 oraşe şi jumătate! Că vremea lui Ceauşescu dădea ca sigură şi localitatea Prejmer. Frumos traseu, drumul naţional prin Pădurea ,,Hanul Ciuta'', zona Oraşului Nehoiu, Barajul Siriu cu kilometrii de şosea prin munţi şi ieşirea în Judeţul Covasna, prin Oraşul Întorsura Buzăului şi urcarea Predeluşului iar din Vârful acestuia ajungi în judeţul Braşov, coborând prin Teliu înspre râul Tărlung, oraşul care n-a fost să fie...Confortabil şi mersul cu autocarul, lume de tot neamul. Mai aproape de Braşov, a trebuit să stau ca la fotograf, depărtându-mă de cineva care mirosea a ulei rânced ori de unul a putinei neopărit...
  2. Plecarea înspre Braşov, (cu două zile de - Centenarul 1912 - 2012 Iorgu Cosma despre care, buzoienii mei dragi, din păcate, nu m-au susţinut) s-a efectuat, pentru a lua parte la: 
  3.  Comemorarea unui an de la decesul fratelui meu, odihnindu-se într-un cimitir de la ,,Poalele Tâmpei''.
  4. Într'u amintirea acestor momente, nu puteam să nu vizitez, Biblioteca Judeţeană ,,George Bariţiu'' Braşov, dăruind, cum se poate observa şi din imagine, cele 4  volume: Mănăstirea din comuna pierdută / Vipereşti comuna despicată / Despre adâncuri şi prezent / Poemul celor şapte.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Colecţii: Rarităţi mondiale

Colecţionarii şi nu numai au sărbătorit, cu patru ani în urmă, la 15 iulie, 150 de ani, sumă rotundă de când ,,Gazeta de Moldavia'' aducea la cunoştinţă că pe 15 iulie 1858 se introducea mărcile poştale ,,Cap de bour'', stabilindu-se 27 parale, la o greutate de  2,5 dramuri şi-o lungime de 8 poşte. Cei care depăşeau, scoteau din chimir încă 54 parale.
Moldova a executat 4 tipuri de mărci poştale ,,Cap de bour'', cu-n tiraj de 24 064 exemplare, cotate astfel: 27 parale; 54 parale; 81 parale şi 108 parale.
La 1 noiembrie 1858, tipărindu-se a II a emisiune, cu acelaşi semn heraldic ,,Cap de bour'', ce conţinea o indicaţie ,,Porto'', plata făcându-se la expediere ,,Franco'', emisiune ce a cuprins valorile: 5 parale; 40 parale şi 80 parale.
Prima ediţie a depus la finanţele Moldovei 12 318 mărci nevândute, pentru a fi distruse. Cele 11 746 vândute, fac parte din rarităţile mondiale.
Interesaţii istoriei poştale dar şi colecţionarii au aflat câte mărci din prima emisiune ,,Cap de bour'', mai sunt prin lume. Una din surse, păstrată şi-ntr-o propie minicolecţie (Almanahul satelor - 1989) unde A.Damian afirma că-n revista ,,Sammer Dienst'' / 1978, colecţionarul german Fritz Heimbuchber, dădea ştirile:
108 parale - 139 ştampilate ; 23 pe plicuri; 16 neuzate
108 parale - 194 ştampilate; 39 pe plicuri; 30 neuzate
54 parale - 136 ştampilate; 22 pe plicuri; 21 neuzate
27 parale - 491 ştampilate; 85 pe plicuri; 12 neuzate.
La un foarte simplu calcul, raportat la milioane de colecţionari, cel care deţine un astfel de exemplar (aşa cum făcea referire şi autorul din almanah) deţine o RARITATE  MONDIALĂ.


luni, 1 octombrie 2012

Un poet...Despre adâncuri şi prezent

M-am întâlnit cu poetul de multe ori în...virtual! Pe-o ,,reţea literară''. Iar în real, ne-am salutat şi am vorbit în -anticamera de la Biblioteca de carte religioasă, din curtea fundaţiei,,Sf. Sava de la Buzău'', unde pregăteam câteva sute de ziare din-Orânduirea fără libertate, pentru donaţie. Aici, i-am oferit poetului cartea ,,Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica).
Iată! Dragii mei, surpriza:
- Felicitări sincere, spune Costel Suditu, pentru reuşită d-le  D. Negoiţă. Am citit cu încântare şi impresionat, am ticluit din cuvinte, ca o mulţumire :
,,Ce bogăţii lăsata-i spre ochi
Dar mai ales cât de multe în noi!
Ne-au podidit păşiri peste gropi
Atâtea necazuri şi-atâtea nevoi

Că te-am uitat, în afară de-o Cruce
Chiar şi aceasta, la mulţi ce străluce
În aur la gât, scăldat în păcate,
Purtată ca drept iertătoare de toate

O rugă e locul acesta sfinţit
De-atâta istorie, de-atâta nerobit
Mă-ncarcă şi pot ca să spun apăsat
Cu tot ce străbunii mei au visat

Mă-nclin peste locuri, mă-nclin peste carte
Mă-nclin Creatorului să-mi ierte păcate
Şi-n sufletul meu de om păcătos
Încerc a suci răutatea pe dos''.

miercuri, 26 septembrie 2012

Auto...meditaţii!

Nu mă mai tem de anii care adesea
mi-au schimbat...norocul!
Nu mă chinui, sper
când sunt (şi) în dezacord cu...mine!
Nu mi-e ruşine de unde am venit
ce-am fost
ce-am făcut
ori ce...fac!
Nu uit că nu voi putea izbuti
lucruri mai mari decât puterea...mea!
Nu mă mai plâng că
munca de Sisif îmi ocupă multă...vreme!
Nu pot fi indiferent faţă de cel ce încearcă
să cunoască din tainele...morţii!
Nu pot să fiu mulţumit de minimul meu efort
în luptă cu... nimicnicia!
Nu-mi doresc idei de...turmă!

Pentru a nu fi înşelat vreodată de...mine!
semnez: nkd


sâmbătă, 22 septembrie 2012



Erou naţional şi monah…uitat! (o eventuală…aniversare) I


Au trecut vremurile cele mai întunecate, să ne mai scuzăm de neâmplinirile pe care, vezi Doamne, doar ele ne-au frânat, pe unii, să uităm de stele. Stele? Da! Stelele ce-au răsărit, urmaşii au voie să le uite? E bine, e bine să se ştie că, cei care nu ne cunoaştem istoria, nu  putem pretinde înspre un mare viitor că, nicicum şi nici unde, o comunitate, să-i fie bine, n-are voie să-i uite, pe cei ce-au luptat, fie şi atunci în negura vremurilor, precum Iorgu Cosma.  Sergentul mobilizat, când a plecat de-acasă a zis:  - Mă duc mamă, mă duc să-mi fac datoria pentru neam şi lege. Să şti mamă! Dac-o fi să mor, să nu mă plângi, că acei ce cad pentru a-şi apăra neamul şi ţara se duc la ceruri.  În luptele din 1877, la atacul de la Griviţa I , sergentului-comandant de grupă, îi cad în luptă toţi soldaţii iar el, ciuruit de gloanţe, cu Drapelul în mână, continuă. Continuă lupta pentru ţară şi lege...Cu sângele şiroi ,,Fortificaţia Otomană'', chiar şi-n păcăleala turcilor, fiind 2 redute Griviţa în loc de una cât se credea, este cucerită, Iorgu Cosma nu moare şi, cum rar se întâmplă la grade mici, Carol I, îl decorează cu: ,,Steaua României'' în grad de Cavaler.,iar ţarul Rusiei Alexandru al II-lea, cu Ordinul rus ,,Crucea Sf. Gheorghe''. După ameliorarea rănilor, luptătorul amintit, participă, la cererea sa, şi la alte atacuri iar după, este decorat cu: ,,Virtutea Militară'' de argint; ,,Trecerea Dunării''; ,,Apărătorii Independenţei'' şi altele.  Când s-a întors din război acasă în comuna Ruşavăţ, sergentul Iorgu Cosma, n-a mai găsit pe nimeni, mama sa murise. Ciuruit de gloanţe, dar plin de medalii, bucuria c-a scăpat de gloanţe, i-a fost umbrită, aşa cum scria ziarul ,,Universul'' în anul 1902, de pierderea celor dragi. Cu gândul la camarazii  pierduţi şi la apropiaţii săi, un singur lucru i-a mai rămas, să se călugărească. Numai aşa putea să se creadă mai aproape de Dumnezeu, cum zicea preotul Gabriel Cocora, de camarazii săi căzuţi în luptă, de mama sa, de apropiaţii săi.
Hotărât, a plecat spre Schitul Ciolanu, unde devine monahul Gherasim Cosma......

(... O eventuală aniversare, întrucât pe 14 octombrie 2012 se împlinesc 100 de ani de când Directorul ziarului ,,Universul'', Luigii Cazavillan, i-a înălţat la Mănăstirea Cernica, reperului-moral al României regale, un falnic monument)

marți, 18 septembrie 2012

De ce-i amară?

Vezi căciula aceasta
 ce crezi, e a mea?
mă cunosc cu toţi salcâmii de când port în guşă oful
ce se-ntâmplă-n ţara mea nu-i de bine
viaţa-i care pe care
e un adevăr ca pâinea
grădinile noastre plâng după ramurile rupte de înfulecători
noi cărăm vreascurile că
nu-i poate da nimeni afară din pantaloni!
în oglinzi doar portrete lăcrimate
oricât ne-am preface
nu putem ignora clocotul
e răscoală-n suflet.
Cine-şi permite să se sacrifice
pentru a face fericit pe cineva?
făgăduiala se dezvoltă-ntruna
singura şansă de-a supravieţui rămâne protestul
- ce trece vremea!
în zadar trăim zile
trandafirii
portocalii
când ai sufletul necuprins de vreo bucurie
rătăceşti degeaba sub soare.
Doamne ce gânduri murdare are viaţa
noi, ce facem?
de ce nu le curăţăm?
ca un cetăţean care şi-a plătit mereu datoriile
înalţ chemări
împotriva suferinţelor
pentru mila unei fiinţe faţă de ceailaltă
nu mă mai întrebaţi
- de ce-i amară?
de ce-i amară viaţa mea
sunt întrebări de-a floarea-soarelui
încă şi încă se vor înmulţi
ca-n smocuri mărăcinii
într-o ţară cu de toate
nici cerul şi nici pământul nu ne mai iartă!
şi păsările s-au înbolnăvit de atâta otravă
doar pentru că nu cei curaţi introduc busuiocul în căldăruşe
privesc fix
pe nesăturate
la leşiatice nădejdi
m-aş cufunda într-o adâncă visare
ca trezindu-ne
rând pe rând
să simţim o altfel de libertate
ca o arcadă a...armoniei!

joi, 13 septembrie 2012

Promovarea Judeţului de interferenţă în circuitul turistic European

Judeţul de interferenţă cu Moldova şi Ardealul, unul dintre cele mai pline de miracole dintre judeţe, ce cuprinde toate formele de relief dar, păcat ! Mare păcat că, de-a lungul istoriei, îi poţi număra pe degete Cârmacii adevăraţi, autohtonii. Spun acest lucru cu gândul că, Istoricul Palat a fost construit pe vremea unui primar oltean. Că tot din alt judeţ a fost chiar şi istoricul Bazil Iorgulescu. Din păcate, neputinţa ori nepriceperea unor Cârmaci-autohtoni, în a promova acest deosebit de important Judeţ de interferenţă se manifestă oare şi... astăzi! Mulţi necunoscători ai geografiei României ne spun moldoveni dar, Cârmacilor  le pasă ?. De fapt, scriu şi eu să mă aflu-n treabă că, sunt unii primari care nici măcar graniţele localităţilor lor n-o cunosc.
 Trist ! Foarte trist ! Că nu există reguli de promovare a celor care se cocoaţă în fruntea bucatelor, într-o ţară aşa zisă Democrată, care prin gargariştii ei, a îngredit cultura, educaţia, sănătatea...Cu toate acestea natura ne-a adus frumuseţi pe care mulţi dintre noi, nu ştiu  le merită?  precum : Vulcanii Noroioşi; Focurile Vii; cele 15 Rezervaţii Naturale;  Chihlimbarul... Vorbeam şi de miracole, de un fel de întâmplări stranii ale judeţului, precum : Focuri care nu ard, un fel de lumini ce umblă prin păduri, ca la Bozioru ori de Focuri Vii ca cele din comuna Lopătari. De Ţestoasa-zburătoare de la Joseni, toate acestea-n Munţii Buzăului. (Despre adâncuri şi prezent).
Despre Minunăţiile de aici, s-a scris şi se poate, se va scrie multe şi interesante cărţi dar acum, nu mă voi referi la ce au scris mulţi, foarte mulţi, la numărul Miracolelor, la numărul apelor curgătoare, la numărul câmpiilor, văilor, dealurilor ori munţilor, care dau frumuseţile locurilor, din păcate foarte puţin cunoscute. Spun aceasta pentru că ar ocupa zeci de pagini. Mă voi referi doar la ce conţine o Comună Pierdută, o comună cu patru sate, pe care comuniştii au alipit-o unei alte comune cu 2 sate. Iată! Dragii mei, acest conţinut:
1. Sarea lui Buzău - vis-a-vis de Hanul Ciuta. Aici, pe un deal împădurit, pe circa 1 km, arie protejată cu rezervaţie geologică şi botanică, ce conţine:
- Plante halofile; Iarba salina (saueda maritimă); Sica (statice gmelini); Albăstrica (astretipolirem). Interesanta zonă cuprinde  efloreşcenţe de sare cu izvoare saline.
2. Blocurile de Calcar - de lângă Stânca-Uriaşă, ce datează din Jurasic.
3. Movile, ce adăpostesc sare şi petrol. Prin alternanţa dintre rocile moi şi tari se creiază printre straturi, fisuri, aruncându-se la suprafaţă argilă amestecată cu sare.
4. Movila de la Ursoaia - Un gorgan de pământ de 30 metrii înălţime, ce datează din vremea Sciţilor din sec. IX - II înainte de Hristos. Biserica de aici din Ursoaia, a fost declarată Monument Istoric. Tot pe aici, o punte peste râul Buzău pe care trec maşini, face deliciul unor noi veniţi.
5. Palatul Ruinat de la Ruşavăţu, al numitului Ruşaveţeanu fost deputat în Divanul ad-hoc ori amintirea că aici a copilărit scriitorul şi politicianul Pantazi Ghica, fost secretar al lui Nicolae Bălcescu, fost prefect de Buzău, fratele fostului ministru Dilăuntru, scriitorul Ion Ghica.
6. Mănăstirea Cârnu - Podoaba Eparhiei, aşa cum a numit-o Episcopul pr.dr. Antim Angelescu. Astâzi aparţinătoare comunei Pănătău.
7. Pietrele Boncilor - zonă cu ape sărate de la Muşcel.
8. Aici s-a născut - Reperul moral al României regale, multimedaliatul erou-monah Iorgu Cosma.
Aceste-ar fi doar câteva necunoscute doar dintr-o Comună Pierdută, afirmând de jos dar TARE că, Judeţul de interferenţă MERITĂ a fi PROMOVAT în circuitul European.

joi, 6 septembrie 2012

Mărturii din...Interbelică ! (I)

Nu-i nicio noutate, ştim cu toţii şi mulţi dintre noi chiar ne dorim ca, noua noastră societate să devină prosperă cu oameni prosperi, să i se asigure muncă, aceasta însemnând un mijloc sigur de existenţă, să devină morală cu oameni morali şi a.m.d.
Mesajul meu este unul prin care tinerii trebuie să ştie că, România a fost o ţară cu prieteni adevăraţi. Astăzi, aici şi acum vă prezint una din multele imagini prezentate-n cartea ,,Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica)'', din propia-mi colecţie,  simbolizând o mărturie ce datează din decembrie 1934. De când Franţa era buna noastră prietenă. De ce nu mai suntem cum eram ?

duminică, 2 septembrie 2012

A 44 a Aniversare...Amintiri din comunism II

Din făgaşul stărilor acumulate într-o grămadă de vreme, de rupi o punte ce-ai străbătut-o doar aşa, să uităm trecutul, să ne... îmbrăţişăm ! Sună normal poate pentru suferinzii unor cauze din sistem, vezi ororile, dărîmarea elitei, fie militară, fie a intelectualilor(cele mai nedrepte măsuri luate vreodată, de acest sistem de după 1944 până prin 1962) ori a acelora care au călcat strâmb sau a acelora care nu au reuşit să se poată adapta, dar să-ţi uiţi ori să-ţi negi copilăria, amintirile nu te lasă. Ele se aşează uneori în calea uitării precum bogăţiile unora de azi, smulse (pe cât de drept ?) hulitului sistem. Sistemul care prin anul 1965 punea - Bazele Industriale. Aşa s-a întâmplat şi-n Oraşul meu, s-a pus bazele înfiinţării platformei industriale din Buzău, odată cu organizarea examenelor pentru şcolarizarea admişilor ce urmau să frecventeze viitoarea Alee Industrială, trimiţând elevi, precum Sârma la Galaţi, Zahărul la Roman...Geamurile, care pe cei aproape 100 de admişi din vara anului 1965, la examenul de la şcoala nr. 1 Buzău, i-au îndreptat înspre, Grupul şcolar Scăieni, viitorul, din anul 1968, Oraş Boldeşti-Scăieni. Ajunşii de pe plaiurile buzoiene, alături de cei de pe Valea Teleajenului la Grupul şcolar Scăieni, s-a mai vorbit cândva prin ,,paşi nevăzuţi'' ori asemenea amintiri vor rămâne fie dincolo, fie dincoace de nostalgiile celor ce-şi mai doresc să soarbă câte ceva din vremea celor 18 ani . Vremea absolvirii când, cu toţii de aici ne-am luat soarta în propiile ...mâini ! Norocoşii-absolvenţi, cei cu oportunităţile cele mai mari, au fost cei repartizaţi pe lângă Institutul de Cercetări din domeniul Fabricării şi Prelucrării Sticlei Bucureşti iar gloata, până la aducerea utilajelor la Buzău (din 1968 - 1970) repartizată, o parte la Geamuri Scăieni şi-o alta la  Geamuri Blejoi (tot judeţul Prahova).
Dominanta principală a însemnat şi via legătură între elevii buzoieni şi prahoveni. Şi, de-ar fi să rostogolim amintirile, fie a norocoşilor din Bucureşti, fie a acelora ajunşi la Buzău, fie a acelora rămaşi la Boldeşti-Scăieni ori în împrejurimi sau ai acelora răspândiţi prin România, se ştie că majoritatea nu s-au oprit doar la ce au învăţat aici.
Privind legăturile din ce-a fost, ce-a mai rămas ? Nu numai se pare, a şi continuat legătura între cei aproape 100, un important pilon al continuităţii fiind inginerul Costică B. de pe...Marghiloman ! El fiind şi cel care a strigat adunarea fie după 30 de ani după absolvire, fie după 40 de ani. Adunările însemnând multe amintiri, nădejdi semănate ...descătuşându-se fiecare de de povara vremii şi-a...vremurilor !

miercuri, 29 august 2012

Scrisoare deschisă...Amintire din comunism

Poi(mâine)...Mea culpa ? Viaţa în cuprinsul ei e plină de feţe (in)vizibile, aşa ca şi la 28 de ani. Când, conform unui curs efectuat c-un an mai devreme, să devii activ trebuia să porţi un costum negru şi-n buzunarele lui era nevoie de 2 cartonaşe, un ecuson, un cronometru şi un fluier. Prima condiţie de atunci, ca duminecile să fii delegat şi să porţi costumul  şi accesoriile era să fi liber ! Simplu ? Doar pentru cei ce nu lucrau în flux continuu, că ceilalţi nu se puteau folosi de această libertate. Şi atunci ? Năstrujnica idee că Vipereştii se află între două producătoare de mobilă a (re)dat un vis. Mobila de la Nehoiu şi Verneşti avea nevoie de reperele de sticlă, utile vitrinelor şi altor accesorii. Ideea că ele se pot prelucra şi aici însemna şi acumularea primei condiţii, a delegărilor. Pentru acest vis, s-a (stră)bătut zile şi luni din timpul liber, să convingă mai Marii locali din comuna Vipereşti. N-a fost deloc simplu că, rânduri, rânduri, mai Marii spuneau:
- Vino...(poi)mâine.
Azi, mâine...(poi)joi, era în anul 1978, când s-a încercat ultima (s)forţare. Hotărât şi convins, din păcate, că bunele intenţii sunt departe s-a apelat la presă. Da ! Cu o scrisoare deschisă la ,,Viaţa Buzăului''. Era în martie 1978, arătându-se-n scrisoare aspecte negative şi căile de rezolvare, un fel de înţepând şi periind.
Răspunsul ? Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat, dar surpriză ! Că acesta n-a venit de la ziar ci, de la primărie...aşa, de un ban şi-un ou, că atelierul n-a fost să fie. Au fost să fie pe la fabrică...împunsături şi nu chiar simple că, abia prin 1990, au putut fi oprite. Avea dreptate  cineva adresându-i-se:
- Rău ai făcut că nu te-ai implicat...Erai în măsură să le glăsuieşti...Ce faceţi măi democraţilor...Vreţi să ajutaţi zona ori să dobândiţi...
De acum, nici Vipereştii nu se mai află între două producătoare de mobilă ! Nici el să înfiinţeze un atelier şi nici  măcar să mai poarte costum cu accesorii dar, fără să mai ia în calcul dacă mai trimite ori nu scrisori la...ziare !

vineri, 24 august 2012

Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e

A trecut un an (24 august 2011) de când Elisabeta Brănoiu a postat poezia ,,În noaptea cu cântec de jale'', în grupul Moralitate ! Salut prieten(i)e, care suna cam aşa:

Strigare-n suferinţă
A celui ce se înneacă
În ruga lui, la Domnul
Smerit genunchii-şi pleacă

- O!...Doamne
Tu mă îndemni să ies
Din întunericul prea des
Dar, mă vijelesc atâtea gânduri
Păcatele cu umbra lor
Îmi ţin aripile înfrânte
Şi nu pot să zbor !
Plouă în suflet cu tristeţe
Şi alinare nu am
Visam la armonia lumii
Dar, nu pot opri furtuna
Acest coşmar fenomenal.

- Fiul Meu !...
Reia uşor Vocea Divină
Uşa deschisă pe cer
Brodată pe balta senină
E un semnal al prudenţei !...
Pregăteşte-te de ultimă călătorie
Pe calea-ngust-atât de lungă.

Vor veni zile înfricoşate
Încrustarea minţii
Într-un profund fior
Când  Domnul pe cer se arată
Pe cei drepţi ca să-i despartă
Răpindu-i pe nor
Încet lumina caldă se va stinge
învăluită-n marele-unic sens
Cei rămaşi pe marginea timpului
Din întunericul prea des
Rămân sub norul plin de sânge
Vor plânge toţi cu amar
Mustraţi de conştiinţă
Că-au trăit în zadar.
Toţi se vor târgui
Că s-ar pocăii...
De-ar mai avea o zi !

 Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e, alături de autorii lor.

duminică, 19 august 2012

Am fost la vatra locuită de...milenii !

De zilele Oraşului Iernut, pe 17 august după orele 13, la intersecţia din centrul oraşului, frumos amenajat un monument cu ,,Lupoaica'', s-a cântat Imnul României, înălţându-se un uriaş Drapel cu Tricolorul.
... Plecat din Buzău în 16 august înspre Iernut, vai! nu mai ştiam că nici în gările mari nu mai curge...apa, cu trenul la 18:07 (graţie unui profesionist din gara CFR Buzău, care a intocmit corect biletul de călătorie, spre deosebire de alţii din alte gări) din Iaşi - Braşov (IR), am coborât la Ploieşti - Vest la 19:22. Cea de-a doua parte, cu o oră întârziere, a trenului Bucureşti-Nord - Satu Mare, a însemnat Ploieşti -Vest - Războieni, ajuns aici datorată întârzierii peste orele 2:47, imediat, îmbarcându-mă în cea de-a treia schimbare, Războieni - Tg.Mureş, via Luduş, la Iernut. Aşadar, iată-mă într-o dimineaţă foarte răcoroasă de 17 august în gara Iernut. De aici,după un popas, din câmpul gării, am străbătut paralel cu linia CFR, drumul până în oraş, într-un vădit interesat de răsărit de soare al zonei, pe care o vedeam pentru prima oară. Trebuie să fiu  recunoscător, slavă Domnului, de această încărcare pozitivă care m-a determinat să fiu la orele 8 la Biblioteca Orăşenească Iernut, intâmpinat destul de plăcut de un îndrumător înspre etajul I. Aici am întâlnit-o pe d-na Dana Gurghian, după câteva discuţii, nu am rămas pe gânduri ci, m-am hotărât să donez următoarele cărţi : Vipereşti, comuna despicată; Marea grădină; Mănăstirea din comuna pierdută; Poemul celor şapte (O viaţă...un om...o antologie) şi Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica).
Cu multă bucurie-n glas d-na Dana, mi-a vorbit cu plăcere despre profesia Domniei Sale, afirmând că are peste 600 de iubitori ai acestui lăcaş.Dintr-un Iernut format din peste 60% români, aprox. 20% maghiari şi aprox.20%rromi şi câţiva saşi, vin aici atât dintre majoritarii  români, câţiva maghiari dar, şi mulţi rromi.
După o altă recunoaştere a Oraşului, unde am rămas încântat atât de glasul clopotelor bisericilor, dar mai ales de un filon de muzicalitate, mângâindu-mi urechile într-un mod nemaiântâlnit, nu mirat am rămas, sunându-mă cineva care m-a rugat să vin în faţa primăriei (am înţeles, luase numărul de la d-na bibliotecară). Era nimeni altul decât, cel care a slujit această localitate ca primar, 10 ani înainte de 1989 şi 10 ani după 1989, un profesionist, un literat, un prieten al lui Adrian Păunescu. Era tocmai cel care s-a dus personal la N. Ceauşescu de-a pleda, prin obiectivele creeate în zonă la numirea Iernutului ca oraş. Despre cum ,,omul sfinţeşte locul'' am aflat de la oamenii de cultură ai Oraşului, de la membrii ,,Cercul Astra Iernut''; ,,Club Dialog XXI'', cum după întâmplarea de la ,,Cenaclul Flacăra'' de pe stadionul ,,Petrolul Ploieşti'', Adrian Păunescu începând a fi marginalizat de N.Ceauşescu, a fost găzduit de primar aici la Iernut... Şi tot aşa, din mirare-n mirare, generat de-o stare... au ajuns şi orele 17, la momentul pentru care am primit ,,invitaţia de onoare''. Momentul lansării volumelor : 49, 50, 51 şi 52 ale Dicţionarului Enciclopedic ,,Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010'', autor  Constantin Toni Dârţu. Volume intrate in PATRIMONIUL  NAŢIONAL prin marile personalităţi cuprinse. ATENŢIE ! În acest Dicţionar NU sunt cuprinse personalităţi din politică.
Această Lansare a volumelor nominalizate mai sus, sub asistenţa a numeroşi literaţi, pictori, scriitori, oameni de artă şi de ştiinţă, înalţi cucernici şi clerici a fost deschisă de Primarul Oraşului, nominalizând invitaţii...dându-i cuvântul autorului Dicţionarelor C.T.Dârţu...Al. Florin Ţene, preşedintele al Liga Scriitorilor Români şi a Scriitorilor Români de Pretutindeni...Florin Grigoriu, prim-vicepreşedinte al ,,Societatea Scriitorilor din România ...şi alţii din numeroasa asistenţă.

sâmbătă, 11 august 2012

Personalităţi din România şi din străinătate la...Oarba de Mureş !

Dincolo de ce se întâmplă astăzi în politichia de la noi...Dincolo de ,,Liga lui Mitică'', unde se mai câştigă şi la ,,Masa verde'', dar nu de cei care nu se prezintă la joc, aici pierd cei care boicotează, cei care nu iau parte la joc. Dincolo de toate acestea, în România se întâmplă şi lucruri onorante, aşa precum la 17 august la Casa de Cultură Iernut, judeţul Mureş, unde, cu prilejul comemorării eroilor, a celor 11 000 de eroi căzuţi pentru eliberarea României la Oarba de Mureş, se va prezenta şi lansarea volumelor 49, 50, 51 şi 52 ale DICŢIONARULUI  ENCICLOPEDIC ,,Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010'' autor Constantin Toni Dârţu. Aşa cum se spune, volume intrate în Patrimoniul Naţional (prin marile personalităţi cuprinse). Onoarea de-a fi acolo, printre românii din ţară şi din străinătate, datorită unei  Invitaţii de onoare, a revenit şi Buzăului.

duminică, 5 august 2012

Trecând de ce se întâmplă astăzi

În loc de ce credeam mulţi dintre noi cu 8 ani în urmă, ceva ca-ntr-o stea răsărindă ce (boc)ănea a cântec de cocoşi ! Astăzi a devenit, pentru cei peste 7 milioane, doar un strigăt înfierbântat, doar o veştedă speranţă. O deznădejde sfâşietoare, un ţunamii dacă te gândeşti că doar o floare CCR, doreşte să se facă lumină, pe când gaşca - Usturoiului la brâu, urlă alături de  Instinctul crud, fără a ţine cont de zicala: Dacă 4 îţi spun că eşti somnoros, trebuie să te duci să te culci. Dar dacă 7 milioane patru sute îţi spun că trebuie să pleci ? Trecând de ce se întâmplă astăzi, mă aplec înspre bucuria măruntelor colecţii, la etapa dăruirilor sutelor de ziare, cele mai multe din Orânduirea de dinainte de 1989 dar, de data aceasta, nu mă voi opri aici. Pentru început la Adevărul literar şi artistic de un deceniu în urmă, la cronica  literară a acestuia ,,Debuturi 1999-2001'', unde este redată cartea ,,Tratat de psihiatrie'', precizând că autorul a mai publicat la editura Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti în anul 2001 volumul ,,Poemul turn''. Pentru cine doreşte, este vorba de fostul secretar de redacţie la ,,Viaţa Românească'', de fostul secretar administrativ la ,,Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti'', de fostul redactor-şef la ,,Facla literară'', de distinsul care la 30 august va mai adăuga un trandafir la cei 45. Despre cel care Nicolae Manolescu spunea că ,,Poemele lui, semănând cu nişte caligrame expresive din vremeaa computerului''. Haide-ţi ! Care dintre dvs. nu ştie cine-i ?
Răsfoind mai departe, emoţiile m-au copleşit, descoperind amintiri cu Gheorghe Ene în...ziua literară ! Cel care spunea că ,,nu fac nici val şi nu m-am lăsat luat de vreunul''. Cel care spunea că, a ieşit din satul natal la 12 ani într-o tabără de pionieri la Sinaia. A văzut Bucureştiul la 16 ani, proaspăt miop. A ajuns bucureştean pentru 4 ani ca student la filologie. Aşa cum afirmă într-un dialog cu Iolanda Malamen, cu-n tată poştaş a avut acces la toate revistele la care era abonată Biblioteca din comuna de atunci Căldăreşti, amintind şi de cărţile primite de la profesorul său de limba română din liceu Gheorghe Andrei, fost membru U.S.R. ,,congenar şi co-prahovean'' cu Nichita Stănescu şi Eugen Simion pe care l-a adus la o întâlnire literară la liceul din Pogoanele, în primăvara lui 1969.
Vorbind despre ceea ce se scria prin România prin acea vreme în ,,blocul B din Grozăveşti se grozăveau'' într-un Cenaclu literar ,,Fleuretis 529'', trei Gheorghe: Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova şi Gheorghe Ene. Cunoscuţi ai Textualismului. Aşa cum afirmă Gheorghe Ene o ,,descriitură postvangardistă'', ce pleacă de la familia lexicală, îmbogăţită de Gh. Iova (a textua, textuare, textuabil, textuar.. înţeleasă ca ţesătură, urzeală...având ca bază autocefereanţialitatea ca generic al textului)''...Un scriitor care a înţeles să trăiască la ţară şi să plece...Dincolo ! tot de la ţară.

sâmbătă, 28 iulie 2012

Liga lui Trăenică şi poporul activ

Coincidenţă ori nu, 29 iulie are legătură cu ,,Deşteaptă-te române'', deşi se cântă de multă vreme, am rămas tot adormiţi.
Împărţirea noastră şi astăzi în: Liga lui Trăenică şi poporul activ înseamnă unul dintre motive. Despicând firul în mai multe, Liderul din liga lui Trăenică, hulea ,,Liga lui Mitică'' unde câteodată se câştigă la ,,Masa verde'' dar s-a răzgândit, aşa cum a făcut-o şi cu demisia în 5 minute, aşa cum a afirmat că nu ne vom împrumuta la FMI ori că nu se vor tăia salariile...Răzgândindu-se încă odată, mulţumindu-se să câştige şi la ,,Masa verde'', boicotând VOTUL.
Mâine, poporul activ are o şansă. Şansa de a nu mai rămâne adormit, convingând  Liga lui Trăenică despre cum poporul trebuie să fie, că...Aşa nu se mai poate.

joi, 19 iulie 2012

În prima zi de...dăruire!

Vreau să ofer, cine doreşte? Se intitula postarea din 6 decembrie 2011. Pentru cine nu-şi mai aduce aminte este vorba de ziare din ,,Orânduirea fără libertate''. Colecţia de sute de ziare va ajunge la viitorul muzeu al Fundaţiei Sfântul Sava de la Buzău. Astăzi, cu o zi înainte de Sf. Ilie, în anticamera bibliotecii de carte religioasă,,Dionisie Romano'', am început operaţia de donaţie sortând unele ziare ce cuprind următoarele teme:
Monografii dintr-o altă Orânduire ( De la Bisoca la ...Ulmeni şi prin judeţ), zecile de ziare ,,Viaţa Buzăului'' din anul 1969, prezintă pe-o pagină A3, ,,File de monografie'' a multor localităţi, fie de la munte Siriu, Mânzăleşti, Vipereşti, Odăile, Buda...Cislău, fie de la câmpie Luciu... Vadu Paşii, fie de la  câmpie, deal şi munte Grebănu...
Despre literatură şi ,,faptul divers'', câteva zeci de ziare ,,Scânteia'', începând din anii 1963-1964-1965...1972, cuprind fragmente literare precum ,,Moromeţii'' de Marin Preda, scrieri de George Călinescu, Ion Brad, Alecu Ivan Ghila, Marin Sorescu... Zaharia Stancu.
O altă grupare de ziare ,,Viaţa Buzăului'' din anii 1972 - 1980, prezintă cronici precum ,,Desculţ în parc'' o cronică de film de N. Cabel, formaţii artistice...Premieră de senzaţie: ,,Cum s-a dizlocat stânca de 400 de tone de la Păltiniş - Gura Teghii'', Amintiri de la Cenacluri literare, Cadrane Culturale, Tezaur de cântec românesc, ,,Istoria vie - ...Strămoşii din Poiana Scoruşului'', amintiri cu ,,răspundem cititorilor'', Ştiinţă şi tehnică, sport, rebus, Centenarul Independenţei, Doamna Neaga, epigrame, instantanee, integrarea cărţilor în opera de formare a omului..., foto-critică...viaţa spirituală.
Iată! Dragii mei, doar câteva teme din prima zi de sortare de unde am cules  câteva flori din, cum spun unii şi a spus-o şi semnatarul la ziarele din vremea trecută, mărăcini.

luni, 2 iulie 2012

Aniversare - Cenaclul cu multe amprente

Zilele acestea, s-au împlinit şapte ani! Da! Au trecut şapte ani de când, cum bine îşi poate aminti autorul ,,Duminicaliile'' ( propietarul lăcaşului) şi  autorul ,,Pasiuni din...Amintiri!'' care, împreună cu răposatul poet Ion Nica, s-au pus bazele Cenaclului ,,Arcade şi Armonii'', între străzile: ,,Luminii şi Luceafărul'', pe strada,,Umbrelor'', era la sfârşitul lui iunie 2005. Aici ne-am bucurat împreună cu mulţi iubitori de literatură, cu literaţi în toată regula-scriitori, mărunţi colecţionari.
Aici am savurat licori, poezie, proză dar, şi un Mare şou într-o zi cu ger siberian dintr-o sâmbătă de sfârşit de ianuarie a anului 2006, când în glas de chitară, împreună cu  un grup de studenţi bucureşteni, iubitori de literatură, teatru şi muzică, precum şi alţi iubitori de literatură din ţară, am petrecut  o seară minunată. O altă amprentă din Cenaclul de pe strada Umbrelor 17, a fost în faza când s-a denumit ,,Cenaclul din bar'', când o televiziune locală a trimis la cele Centrale, un altceva decât literatura, ceva legat de ,,...vinul ghiurghiuliu'', generându-le activitate ,,Cârcotaşilor'', oricum, şi aşa, bucuriile nu ne-au lipsit. Şi cum amprentele nu s-au oprit, după anul 2010, Lăcaşul de Cultură din strada ,,Umbrelor'' s-a numit ,, Cenaclul de la marginea oraşului''. Pe lângă poezie, proză şi  mărunte colecţii,  arta fotografică  a însemnat, pentru câţiva dintre cei care frecventau acest cenaclu, o mare dragoste. Sub ultima denumire cenaclul a funcţionat până-n primăvara acestui an.
Revenind la anul 2006, paralel cu Cenaclul din strada ,,Umbrelor'', tot în Oraşul Buzău, a funcţionat până în anul 2010 ,,Cenaclul Dorada'', condus de poetul Sorin Lalu.

joi, 28 iunie 2012

Între haos şi nume, o carte

Aţi auzit cumva de fericiţii pământului? Într-o vreme neândepărtată atenţionat că ,,asemenea apostolului Pavel, am un spin în coastă'' - Un erou-monah uitat de oamenii de nimic, cei care deşi au funcţii duc lipsă de ceea ce probabil are şi viermele... El, scriitorul care defineşte plăcerea ca fiind otrava instinctului sexual. Datorită acestei otrave a fost posibilă popularea pământului. El care, referitor la Maria Egipteanca, spune că: - Nu poţi fugi de lume, atâta timp cât ai în comun aerul, lumina, apa şi firea pe care n-o poţi vinde la târg sau schimba cu a viermelui.
Vorbind despre suflet, aşezând sub nucul de la Ruşeţu, fiind şi-n al noulea cer, nu va lenevi niciodată. Trecând la Marea Lacună a societăţii, Dumitru spune că aceasta există, atunci când divinitatea nu se îmbină cu raţiunea! Adevărul nefiind un bănuţ care să-l strângi între dinţi pentru ai încerca autenticitatea.
Despre îndoială el, Dumitru Istrate zice:
- Poate-i greşit spus că Dumnezeu este viaţa. El este purtătorul vieţii (cum i s-o fi întâmplat atâta fericire?) Poate Dumnezeu este fără început şi sfârşit, dar în linie întreruptă, prin predarea ştafetei. Astăzi dialogul între om şi Dumnezeu s-a redus la dialogul dintre Ziditor şi zidire, prelungit de săvârşirea rugăciunii, simţindu-se necesitatea  unei reânoiri în Duh...Un lucru fiind cert : Încălzirea planetei nu se va efectua din cauza gândurilor înfierbântate! Iar Mântuitorului de rând, îi va fi necesară o veşnicie, pentru a se trezi din uimire.
Dumitru Istrate din Ruşeţu mai spune că, nu mai crede nici în Stat când, Puterea vinde apa minerală cu E-uri, adevăruri cu E-uri, considerându-mă ca-ntr-o junglă. Dacă în faţa icoanelor ceri! În faţa colilor de scris îţi oferi frimitura de suflet.
Mai spune cel care a aşezat între, haos şi nume o carte că: Dumnezeu nu-i un concept, El, este un proces biologic divin, ultramicroscopic... Să nu ţinteşti bogăţia şi să predai altora grijile, ca pe o cocoaşă, acceptă că nu te-ai născut doar pentru tine. Poţi fi şi un tămăduitor sufletesc şi spiritual al celor de-o tragedie cu tine.
Natura coruptă a firii noastre, spune Mitică Istrate din Ruşeţu, face impracticabilă fraternitatea, atunci când unii nu-şi pot frâna animalitatea  şi se duc sub statuia lui Eminescu, urlând la ...lună! Vorbim de soclul lui Eminescu, pentru că lumea de aici se vede altfel decât după cruce. Eminescu creind o lume paralelă esenţei divine.
Aşadar, dragii mei! Dacă n-aţi auzit cumva de vre-un fericit al pământului, aflaţi astăzi. Acesta-i Dumitru Istrate Ruşeţeanu care, între haos şi nume a aşezat, o carte.

joi, 21 iunie 2012

Donând o gură de...lumină!

Odată cu donarea la Biblioteca Judeţeană ,,Vasile Voiculescu'' Buzău a volumelor:
- Personalităţi române şi faptele lor vol.49 (volum de colecţie), autor Constantin Toni Dârţu
- Poemul celor şapte (o viaţă...un om...o antologie); Pasiuni din...Amintiri!; Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica) şi Vipereşti comuna despicată, autor Dumitru K. Negoiţă,
se încheie  un ciclu privind o gură de ...lumină! generată de cărţi. Da! De-o operaţie privind cărţi cu titlul de donaţie.
Ciclul început la  1 ianuarie 2008 la Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti (serviciul dezvoltarea colecţiilor) donând două cărţi, una dintre acestea numundu-se - Mănăstirea din comuna pierdută -. Continuând în 08 iulie 2008 la Biblioteca ,,Ion Băieşu'' din Cernăteşti Jud. Buzău, apoi la Direcţia Jud. Buzău a Arhivelor Naţionale, donând cartea - Uscând o lacrimă (carte pentru monument), la 16 februarie 2011 la Biblioteca ,,Nicolae Iorga''din Ploieşti şi-n 16 martie 2011 la Biblioteca ,,Duiliu Zamfirescu'' din Vrancea - Focşani.
Şi, cum am mai spus-o, operaţia s-a încheiat la Biblioteca Jud. Buzău, în anul când:
Se împlinesc 100 de ani de la ridicarea Monumentului de la Cernica al monahului Gherasim ori cum se definea ca multimedaliat Iorgu Cosma, un reper - moral al României regale.
Toate acestea reprezentând astăzi o REPARAŢIE  MORALĂ a eroului - monah.

sâmbătă, 16 iunie 2012

A II a parte din prefaţa Colecţionarul (de Florin Grigoriu)

,,Un exemplu în biografia sa este cartea ,,Uscând o lacrimă'', carte din 2009, despre viaţa sfântului monah, erou pe fronturile anului 1877, ani de la Marile Victorii ale Independenţei, după ce a defilat lângă camarazii săi, încă trăitori în sărăcie, în fruntea Regimentului 10 Dorobanţi Putna, noaptea, la uşa unui azil ce nu-l primise, pe el, veteran şi monah! (Pe 10 Mai 1902), înmormântat apoi, cu mari onoruri , la Mănăstirea Cernica). Şi voi cita din cuvântul ziaristului de la gazeta ,,Universul'' P. Macarie, la înmormântare: ,,Nu voi vorbi de vitejia acestui distins fiu al Ţării, pe care-l conducem până la ultimul lăcaş. Decoraţiunile ce au strălucit pe pieptul său, şi pe care le duce acum sergentul aghiotant din fruntea cortegiului, vorbesc îndeajuns. Dumnezeu l-a iubit, că Dumnezeu iubeşte pe toţi vitejii cei mari, ţinându-l în viaţă încă 25 de ani, până când a venit să sărute drapelul cel nou al regimentului său şi să defileze pe dinaintea steagului românesc punându-i curajul în  suflet şi împingându-l la datorie. Şi în aceeaşi noapte de 10  Mai şă înceteze din viaţă. Du-te acum la ceruri, viteaz între viteji, care ai ţinut în mână şi drapelul Ţării şi sfânta cruce! Poporul te glorifică, iar în locul familiei pe care ai pierdut-o, armata ţi-a dat o nouă familie, e regimentul din care făceai parte şi care vine acum după tine până la mormânt. Tu n-ai murit, că vitejii nu mor, te-ai despărţit doar de noi, pentru a te urca la ceruri''.
 Aşa sfârşeşte ziaristul, urmând studentul Tonegaru, care termină cuvântul său cu:
-  Ce fericit eşti bătrâne! Comoara ta este mare, sus şi acolo, cu drept şi se vor răsplăti bravele tale fapte. Porţile Raiului sunt deschise. Du-te! Şi, în zborul tău spre ceruri, trimite-ne nouă, necunoscătorii de faptele tale nepreţuite, iertare! Trimite-ne sfinte, iertare, iertare, iertare! (citat de la pagina 61).
Şi câtor semeni nu li se pot spune aceleaşi cuvinte, precum monahului, fost sergent?! Şi câţi nu sunt uitaţi de oficialităţi şi de noi ceilalţi?
Este un merit al scriitorului Dumitru K. Negoiţă de a fi scormonit prin arhive şi publicaţii, dar şi de a pune în valoare, după ani, cele scrise de Ştefan Ghe Sergent în << Amintirile mele din Războiul pentru Independenţă>>, retipărite în anul 1914, dar şi ziarul Universul cu numerele din: 12-13, 16-18 şi 21 mai 1902, , pe Florian Tucă, Gabriel Cocora. Şi acestea sunt doar trei aspecte din activitatea scriitorului, aspecte reflectate în - Uscând o lacrimă, carte pentru monument, 2009 editura Teocora şi-Din măruntele colecţii, 2011 editura RawexComs şi aceasta de faţă - Despre adâncuri şi prezent, pe care autorul mi-a trimis-o prin email rugându-mă pentru un cuvânt cât de scurt de prezentare. Voi adăuga cărţii acesteea un autograf de pe cartea - Pasiuni din...amintiri! Bucurii autocrreate, din 2011, autograf din cartea mea de autografe: Ploi de bucurii, unui general al Literaturii Române, scriitorului  Florin Grigoriu, Bucureşti Palatul de Cristal, 09 decembrie 2011, Dumitru k. Negoiţă. Bucurându-mă că sunt printre...generali, adaug un autograf, dintr-o zi când Dumitru K. Negoiţă a participat la o lansare de carte, prima carte a unui student bucureştean, la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'', din Bucureşti, şi mi-a dăruit caartea Uscând o lacrimă (carte pentru monument) scriind: Cu preţuire, scriitorului Florin Grigoriu, Bucureşti, 04 decembrie 2010, dkn           ( Vedeţi, vă rog, în această carte descris momentul!)''.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Colecţionarul (prefaţă de Florin Grigoriu) - partea I a

Prefaţa cărţii, Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica), fiind alcătuită din mai multe pagini, va fi publicată pe părţi. Iată! Dragii mei, cum prezintă scriitorul Florin Grigoriu, prim - vicepreşedinte al ,,Societăţii Scriitorilor Români'':
 ,,Fiecare dintre noi este colecţionar de vreme. Totul îşi scrie în sine şi în cele din jur, fiinţe şi lucruri. Uneori şi în cărţi. Din părinţi şi din bătrâni, adică din credinţa noastră, Ştim că totul este scris în Cer, dar nu despre această Scriere vreau să vorbesc, ci de un scriitor din vremea noastră.
Printre scriitorii de amintiri este şi Dumitru K. Negoiţă, buzoian de baştină, ruşavăţan de naştere, om muncitor întru multe domenii, adică născut spre a fi în locuri diverse, în meserii felurite, spre a avea ce povesti semenilor, de toate vârstele, la vremea cuvenită-
A venit şi vremea acestei cărţi vorbind despre cărţi şi despre stăpânii sau făptuitorii lor, despre împrejurările în care au poposit lângă el autorii şi, sub ochii cititorilor, alcătuirile lor - oameni, locuri, evenimente, pentru că din ele şi prin ele se adună viaţa, clipa noastră, sub soarele acestui pământ şi întru Soarele cel Veşnic, Iisus Mântuitorul, la anul 2012 de la Naşterea Sa, sau 7519 de la Zidirea Lumii noastre, adică de la Facere (după scripturile vechi).
Autorul este un cronicar. El ,,dă samă'' de cele întâmplate lui şi altora, stăruitor, ca Ion Neculce, întru nepierderea unor fapte pe care le ştie, dar şi om năcăjit, precum un  erou-copil dintr-o schiţă de Mihail Sadoveanu, că totul-toate par a se pierde, oameni, tradiţii, fapte, istorie. Şi atunci îşi autocreează bucurii, adună sticle de lampă şi lămpi vechi, distincţii şi insigne- întru amintire-, monezi şi bacnote, cupe, plachete ş.a.dând viaţă obiectelor, dar mai ales fiinţelor din imediata apropiere sau mai de departe. Aşa fac scriitorii. Aşa fac povestaşii serilor târzii, de la petreceri de familie sau la clăci pentru ajutorarea prietenilor. Aşa fac învăţătorii, preoţii, savanţii, creatorii, constructorii de orice: Se dăruiesc celor din neam sau străinilor prieteni traducându-le sufletul nostru. Şi dăruirea lor rămâne o clipă, o zi, un an sau mai mulţi, în ceilalţi, în alte cărţi vii, în istorie, în biblioteci sau în ceruri. Şi, la trecerea prin nouă vămi, sufletul fiecăruia le află din nou, aşezate la locul lor, aşa cum au fost date, cu bucurie sau întristare, sieşi ori altora, neamului sau străinilor.
Dumitru K.Negoiţă dăruieşte neamului său proză, poezie, însemnări, jurnalistică, dar şi obiectele găsite - venite la dânsul şi dorite a fi lăsate altora, acum sau mai târziu- poveştile lor. S-a descoperit pe sine şi ne-a descoperit pe noi, cei de astăzi şi pe cei de demult, şi vede rugurile vechi şi noi. Vede lumea cea bună şi cea nebună, absurdă, demolatoare de valori. Vede pe cei blânzi şi pe cei spurcaţi, condamnaţi, corupţi, bolnavi, înşelători, bestiile de totdeauna - acestea după 1877 sau după 1918, fie după 1944 - 1947, dar şi pe-acei de după 1989, şi s-a întristat zi de zi, văzând-o vândută, distrusă, înşelată, sărăcită, aproape fără speranţă. Şi totuşi vede că există şi lumini, zestre, oameni care fac, precum călărăşeanul Aurel David în cele treizeci de volume ale sale sau cărturarul plecat în altă lume, lângă alţi făptuitori întru neam, Artur Silvestri, oameni (puteţi adăuga mulţi alţii, pe care dumneavoastră, cititorii acestei cărţi îi cunoaşteţi) oameni care realizează lucruri diverse sau adună, ca albinele, în fagurii cărţilor, revistelor, ziarelor sau în manuscrise rămase în sertare ori prin arhive, polen şi miere - hrană vie neamului''...

marți, 5 iunie 2012

Am primit ,,Pâinea vieţii''

De câteva zile am citit publicaţia din seria nouă cu numărul 20, condusă de scriitorul Mihail Milea pr.prof.dr., care cuprinde: Eroismul în Biserica luptătoare, prezentând cele 7 taine ale Bisericii Ortodoxe, Glasul Evangheliei Duminicale, Dicţionar de termeni şi cuvinte religioase, Sf. Mare Mucenic de la Suceava... moşii de vară. De asemeni o rubrică în care este prezentată, Cartea săptămânii numită ,,A iubi înseamnă a ierta'' de Savatie Boştovoi. Autorul, printre altele spune:
- ,,Dacă nu vedem iubirea în jur, este pentru că noi înşine nu o avem''.
- ,, Vrăşmaşii noştrii noi singuri ni-i facem''.
- ,, Dacă vrei să fi fericit o clipă răzbună-te! Dacă vrei să fi fericit o viaţă, IARTĂ!''
Revenind la pagina celor 7 taine, părintele Mihail ne aminteşte de poetul Ion Alexandru care asocia cele 7 taine cu şapte generali trimişi să cucerească lumea pentru Hristos. Demn de reţinut reprezintă şi rubrica, Ştiaţi că? Descoperind că dragostea este bucuria de a face altora bucurie (Sf. Ioan Gură de Aur).

vineri, 1 iunie 2012

La aniversare

începutul meu
al paşilor nevăzuţi
aproape de dincolo de lumină
l-a văzut Profesionistul
ce trecuse de ,,fotografii cu cântec''
mergeam prin vise când Profesionistul
cu ,,Poeme''
de la ,,Spartul târgului''
a ajuns la ,,Suprafaţa lucrurilor''

nu încerc să-mi hrănesc imaginaţia
în economia viselor
nici să-mi târăsc zilele fericite
în criza 
ci să pornesc pe drumul cărţii
uscând o lacrimă
despre adâncuri şi prezent
acolo!
unde n-au apărut ecouri
aştept Profesionistul
aştept ,,Gloria locală''
el ştie şi poate
să dea strălucire.

luni, 28 mai 2012

Campania electorală, Europa şi...găina!

De 15 zile în România, politicienii prin reprezentanţii lor ori ei personal, fie-n caravane, fie la picior, străbat localităţile pe străzi sau pe uliţi, cerând locuitorilor să voteze pe candidatul prezentat prin  afişaje şi sloganuri, care mai de care mai... pompoase!.
Mergând înspre nivelul concretului, în judeţul de interferenţă, judeţul muntean ce se învecinează cu Moldova, prin judeţul Vrancea, cu Ardealul, prin judeţul Covasna şi Braşov, cu judeţul de la Dunăre Brăila şi cu judeţele Prahova şi Ialomiţa, reamintim eventualilor cititori câte ceva. Pentru cine nu a avut timp să se documenteze, acest judeţ se numeşte Buzău.
Astăzi, dincolo de ploile abundente, Campania electorală este în toi. Caravanele străbat, Valea Buzăului, de la Buzău, Măgura, Vipereşti, Cislău, Pătârlagele, Nehoiu, Siru ori Gura Teghii; Valea Slănicului, de la Buzău, Săpoca, Cernăteşti, Beceni, Vintilă Vodă, Mânzăleşti şi Lopătari; Zona Oraşului Râmnicul- Sărat şi-o serie de comuni din jur precum, Râmnicelu, Boldu, Balta-Albă, Vâlcele, Topliceni, Gebănu şi Puieşti; Zona Oraşului Pogoanele şi-o serie de comune, Ţinteşti, Smeeni...Padina, ori zone precum Săhăteni, Năeni, Berca, Pârscov, Bozioru,  Pietroasele, Mihăileşti, Gherăseni ... Candidaţii cei mai reprezentativi pentru Consiliul Judeţean sunt, 2 senatori şi un administrator în domeniu, actualul Preşedinte al Consiliului Judeţean, cel care pe drept se poate lăuda cu Noua Maternitate, un gigant lăcaş, situat pe strada Victoriei din Buzău, ce poate concura cu cea mai mare din România, cu ,,Drumul Vinului''...Pe drumul Caravanelor se aud voci de tot felul, votanţi satelor exprimându-şi îngrijorarea că Europa mai pune la cale, precum povestea ,,gripei aviare'', distrugându-ne găinile noastre pentru a avea europenii unde să-şi vândă oule, astăzi chestiunea ţăranilor este chestiunea cu laptele, preconizându-se că Europa mai pune la cale să nu mai putem să-l comercializăm.
Despre alegerile privind Primăriile, se dau lupte grele. Multe chestiuni încearcă să aducă normalitatea, există şi oameni care au încercat şi încearcă să sfinţească locurile dar, sunt şi chestiuni ce nu pot fi încadrate nici măcar la ,,Cascadorii râsului''. Aşa precum primarul în funcţie din comuna Vipereşti, care fiind închis pentru luare de mită şi altele, culmea! candidează. Rudele făcându-i campanie. Chipurile, vezi Doamne! Are prezumţia de nevinovăţie. Chestia aceasta cu prezumţia, îmi aduce aminte de un banc... Vecinul, fiind acuzat că băiatul său i-a furat găina, acesta-şi întreabă băiatul:
- Ciordita-i ciricliu...?
- Ciorditai ...
- Bari?
- Bari!
Auzi măi! Spune că n-a luat-o.
Pentru a nu încheia într-un ton trist,  speranţa că românii se vor trezi şi vor alege oameni curaţi,  mulţi credem că a început să pâlpâie.