luni, 14 ianuarie 2019

Supliment EMINESCU. Poarta amintirilor la...25


Eternul EMINESCU, trăiește
Trăește  prin biblioteci.
Trăiește și este omagiat de ziua sa la fel ca noi cei contemporani.
 La fel ca noi cei vii.
 Eminescu rrăiește pe buzele majoritații literaților.
Trăiește prin volumele unor scriitori mai de demult sau din zilele noastre.
Eminescu trăiește și mă simt onorat că trăiește prin multe publicații din biblioteca mea, de la etajul IV..
Mă simt onorat că numele său trăește și-n volumul meu ,,Ziceri,,.
Suplimentul de față, suplimentul ,,Poarta amintirilor,, poate sta mărturie.
Articolul ,,Lanțul unei bucurii ori comoara din casă,, reprezintă, o piesă de rezistență.
Alături de volumele ,,L-am cunoscut pe Tudor Arghezi,,, ed. Eminescu, cu autograful autorului  reprezintă un articol de MARE rezistență.
După cum se știe, prin anii 1960, Tudor Arghezi, se mândrea că era singurul în viață care l-a cunoscut pe M. EMINESCU.

luni, 7 ianuarie 2019

Inspirați....Da de unde?




   Am intrat în cel de al 39-lea an de când locuim în spatele Bisericii ,,Sf. Nicolae,, din Buzău, un lăcaș binecunoscut de buzoieni, la fel precum strada Dorobanți, un nume inspirat, un nume demn de istoria tumultoasă a românilor și-a buzoienilor.
Astăzi, întorcându-mă de la Editura ,,Teocora,,, am fost deosebit de bucuros, ieșindu-mi în cale, tocmai în fața Bisericii amintite, nimeni altcineva decât Preotul paroh al bisericii Constantin Ene. Vorba unui distins cărturar și prea cucernic părinte Mihail Milea: - Mare este Dumnezeu! Tocmai mă gândeam cum să-l pot anunța că articolul scris cu ocazia Crăciunului Centenar, sărbătorit în lăcașul Bisericii ,,Sf. Nicolae,,, în ziua 25 Decembrie 2018 și moderat de domnia sa, se află în foaia literară ,,Poarta amintirilor,,. Deși acest 7 a lui gerar își respecta momentul, gândurile și dialogurile noastre curate, calde și bine intenționate, parcă a mai diminuat din acest ger trecut de bobotează.
Am discutat despre cultură, credință, despre intențiile culturale lăudabile, cu alte cuvinte verbul a face, a fost printre noi și la mare înălțime și, cum oriunde mai există și un dar care să răstoarne de multe ori ce-i frumos, aruncându-mi ochii pe plăcuța cu strada, rămân siderat.
Să vezi și să nu crezi. Strada Bisericii se numește Balada.
Măi fraților de la Primărie, în cele 20 de cărți pe care le-am scris, nu am venit la voi niciodată.  Nu am venit să vă spun cu ce mă ocup.  Ba mai mult, v-am luat apărarea și când nu ați meritat. Acum, mai gândiți-vă și voi, ce trebuie să spun:
ANUNȚ  PRIETENI
Comform culturnicilor de la Primărie
Eu
nu mai stau în spatele Bisericii ,,Sf. Nicolae,,
stau în spatele Baladei.
                         Dumitru K Negoiță (LSR)