miercuri, 21 noiembrie 2018

Poeta care vede nu numai timpul



Volumul ,,Bogaţii nu visează niciodată scoici", ed.,,Sitech Craiova 2018, autor Luminiţa Zaharia, l-am primit  în lumea cărţilor la cel mai mare Târg Internaţional de carte ,,Gaudeamus"Bucureşti.
Scriitoarea Luminiţa Zaharia, ne prezintă un volum încărcat cu metafore adânci şi mesaje  trainice, afirmând că atunci;; când se citeşte îi vine să se scrie".
Dintr-o lecturare mai atentă am desprins câteva susţineri ale autoarei, afirmând că poeziile domniei sale sunt gânduri. Gânduri înrămate în ilustrate cu cascade, cu munţi plini de brazi.
Unul din punctele forte generatoare de bucurii încărcate cu semnele cele mai încântătoare, pline de satisfacţii, într-o adresabilitate demnă de un profesor dedicat literaturii, ,,preaumana caligrafie", uneori ,,sparge fiere în Univers..".
 Întotdeauna chemările pline de felia libertăţii dau sens amintirilor, dar, drumul cel mai exact duce înspre iubire, înţelegere, linişte, înţelepciune...De ar fi să exemplificăm câteva din tehnica poetei, ne pot sta mărturie:
,,Balada pierdutelor iubiri"
,,trăim în lumea binemeritată
a monştrilor sacrii cu dificultăţi la reâncarnare
orbităm în jurul lucrurilor deja desenate
şi putem cât ducem fiecare..."


,,Când capra vecinului  nu mai murea/toţi ca unul behăiam cu ea"
.
În ceea ce privesc bogaţii, poeta a esenţializat destule şi de toate...fie la ei, că nouă ne place viaţa aşa cum ne-am ales-o!
Aşadar, când o să citiţi această carte, se poate lesne observa că poeta vede nu numai timpul.

vineri, 2 noiembrie 2018

JUDECATA ÎN ROMÂNIA

Anomalii au fost, anomalii mai sunt.
Cu 12 ani în urmă, după ce am publicat volumul ,,Marea...Grădină", un sătean pe nume Adrian, cu copii mulţi, după câteva elogii aduse volumului amintit, îmi spune:
- Mi-a plăcut cartea, dar, să nu vă fie cu supărare, am poveşti mai radicale.
- Ia spune-le măi Adriane.
Bucuros că, în sfârşit, îl ascultă cineva, începe:
 - Cu ani în urmă, în vremea când eram la Constanţa, înainte de 1989, doream să vin acasă dar nu aveam bani suficienţi şi, am mers la, Ia-mă Nene, înspre Buzău! Şi tot făcând cu mâna, opreşte un camion spunându-mi: 
- Sui-te sus. 
- Mă sui şi ce să văd, aceştia transportau în remorcă un sicriu. Mă acomodez repede cu el. Peste o oră de mers, începe o ploaie, îmbrăcat subţire, mă bag în sicriu şi pun capacul. Am stat acolo şi, am adormit. Când m-am trezit, neânţelegând ce-i cu mine, am dat capacul la o parte. Atunci, două persoane luate tot la ocazie, de frică, au sărit din mers, accidentându-se deosebit de grav. N-am ştiut de această gravă situaţie decât când camionul este oprit de miliţie. 
Luaţi mai tare, spunând cei de la miliţie, despre cei săriţi din maşină că a înviat mortul! Aceştia, nerecunoscând că ei m-au luat luat în maşină, miliţia m-a arestat pe loc, fără să mă întrebe ceva. M-au dat pe mâna justiţiei, m-au judecat la urgenţă, fără să mă întrebe cineva ceva. Şi, uite aşa am devenit om cu etichetă de puşcăriaş.