Pe poeta, prozatoarea și jurnalista Andreea Cristea, am avut bucuria s-o pot cunoaște prin intermediul actorului, scriitorului și jurnalistului George Vlaicu. Două personalități.
Poeta și prozatoarea trăiește frumos, fie prin intermediul profesiei de bază, fie prin intermediul literaturii sau jurnalismului, fie prin propriile creații susținută și de familie.
După un debut literar în „Jurnalul de București”, prin anii studenției și un an după se consacră frumoasei profesii de avocat. Revine în literatură cu un volum de poezii „Rezervația de vise”, editura „Astralis” 2019. Volum prefațat de binecunoscutul scriitor Victor Gh. Stan. Continuă cu volumul „Roua de pe aripi de cer”, editura „Amurg Sentimental” 2020, cu o prefață de consacratul scriitor, editor și jurnalist Ion Machidon. Andreea Cristea continuă, continuă fără să se oprească, de data aceasta cu o proză cu un conținut istoric așa cum spune și titlul „Iernile bunicilor”, editura „Beta”2020, cu o prefață a scriitorului și jurnalistului Laurian Stănchescu.
Pe 14 septembrie ne-am întâlnit la sediul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Era musai că publicația „Uscând o lacrimă” trebuia citită de poetă. Aici, la sediul UZPR, unde se afla și Domnul Președinte Doru Dinu Glăvan, am făcut și schimb de volume: „Iernile bunicilor” cu „Izbțnda micului țăran”.
După câteva ore ne-am întâlnit la Muzeul Național al Literaturii Române. Aici, cu ocazia Lansării volumului „Izbânda micului țăran”, aveam să trăiesc o frumoasă surpriză când poeta și prozatoarea Andreea Cristea a fost desemnată de Președintele UZPR, să-și exprime opinia față de volumul amintit.
Astăzi, citesc volumul scriitoarei „Iernile Bunicilor” în care am descoperit o povestire curată sau cum s-ar spune astăzi, bio, ecologică!
Andreea Cristea a scris atât de pictural alegând culoarea purității. Un stil cald, dar,și plin de vigoare și curat precum fulgii de nea care veneau, veneau năvalnic pe fereastra deschisă de bunicul odată cu deschiderea sufletului încărcat cu amintirile războiului, cu episoade din aceste trăiri din interiorul luptelor. .
Povestea bunicului Gheorghe este strâns legată de prietenul acestuia Ion care au împărțit împreună dorurile, durerile, frigul, teama chiar de la început când primarul le-au înștiințat nefericita veste.
În întreaga povestire autoarea Andreea Cristea așează cuvintele în așa fel încât tâlcurile acestora să stea undeva-n umbră așezând povestea bunicului plină de noroc și inspirație de la Dumnezeu, trecând de la geniști la cavalerie, salvându-se astfel de la moarte.
Autoarea având grație și eleganță, pentru ca aceasta să exceleze, lăsând glasul și ritmul în voia fulgilor de nea, fiind un ilustru martor al acestui personaj Bunicul Gheorghe care și-a deschis sufletul cu amintiri pline de durere mai ales de camarazii săi, dar, și cu gândul la prietenul său Ion care n-a murit în război ci după, împușcat de un jandarm.
Vă recomand cu căldură această carte!
