joi, 13 august 2015

De la Băile Felix la Debrecen

  Despre drumul de la Buzău la Oradea şi de aici la Băile Felix s-a scris într-un articol care o să apară în revista "Uscând o lacrimă". Privind organizarea de la Băile Felix în Ungaria , cu vizita în cel de al doilea oraş, după capitala Budapesta, s-a plecat de la staţia de lângă Motelul Padeş. Motel construit din fondurile UGRS între anii 1968-1971, de TCL Oradea. Lucrările, fiind opera Intreprinderii de "Marmură" Simeria. Şef proiect: arhitect Tripa Ioan, din cadrul IJP Bihor.
Miniautobuzul a mai oprit în Oradea, completând cu excursionişti. Ghidul şi conducătorul grupului de excursionişti a fost dir. agenţiei de turism Herezeg Beata, ghid foarte bine documentat şi pus pe şotii.
Chiar dacă am fost obligat să ocup un loc undeva într-un colţ din spatele autobuzului, am căutat pe cât posibil să mă simt şi să mă port pozitiv...
Din Oradea am pornit-o înspre vama Borş...De la intrare în Ungaria înspre Debrecen, pe o stradă cu două benzi largi, se putea observa că paralel cu strada se afla şi o pistă destul de largă pentru biciclişti. De o parte şi alta a Câmpiei Panonice, culturi de porumb, floarea-soarelui, grâu deja recoltat...Până la Debrecen am remarcat vreo 3 localităţi, pe lângă câteva liziere cu tineri copaci, ferme cu animale, pe lângă clădiri, multe dintre acestea destul de modeste, pancarte cu reclame,
pe lângă un hotel şi restaurant scris româneşte, reclame U M I..., intersecţii, parcări, Avia, cred că era benzinărie...A urmat o Staţiune de tractoare şi utilaje de însămânţat şi recoltat...Aruhaz...Dervodwu... Am ajuns la Debrecen (Debreţen) la orele 15:00.
Prima vizită:  Muzeul de istorie şi, vis-a-vis într-un parc interesant generat de covorul natural de iarbă densă, de jeturi de apă, flori, statui într-o strălucită curăţenie. De aici am pornit-o înspre cea mai înaltă clădire a Oraşului din câmpie (Biserica reformată).
Debrecen este un oraş Universitar cu Aeroport Internaţional. Ne spunea ghida că, pentru ca Aeroportul să devină rentabil, 3 ani a făcut mai marii
 oraşului lobii în Anglia.
Din zona Bisericii reformate,am pornit-o în direcţia
clădirii Teatrului, o clădire interesantă, atât prin
structura şi forma sa, dar şi prin modul în care sunt sculptaţi şi aşezaţi actorii care au slujit acest teatru.
De la teatru am poposit la un supermarket, iar de
aici ne-am deplasat către miniautobuz şi, în drum
spre România, ne-am oprit la un restaurant:
"Ro'zsakert Csărda". Personalul de aici, cu o ţinută asemănătoare cu cel din România, destul de ospitalieri datorită ghidei, bine cunoscută în zonă. Am fost
ospătaţi după doleanţele fiecărui excursionist.
Afară se însera când savuram suc de mere,
specialitatea"casei" şi, ne-am întors la Vama Borş,
la Oradea înspe Băile Felix.
Tot drumul acesta a reprezentat un bun prilej de
a descoperi o altă lume vecină cu România.
O lume mult mai atentă cu ţara lor privind curăţenia,
privind păstrarea facilităţilor îndreptate înspre biciclişti, cu pistele construite
nu pe stradă ci, paralel cu aceasta. O lume cu mulţi tineri şi vârstnici, îndreptaţi înspre lucruri utile lor, utile societăţii. În acest drum am mai învăţat ceva! Ce minunată ţară avem şi câtă nevoie de curăţenie are.