miercuri, 19 august 2009

DAR marunt pentru un muzeu



Pastrez de-o vreme, intr-una din camerele dintr-o: Casa de

vacanta, cateva lucruri de demult, printre care majoritatea

cu valoare sentimentala dar, si unele cu valoare privind obiecte utilizate in diferite munci, de la sate, care adapostesc fiecare, o poveste.

Cu toate acestea, oricata vointa,

oricata pricepere, mi s-ar alatura, tot n-as putea face mai mult, pentru ca aceste marunte obiecte sa poata avea, o securitate ... cat de cat !

Asadar, in curand le voi darui, Asezamantului pentru batrani "Sfantul Sava"din Buzau, {Director, preot prof.dr. Mihail Milea}.

Doamne ajuta !







8 comentarii:

  1. Maestre , mă uimiţi...locuiţi cumva într-un palat???

    Mi-a plăcut şi vă felicit din tot sufletul.

    O seară cât mai frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superba colectie.Sunt emotionata profund. Lampile cu picior sigur au multe de povestit, chiar m-as aseza langa ele caci sigur am ce asculta. Lampile au fost slabiciunea mea dintotdeauna. Sunt scaldate in patina timpului.....Sincere felicitari!
    Acum va rog sa-mi dati voie sa va ofer BLOG DE ORO, un premiu care va asteapta sa-l 'ridicati' de pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Geanin Codita,
    Nicidecum,imi pastrez saracia si neamul.Ca sa
    pastrezi obiecte de mult uitate,utilizate candva si-apoi aruncate, uitati-va ! Am facut o poveste si sper sa las o poveste, acolo unde poate fi pastrata cu drag.
    Va multumesc si va doresc numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Elena M.A.,
    "Scaldate in patima timpului",Superb!
    Daca doriti,sunt nascut intr-un sat, iar pana-n clasa a VIII-a, seara, mi-am facut temele la lampa, intrucat satul nu avea curent electric.
    Asadar, cateva din lampi, inclusiv ce-a mare cu picior este cea care-mi lumina, cartile si caietele.
    Mi-a fost de ajutor, nu mi-a fost rusine de ia si pentru ca m-a luminat, atat cat a putut, n-am spart-o, nu i-am dat cu piciorul, pastrand-o ca pe ceva de pret.
    Pentru mine, asa-i si cu oamenii,nu ii uit niciodata, mai ales pe aceia care, intr-un domeniu ori altul, au o cat de mica utilitate, incercad cat de putin, sa contribuie sincer, la bunul mers al societatii,fara fite si fitosi.
    blog de oro, o surpriza placuta.
    Va multumesc si va doresc numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Maestre, lampile m-au atras si pe mine caci, vorba doamnei Elena, sigur am avea ce asculta...
    Va admir atat pentru gestul pe care doriti sa-l faceti daruind obiectele acelui muzeu, cat si pentru:
    "oamenii,nu ii uit niciodata, mai ales pe aceia care, intr-un domeniu ori altul, au o cat de mica utilitate, incercad cat de putin, sa contribuie sincer, la bunul mers al societatii,fara fite si fitosi."

    Va doresc o zi in care sa intalniti doar "oameni care va plac" ,iar aceste intalniri sa faca activa nobletea pe care Dumnezeu a pus-o in noi atunci cand ne-a creat !

    RăspundețiȘtergere
  6. M.Mary,
    Multumesc! Dar m-ati provocat la o alta marturie. Este cu adevarat, un mare noroc sa intalnesti, oameni placuti. Insa, chiar si altfel,sa fie preocupati, NU precum posesivii, sunt, el,ea,ei destepti si atunci, hai sa-i aburim pe ceilalti.Ori x,y, mari fitosi, hai s-o facem. Pe scurt: Detest pe cei fara cultul caracterului, fie de orice rang ar fi.
    De aceea, ma mai opresc, pe aici, postand pe aceste pagini.Pentru faptul ca : Am intalnit OAMENI ADEVARATI. Asa precum si persoana dv.si altele,cateva.
    Va doresc ,numai lucruri minunate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nici eu nu pot sa uit 'oamenii adevarati' mai ales ca sunt intr-un numar infim.
    Va doresc o seara binecuvantata! Tot respectul pentru dumneavoastra domnule Dumitru Negoita.

    RăspundețiȘtergere
  8. Elena M.A.,
    Sincer! Cred in ceea ce spune-ti, va multumesc si va doresc numai bine si sa nu ajunge-ti niciodata sa va inselati de ceea ce credeti.
    O zi minunata sa aveti.

    RăspundețiȘtergere