Pastrez de-o vreme, intr-una din camerele dintr-o: Casa de vacanta, cateva lucruri de demult, printre care majoritatea
cu valoare sentimentala dar, si unele cu valoare privind obiecte utilizate in diferite munci, de la sate, care adapostesc fiecare, o poveste.
Cu toate acestea, oricata vointa,
oricata pricepere, mi s-ar alatura, tot n-as putea face mai mult, pentru ca aceste marunte obiecte sa poata avea, o securitate ... cat de cat !
Asadar, in curand le voi darui, Asezamantului pentru batrani "Sfantul Sava"din Buzau, {Director, preot prof.dr. Mihail Milea}.
Doamne ajuta !
Maestre , mă uimiţi...locuiţi cumva într-un palat???
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut şi vă felicit din tot sufletul.
O seară cât mai frumoasă!
Superba colectie.Sunt emotionata profund. Lampile cu picior sigur au multe de povestit, chiar m-as aseza langa ele caci sigur am ce asculta. Lampile au fost slabiciunea mea dintotdeauna. Sunt scaldate in patina timpului.....Sincere felicitari!
RăspundețiȘtergereAcum va rog sa-mi dati voie sa va ofer BLOG DE ORO, un premiu care va asteapta sa-l 'ridicati' de pe blogul meu.
Geanin Codita,
RăspundețiȘtergereNicidecum,imi pastrez saracia si neamul.Ca sa
pastrezi obiecte de mult uitate,utilizate candva si-apoi aruncate, uitati-va ! Am facut o poveste si sper sa las o poveste, acolo unde poate fi pastrata cu drag.
Va multumesc si va doresc numai bine.
Elena M.A.,
RăspundețiȘtergere"Scaldate in patima timpului",Superb!
Daca doriti,sunt nascut intr-un sat, iar pana-n clasa a VIII-a, seara, mi-am facut temele la lampa, intrucat satul nu avea curent electric.
Asadar, cateva din lampi, inclusiv ce-a mare cu picior este cea care-mi lumina, cartile si caietele.
Mi-a fost de ajutor, nu mi-a fost rusine de ia si pentru ca m-a luminat, atat cat a putut, n-am spart-o, nu i-am dat cu piciorul, pastrand-o ca pe ceva de pret.
Pentru mine, asa-i si cu oamenii,nu ii uit niciodata, mai ales pe aceia care, intr-un domeniu ori altul, au o cat de mica utilitate, incercad cat de putin, sa contribuie sincer, la bunul mers al societatii,fara fite si fitosi.
blog de oro, o surpriza placuta.
Va multumesc si va doresc numai bine.
Maestre, lampile m-au atras si pe mine caci, vorba doamnei Elena, sigur am avea ce asculta...
RăspundețiȘtergereVa admir atat pentru gestul pe care doriti sa-l faceti daruind obiectele acelui muzeu, cat si pentru:
"oamenii,nu ii uit niciodata, mai ales pe aceia care, intr-un domeniu ori altul, au o cat de mica utilitate, incercad cat de putin, sa contribuie sincer, la bunul mers al societatii,fara fite si fitosi."
Va doresc o zi in care sa intalniti doar "oameni care va plac" ,iar aceste intalniri sa faca activa nobletea pe care Dumnezeu a pus-o in noi atunci cand ne-a creat !
M.Mary,
RăspundețiȘtergereMultumesc! Dar m-ati provocat la o alta marturie. Este cu adevarat, un mare noroc sa intalnesti, oameni placuti. Insa, chiar si altfel,sa fie preocupati, NU precum posesivii, sunt, el,ea,ei destepti si atunci, hai sa-i aburim pe ceilalti.Ori x,y, mari fitosi, hai s-o facem. Pe scurt: Detest pe cei fara cultul caracterului, fie de orice rang ar fi.
De aceea, ma mai opresc, pe aici, postand pe aceste pagini.Pentru faptul ca : Am intalnit OAMENI ADEVARATI. Asa precum si persoana dv.si altele,cateva.
Va doresc ,numai lucruri minunate.
Nici eu nu pot sa uit 'oamenii adevarati' mai ales ca sunt intr-un numar infim.
RăspundețiȘtergereVa doresc o seara binecuvantata! Tot respectul pentru dumneavoastra domnule Dumitru Negoita.
Elena M.A.,
RăspundețiȘtergereSincer! Cred in ceea ce spune-ti, va multumesc si va doresc numai bine si sa nu ajunge-ti niciodata sa va inselati de ceea ce credeti.
O zi minunata sa aveti.