S-a STINS CANDELA de decenii aprinsa

Incerc sa sintetizez, autentica poveste dar, mi-e tare greu. Sunt
bulversat.Nu ma pot hotara,ce las si ce anunt.Poate-i mai bine sa spun ca, fostul coleg de scoala, sateanul , militarul radiotelegrafist Popa P. Octavian, a sfarsit ca un EROU. Inecat la inundatiile din 1970, in zona Bistrita Nasaud. Era singur la
parinti. Cu 3 ani in urma, cu prilejul scrierii unei monografi locale, emotionat , am mers la mormantul sau ... am facut poze
si m-am deplasat la casa parinteasca. Parintii, inca aveau vie,
desi trecusera 36 de ani de la tragedie, amintirea sa. Invitat in casa, pe unul din pereti, dinjos de tabloul sau, imbracat in sergent major, lumina o candela. Statea mereu aprinsa, de
36 de ani. Biata mama ! A plans, iarasi, cand m-a vazut.
- Plang ! Ca nu ma pot abtine. Desi stiu, ca la noapte iar o sa ma certe. Asa-mi zice, ori de cate ori plang : - Nu mai plange mama! Stai linistita ! Lasa-ma ! A trecut multa vreme, de atunci.
Cand am plecat am promis parintilor, ca voi scrie despre patania lui Octavian. M-am tinut de cuvant si-n vara, anului
2006, in pg. 6 a OPINIEI din Buzau, am pubicat cu titlul :
De 36 de ani, candela-i aprinsa. De asemeni, poza lui Octavian
de pe" tabloul sau se afla si-n monografie.
De atunci, lumina de la candela, a mai licarit, pana cu ceva vreme-n urma, aproape la 39 de ani. De acum s-a STINS.
Parintii, au plecat odata. Au plecat in acelasi timp. Au plecat la baiat.
{ATENTIE ! pe : Salut prieten{i}e, a aparut faza a III a CLASAMENTULUI COMENTARIILOR}