miercuri, 13 mai 2009

Trei decenii pentru ... MONUMENT {fragment din : Uscand o lacrima}

Cand am auzit pentru prima oara de eroul Iorgu Cosma, fost si monah, traiam pe la Intreprindere povestea unui muncitor electronist.
- Sefu',mestere, am o inovatie.
- Ce ai ?
- O inovatie !
- Pai ! Bine-o mai duci daca in timpul programului de lucru te ocupi si cu altceva.
- Mestere, nu aici, mai mult acasa.
- Bine, bine, dami-o s-o vad.
Dupa ce-o vede, Mesterul pleaca degraba cu ea la Seful de sectie, neuitand sa se treaca primul, deasupra inventatorului.
Seful de sectie, dupa ce se trece deasupra Mesterului, anunta
Directorul, care facand la fel, anunta Centrala si Ministerul.
De unde este intrebat :
- Cati sunteti ? Intreaba Ministrul.
- Cinci, impreuna cu tov. Sef de Centrala, raspunde Directorul.
- Multi ! Trebuie sa ramana cinci cu mine.
Si atunci ... ce credeti ca s-a intamplat ? Directorul a taiat de pe
lista muncitorul electronist {inventatorul} !
Autentica poveste m-a facut sa invat ... discutia ! Dominandu-ma numerosi ani. Din cand in cand, ma mai involburam. Amintindu-mi totusi repede ca, orice incercare fara si altceva in spate, e sortita esecului.
Si uite asa, Bla ! Bla ! Bla ! Fortat si de evenimentul nefericit al
odraslei plecate intr-o bursa in Belgia {vezi : Pasi nevazuti si Marea Gradina], m-am apucat de treaba, intr-o munca de Sisif, prin care ... Traind-o, sperand-o ... Si din val in val ... pas cu pas, dupa trei decenii, am dat visele ... De{o}parte ! Si ajutat
de propiile munci de promovare a locurilor, am ajuns astazi in
fata acelora care conduc, destinele zonei. Asteptand ca cel care a luptat pentru, neam, tara si lege, multimedaliatul Iorgu Cosma, intors acasa si apucand calea manastirii, sa nu mai
zaca singuratic. Este adevarat, intr-un falnic mormant, la m. Cernica. Dar sa vina si acasa, unde chiar i-a fost drag. Putand noi cei de astazi, sa-l " determinam" sa ne vegheze, dupa un mult visat ... MONUMENT !

6 comentarii:

  1. Hallo Domnul Negoitä,

    Atit de mult Adevär si Tragic sint in mica Povestire cä deocamdatä nu imi vine sä comentez prea multe , mä duc numia in Mine si meditez un pic.
    Asa sintem noi Oamenii.Asa Poveste a stst Model la Machiavelli.

    Salutäri

    RăspundețiȘtergere
  2. Va detaliasem un pic dar din pacate scriierea, s-a pierdut, fiind anuntat ca blogul este
    indisponibil.
    Va MULTUMESC, inca odata, d. Jacob, pentu
    bucuria de-a gusta din ceea ce eu doresc sa
    ofer interesatilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vechea poveste, unii cu munca, altii cu gloria.

    RăspundețiȘtergere
  4. Exact d.Geanina si neampacandu-ma, ca un catar, am mers mai departe si se pare ca
    nu am motive de regret.Ba mai mult, incep sa apara ... soarele !

    RăspundețiȘtergere
  5. Este asta legea omenirii? mi-as dori sa nu

    RăspundețiȘtergere
  6. LIBRA,
    Ca bine zice-ti! Cu siguranta,normalitatea-i
    cand, GLORIA se "daruieste", celui care o merita.
    Multumesc! Va doresc, numai bine.

    RăspundețiȘtergere