Erou naţional şi monah…uitat! (o eventuală…aniversare) I
Au trecut vremurile cele mai întunecate, să ne mai scuzăm de
neâmplinirile pe care, vezi Doamne, doar ele ne-au frânat, pe unii, să uităm de
stele. Stele? Da! Stelele ce-au răsărit, urmaşii au voie să le uite? E bine, e
bine să se ştie că, cei care nu ne cunoaştem istoria, nu putem pretinde înspre un mare viitor că,
nicicum şi nici unde, o comunitate, să-i fie bine, n-are voie să-i uite, pe cei
ce-au luptat, fie şi atunci în negura vremurilor, precum Iorgu Cosma. Sergentul mobilizat, când a plecat de-acasă a
zis: - Mă duc mamă, mă duc să-mi fac
datoria pentru neam şi lege. Să şti mamă! Dac-o fi să mor, să nu mă plângi, că
acei ce cad pentru a-şi apăra neamul şi ţara se duc la ceruri. În luptele din 1877, la atacul de la Griviţa
I , sergentului-comandant de grupă, îi cad în luptă toţi soldaţii iar el,
ciuruit de gloanţe, cu Drapelul în mână, continuă. Continuă lupta pentru ţară
şi lege...Cu sângele şiroi ,,Fortificaţia Otomană'', chiar şi-n păcăleala
turcilor, fiind 2 redute Griviţa în loc de una cât se credea, este cucerită,
Iorgu Cosma nu moare şi, cum rar se întâmplă la grade mici, Carol I, îl
decorează cu: ,,Steaua României'' în grad de Cavaler.,iar ţarul Rusiei Alexandru al II-lea, cu Ordinul rus ,,Crucea
Sf. Gheorghe''. După ameliorarea rănilor, luptătorul amintit, participă, la
cererea sa, şi la alte atacuri iar după, este decorat cu: ,,Virtutea Militară''
de argint; ,,Trecerea Dunării''; ,,Apărătorii Independenţei'' şi altele. Când s-a întors din război acasă în comuna
Ruşavăţ, sergentul Iorgu Cosma, n-a mai găsit pe nimeni, mama sa murise.
Ciuruit de gloanţe, dar plin de medalii, bucuria c-a scăpat de gloanţe, i-a
fost umbrită, aşa cum scria ziarul ,,Universul'' în anul 1902, de pierderea
celor dragi. Cu gândul la camarazii pierduţi
şi la apropiaţii săi, un singur lucru i-a mai rămas, să se călugărească. Numai
aşa putea să se creadă mai aproape de Dumnezeu, cum zicea preotul Gabriel
Cocora, de camarazii săi căzuţi în luptă, de mama sa, de apropiaţii săi.
Hotărât, a plecat spre Schitul Ciolanu, unde devine monahul
Gherasim Cosma......
(... O eventuală aniversare, întrucât pe 14 octombrie 2012 se împlinesc 100 de ani de când Directorul ziarului ,,Universul'', Luigii Cazavillan, i-a înălţat la Mănăstirea Cernica, reperului-moral al României regale, un falnic monument)
Pagină de istorie, domnule Negoiţă. Să ne fie oare soarta atât de amară încât timpul hulpav să ne răpească chiar şi amintirea unor oameni care şi-au vărsat sângele pentru ţara asta? Poate că da. Din nefericire. Poate că nu, dacă vom avea grijă. Dacă mergem pe stradă, într-o plăcută plimbare de după-amiază, şi întrebăm la întâmplare pe cei mai tineri despre Iorgu Cosma, vor ridica mulţi (foarte mulţi, toţi?) din umeri. Nu vreau să-i acuz pe dascăli, fiindcă şi dânşii sunt obligaţi să suporte tot felul de privaţiuni şi atunci numai poftă de viaţă nu mai ai. Mai ales că "priorităţile" multora dintre elevi sunt altele. Dar, până la urmă, un popor care nu îşi cunoaşte istoria este sortit pieirii. Boală lungă, moarte sigură...
RăspundețiȘtergereCu respect...
Da! Este adevărat, aceasta este doar prima pagină, vor urma şi altele. Am pătruns prin adâncul istoriei cu gândul că, orice elev, de-ar şti despre - Cine ştie trecutul ştie cum să iubească prezentul, poate că ar face şi lucruri cu care să se poată mândri.
RăspundețiȘtergereMândria, fie şi de-a scormoni prin pământul istoriei şi-a aduce la suprafaţă momente importante ale neamului nostru, se poate transforma cu împliniri şi bucurii nebănuite.
Sunt un mare optimist d-le Cristian şi cred că românii şi românia se va trezi şi îşi va găsi preocupările, calea prin care să înţeleagă că, fiecare dintre noi trebuie să fie preocupat şi să contribuie cu ceva în ţara aceasta atât de frumoasă.
Vă mulţumesc şi, sper s-o fac de fiecare dată, pentru venirile dvs. aici şi vă doresc îndeplinirea a tot ce vă doriţi.