Hai,amintire...Trăieşte-mă !

Din discursul poetului,Ştefan Dima - Zărneşti,în sala "Mircea Eliade"de la Biblioteca Metropolitană Bucureşti din 1 noiembrie 2011,orele 13,cu prilejul - Lansării cărţii - Pasiuni din...Amintiri !
Din vechi timpuri popoarele, prin cultul religiilor,au fost nevoite,cu sau voia lor,să-şi parcurgă ciclul existenţial al vieţii,deschizând porţile şi căile cunoaşterii,înţelegerii şi legăturii dintre timp şi spirit.Creatorul a lăsat şi format universul în speranţa că omul înzestrat cu inteligenţă superioară,în armonie cu natura,să descopere şi cu ajutorul sufletului actul de creeaţie.Poezia,face parte din formele superioare ale spiritului divin,alături de muzică,dans şi pictură.Gândirea şi imaginaţia fac parte şi ajută la compoziţia actului de creeaţie.La fel lumina,culoarea,muzica naturii prin formă de foşnet a mişcării,ne duc la starea de beatitudine.
Scriitorul Dumitru K.Negoiţă,prin cele 10 cărţi publicate până în prezent,face parte din categoria celor care,prin scris,ni se destăinuie cu pasiune despre amintirile vieţii.Sinceritatea şi seriozitatea de care dă dovadă în relaţiile cu scriitorii şi poeţii,îl propulsează în categoria celor cu veleităţi şi caracter de OM,de o rară sensibilitate sufletească.A căutat şi caută permanent prin diferite forme şi mijloace de comunicare, să cunoască şi să fie cunoscute ideile spirituale care ne călăuzesc viaţa.Fin cunoscător al fenomenelor legate de realitate,ştie unde când şi cum se naşte cultul prieteniei
- acea floare rară - pe care,din păcate,unii o ignoră cu nonşalanţă.Încărcătura emoţională cu frică de Dumnezeu,mergând să descopere înţelepciunea,cum spunea Solomon.Dumitru K.Negoiţă,ne încarcă pozitiv acele sentimente ce ne duc şi ne conferă acea stare de beatitudine.Mai că-ţi vine să strigi :
Hai viaţă !Trăieşte-mă
şi învaţă-mă să te am.
Şi...
ca să respiri aer limpezit
pe Muchea Culmii
caută să ajungi
La mănăstirea din comuna pierdută
şi roagă-te-n taină
dă-mi Doamne parfumul veşniciei
s-ajung
Dincolo de lumină.
Un fel de crez superior spiritului, nu poate fi decât acea formă care,prin atingerea privită pe marginea centrală a unui gând superior,conectat la vibraţiile cosmice,exploadează în lumina interioară a materiei peentru a naşte acea sămânţă pozitivă fără de sfârşit ( ) Umblătura negăsită,graniţa unde moartea nu are acces, dacă cerul va cădea pe gânduri,voi da cu lacrima-n pământ,să învăţ cuprinderea.Până atunci,moartea-i roua vieţii ce se vindecă prin plecarea nemişcării noastre,dincolo de dincolo,cu o mişcare a plinătăţii în absolut.
Hai amintire !Trăieşte-mă
şi lasămă să te caut.
semnează,
poet Ştefan Dima - Zărneşti.