Tristeţe ! Ce poate însemna altceva ziua-n care primeşti o astfel de veste, precum aceasta din 15 octombrie când, de la casa părintească mă sună vărul meu Doru.
- Ce faci,eşti bine ?
Intrebarea aceasta mă înfioară,simţeam ceva anormal...nu,nu...dar,de la capătul celălalt,aud - S-a întâmplat nenorocirea.
Era dimineaţă,la orele 11,30 mă sună acelaşi văr.Tocmai acum,fratele părăsea casa părintească pentru totdeauna,îndreptându-se înspre un car mortuar cu direcţia Braşov, oraşul de domiciliu.
Mai departe ... Tăcere ... Tăcere ... Tăcere ! De acum amintirile vor vorbi.
Exista un sfarsit pentru fiecare dintre noi.Nu lasati tristetea sa va doboare. Sincere condoleante Domnule Negoita!
RăspundețiȘtergereelena marin-alexe,
RăspundețiȘtergereVă răspund întârziat că,aseară m-am întors de la Braşov de la ceremonialul înspre cele veşnice.
Vă mulţumesc din inimă pentru comentariul dv.Mi-a fost de mare ajutor.Cuvintele dv.,le-am luat cu mine şi-n momentul impactului cu durerea de la Braşov,mi-au dat putere.Pentru acest fapt,permiteţi-mi,să vă aşez alături de persoanele mele dragi.
Vă mulţumesc şi,pe lângă binecunoscutele mele urări pe care vi le-am adresat, până acum, primiţi şi respectele cele mai adânci.
Cu tot respectul , raman aceeasi admiratoare a tot ce sunteti si a tot ce faceti domnule Negoita!
RăspundețiȘtergereSe gasesc din ce in ce mai rar oameni adevarati.
elena marin-alexe
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc şi,n-o să dezamăgesc.