sâmbătă, 20 martie 2010

Un punct de reper in haosul realitatii {Dumitru Istrate-Ruseteanu}

Iata ! Dragii mei un alt ECOU marca, Dumitru Istrate- Ruseteanu, care alaturi de multe altele, va umple paginile cartii : Poemul celor sapte {O viata ... un om ... o antologie}
"Confratele Dumitru Negoita, a primit de la divinitate canonul, de a cerceta cu gandul in timp pentru a cunoaste originile lucrurilor,a activitatilor si practicilor umane.
Pentru a duce la bun sfarsit o asemenea nevointa, a fost necesar sa se inarmeze pana la sange cu energie,ambitie si lipsa de scrupule.
Sigur, la prima strigare, e posibil sa i se aduca acuzatia ca sub pretextul scrisului, isi ascunde tentatia utopica de a fugi din real dintr-un motiv, pe care nu avem de unde sa-l stim.
Dimpotriva, Dumitru Negoita, sapa in timp, apuca de parca-i dus de luna, carari pierdute in timp si reuseste in cartile sale sa reconstituie un real dominant fata de care se afla in raport de exclusivitate.
Nevoia de a scrie a autorului, nu e data de un capriciu sau dorinta meschina de a epata cu orice pret, ci e posibil datorita unui impuls inascut pe fondul unor necesitati, altele decat cele de conservare.
Fara indoiala,riscul sau este enorm,intrucat efortului de a se inalta in spirit, i se vor impotrivi mereu, instinctele elementare ale unor semeni.
Cand, intr-un anume punct sensibil de pe cararea pierduta,intalneste un erou, sufletul lui prinde agitatia primordiala a magmei, incearca prin scrierea alti carti {Uscand o lacrima} sa-l treaca pe erou, de la simetria statica la aceea dinamica: sa coaguleze materia intr-o structura de existenta vizibila: intreprindere deosebit de riscanta,ce impune existenta unui receptor adegvat.
Marea reusita a scriitorului, Dumitru Negoita, cred ca este atunci cand face sa reverbereze propiile idei, sa le imbine in fraze simple,generoase,in senzolii concrete, palpabile,dureroase.
Candva, impreuna cu un alt confrate, am incercat sa extragem din cartile autorului de care fac vorbire,plasmuiri poetice reusite, dovada ca Dumnezeu il tine intr-o permanenta stare creatoare.
Nu in ultimul rand am constatat ca pentru Dumitru Negoita, scrisul are si o functie terapeutica, un plus de vigilenta in prevenirea unei alterari, a echilibrului psihic ce-i posibila oricand si orcui, intr-o lume ce evoluiaza cu pasi uriasi spre ... autodistrugere.
Sub acest aspect scrisul lui, Dumitru Negoita, poate fi considerat un punct de reper in acest haos premeditat al realitatii "
Dumitru Istrate - Ruseteanu

5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca as fi critic literar as spune cam asa: Dotat cu un instinct bogat in adevar si plin de sensibilitate, Dumitru Negoita, aseaza in asa fel drumurile eroilor sai, incat sufletul cititorului, sa paseasca in focul viu al trairilor acestora....
    Dar, nu sunt critic si ma inclin doar in fata impatimirii, cu care se exprima direct si fara echivoc, domnul Dumitru Negoita.
    De la Vrancea va transmit gandurile mele bune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Elena Marin Alexe,
    Cum traim intr-o tara libera, dati-mi voie sa vorbesc asa cum pricep eu critica literara, fara a ma erija intr-un asemenea om cu har.
    1.Sa fi sincer cu tine
    2.Sa sti sa scoti flori din maracini.
    De regula multi sunt care scot maracini din flori.
    4.Nu cred ca pot fi condamnabili nici macar cei care scot maracini din flori, daca in acelasi timp trec printre parapeti privindu-i ! Incercandu-le starea, fara sa-i doboare.
    Asadar, indeplinindu-va cel putin una din cele 4 conditii, dupa parerea mea, va puteti incadra in randul acestora. Si atunci, nu am cum sa nu va multumesc si sa va urez, de acum, cunoscuta mea urare de : Ploi cu bucurii.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Nevoia de a scrie a autorului, nu e data de un capriciu sau dorinta meschina de a epata cu orice pret, ci e posibil datorita unui impuls inascut pe fondul unor necesitati, altele decat cele de conservare...

    si

    Cand, intr-un anume punct sensibil de pe cararea pierduta,intalneste un erou, sufletul lui prinde agitatia primordiala a magmei, incearca prin scrierea alti carti {Uscand o lacrima} sa-l treaca pe erou, de la simetria statica la aceea dinamica: sa coaguleze materia intr-o structura de existenta vizibila: intreprindere deosebit de riscanta,ce impune existenta unui receptor adegvat.
    Marea reusita a scriitorului, Dumitru Negoita, cred ca este atunci cand face sa reverbereze propiile idei, sa le imbine in fraze simple,generoase,in senzolii concrete, palpabile,dureroase."...

    Cred ca aceste fraze il descriu in mod fidel pe scriitorul Dumitru Negoita..asa l-am perceput si eu...

    Si va doresc ca "astfel de critici" sa fie tot mai numeroase, sa egaleze si sa intreaca "ploile de bucurii" pe care le-ati daruit unor persoane minunate din blogosfera.

    Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile Sale...

    RăspundețiȘtergere
  5. M.Mary,
    Atunci cand primesti asemenea bucurii, unui ins ca mine nu poate sa-i ramana altceva mai bun de facut decat, o munca pe mai departe, convingand pe cei care trimit un impuls POZITIV ca nu s-au inselat. Iar in astfel de moment, unul din demersurile mele, de altfel ca toti aceea, precum dv. precum altii care, doresc un altceva, precum cararile spre :
    Credinta, sfintenie, moralitate ... un ceva pozitiv !
    Eu mai cred ca, nu numai in zona mea, in zona nasterii Eroului despre care am vorbit si voi mai vorbi, datorita ignorantei factorilor de conducere fata de valorile locale ne-au adus, multe blesteme. Iar pentru a scapa de ele, nu cred ca-i bine sa stam cu mainile in san.
    Mai cred ca fiecare ar putea face ceva. Chiar si-o sustinere, inseamna ceva.
    Acum, spre final, nu pot sa nu va urez, sa aveti parte de : Ploi cu bucurii.

    RăspundețiȘtergere