Poemul prozelor

Citeam, nu demult, la ceea ce spunea, C.Antoniade, precum ca, "viata pe pamant, de la primele ei licariri, este o continua stradanie".
De ce ? Pentru ce ? Si cum ? Sunt lucruri traite si uneori cunoscute, de aceea voi trece-ntr-o latura ... spirituala!
Asa, precum o ... curiozitate ! Titlurile, celor sapte proze, nu mai este cazul sa spun, ale cui ?, asezate-ntr-o ordine cronologica si nu numai, desi n-au fost stabilite, redau un poem. Se intampla lucrul acesta, folosind doar, un singur cuvant de legatura. Iata-l :
pasi nevazuti
dincolo de lumina
drumurile din vise
marea gradina
inlantuiesc
Viperesti, comuna despicata
Manastirea din comuna pierduta
uscand o lacrima.
{ Pe salut prieten{i}e, in curand : Reper - moral ... Ecou}