joi, 24 septembrie 2009

Un vis din drumurile pe care le-am visat

Ce mult imi doream sa-i mangai sanii din cupele acelea transparente. Ascultand-o, ma multumeam doar sa-i privesc bluza. Da! Bluza de culoare neagra. Cand te uitai mai bine, n-aveai ce sa nu vezi.
Intr-un tarziu observase si Cerasela, la ce mi se scurgeau ochii. Atunci si-a dat picior peste picior. Nu i se mai vedea nici fusta. Pe dedesupt n-avea cine s-o vada! Ce sa vezi printre scaune? Eram aproape dar nu puteam privi, decat de sus in jos. Asa nu insemna mare lucru.
Cerasela vorbea cu-n volum marit, parca vroia sa auda si altii.
Cu totii patru, adunand si cainele, au pornit-o spre centrul satului, unde era Cooperativa, la casa lui Stefan Pomicultorul. Dedesuptul casei era o hruba adanca.Deasupra avea o sala si un salon. Sala era zabrelita cu zabrele cioplite si finisate iar de jur-imprejur scanduri frumos mestesugite. Acoperisul era din tabla neagra.
Pe sala spatioasa erau adunati, Securistii raionali. Iar in jurul lor forfoteau militienii. Se adunasera tot norodul satului. In sala, pe langa cei amintiti erau si cei ce urmau sa fie interogati. Au ajuns si holdaii cu cainele si cu Sanduchin. I-au dus tot pe sala.Pe drum, praslea lui Sanduchin, de 12 ani, venea cu vitele de la pascut.A auzit si nu-i venea sa creada de napasta multora si-a tatalui sau. S-a apropiat intr-un hohot de plans. Mergea hotarat sa ajunga pe sala. Vroia sa stea langa tatal sau, sa vada ce se intampla. Dar 2 militieni l-a oprit. Seful de post, un burtalau, a ridicat mana sa-l loveasca. Racnea cat il tinea organele:
- Taci ma, ca te omor!
N-a apucat Burtalau sa-l loveasca din cauza lui Sanduchin. Acesta s-a intrepus intre ei.
Ah! Copilul de atunci!?! Cei umpluse gura Ceraselei, ultimul cuvant! S-a oprit putin, dupa care a reanceput.
- Doamne! Doamne! Copilul de atunci este, omul de astazi. Este cel ce l-as vrea. Este cel ce l-as dori! Este un vis din drumurile ce le-am visat.
Gustul amar, amar dupa patru decenii, fata de holdai si batausii de la raionala. Despre frica lumii de atunci ...Au anchetat si batut, jumatate din sat, fara ca printre ei sa fie hotul. Pe hot nu l-au adus nici la reconstituire. S-au antrenat Securistii, confundand nevinovatii cu, sacii de box.
Unii sateni scapati, se consolau spunand:
- Si plopii sunt curati si inalti. Da-i spurca ciorile.


{Fragment din "Poemul celor sapte", carte in curs de aparitie}

8 comentarii:

  1. Cand am inceput sa citesc am crezut ca v-ati schimbat stilul, si nu-mi placea sa urmati acea cale...:)

    Mi se pare insa inaltator faptul ca ,copilul de atunci a devenit omul din visurile sale...un OM !

    Pace si bine , lumina , bucurie , puritate si iubire pentru OMUL care ati devenit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesanta intorsatura din condei , demna de pana unui impatimit de scris, ca dv-stra.
    Am scapat repede de aburul confuz...si nu pot decat sa va felicit caci, inspiratia nu va lipseste d-le Negoita.
    O seara cu aromele tainuitoare de ruginie toamna, va doresc si liniste.....

    RăspundețiȘtergere
  3. Vad ca nu ati mai intrat pe aici...Va urez spor la scris si atentie..... la MUZE!

    RăspundețiȘtergere
  4. M.Mary,
    Desi cu mare intarziere, din motive despre care v-am mai scris,va multumesc pentru ca intr-un fel ma determinati sa nu-mi abandonez stilul. Aceasta neansemnand, a merge drept precum calul.Privind, tot binele pe care il urati, vi-l retransmit, ca-l meritati.

    RăspundețiȘtergere
  5. Adrian,
    Cred ca, ai inteles si-mi scuzi intarzierea.
    Ba bucur ca ti-a placut si-ti urez numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Elena M.A.,
    Am inteles ca si dv,savurati intoarcerea la "origini" iar artistul plastic din dv., gusta si transmite din aromele tamaduitoare ale toamnei.Minunat!

    RăspundețiȘtergere
  7. Elena M.A.,
    Am uitat, de atentia inspre muze. Da! Ele vin si pleaca. Cine are noroc ... are !Cand nu, mai asteapta !
    Numai bine,va doresc.

    RăspundețiȘtergere