De ce iubim unii ... istoria !

Dupa cum stim, nu exista fiinta umana fara istoria sa. Uneori in toiul discutiilor cu amicii, vorbim si despre amintiri, mai mult ori mai putin interesante.
Cei mai de ... deasupra ! Amintesc de nemuritoarele poezii de drgoste ale lui Mihai Eminescu; de povestile lui I.Creanga; de "Ciorba de bolovani" a lui V.Voiculescu; de natura si umorul lui Toparceanu ori T.Musatescu; ... de poeziile lui Minulescu ori noptile lui Alex. Macedonschi si multi altii.
Ne-am nascut intr-un fel de istorie si-ntr-o masura mai mare sau mai mica, traim ... istorie !
Cunoscand istoria, ne putem da seama ce ne-au adus schimbarile politice. De ce-i asa ori asa viata noastra.
Mai revoltator poate fi ca, de aproape un secol, de cand Alexandru Vlahuta spunea :
"Am vazut talente-n zdrente
Cinstea de foame murind
Am vazut puterea mandra
Pe dreptate palmuind".
De atunci au trecut mai multe oranduiri si ce s-a schimbat ?
Ei bine ! Poate libertatea de a ne lamenta.
Vorbind despre cultura, astazi multe Camine Culturale sunt distruse. Unii primari nepasatori; multi calici ...Unele bibliotecare numite doar pentru a-si lua chenzina.
Dar istoria nu iarta, adauga ce-a fost si este chiar si cand unii vor altfel.
{Si Premiul III, a plecat inspre Focsani , vedeti pe: Salut Prieten{i}e}