Pelerinul si povestea frunzei {fragment din : Manastirea din comuna pierduta}

... era prin luna martie a anului 1973, Pelerinul de azi,traiaintr-o priveliste tremuratoare,generata si de o
zapad prelungita. De o luna de cand trecutul aspru l-a trimis de la Spitalul Militar Craiova la Centralul
Bucurestean {sectia chirurgie,ortopedie si reparatii chirurgicale}si a ramas ca...frunza intr-o umbra turtita.
Teama ca aviasanul nu a mai venit i-a datdovada eclatanta.Degeaba... economia de combustibil de atunci,
insemna mai mult decat viata unui soldat. Asa, a fost trimis cu trenul.Odata cu primirea foilor de drum, a
parasit unitatea si cu un autobuz a ajuns la gara din Craiova. N-a asteptat mult pana s-a urcat in acceleratul
de Bucuresti.In tren, s-a asezat langa un calator somnoros , ce cobora la Rosiorii de Vede, si c-o intrebare
desueta contenea:
- Am trecut de Caracal?
Cand Pelerinul a ajuns in, Gara de Nord era intr-o deznadejde adanca,datorata mai mult durerilor, dar in
sala de asteptare pentru militari, a primit indiciile unui credibil indrumator. Spitalul nu era departe.Cand
a ajuns la spital , a inteles ca cei de aici primisera telefon de la unitate.In dupa amiaza aceleiasi zile , a fost
repartizat intr-un salon cu putine paturi ocupate.Pana seara , colegii de salon il informase de medicul
militar, ce urma sa se ocupe de soarta sa si a colegilor de suferinta.Nu a fost entuziasmat de ploaia de
cuvinte , care mai de care , mai apasatoare.Din toate , un lucru era clar : Il astepta o viata periculoasa.
In jurul orelor 20, a sosit vizita.Nimeni nu cuteza vre-o soapta.Se auzeau doar intrebarile medicului
militar Babulea , adresate asistentei.Cand a ajuns la Pelerin , intreaba :
- Asta , ce-i cu el?... uitandu-se in fise , continua : Aha!Trece-l pe lista , maine la... Taiat!
Uriasa teama de, tovarasul Babulea , l-a tinut cu ochii deschisi toata noaptea.Dimineata , cu gandul la
un loc ferit , si-a facut semnul crucii , rugandu-se la o nadejde indrazneata.Dupa , a plecat spre una
dintre asistente ,care sa-i constitue ...Salvarea.Asa , a intalnit-o pe studenta , Kalo Ileana din , Cluj Napoca.
Fiind si cea care a inteles cel mai bine durerea.Se pare ca tot , domnia sa , i-a transmis-o , colonelului -
doctor Kalo , mana dreapta a generalului - doctor Niculescu.
A doua zi , Pelerinul nu a mai fost taiat de , tovarasul Babulea , pentru ca , a fost repartizat intr-unul
din saloanele , col.dr. Kalo si i-au inceput investigatiile medicale , pregatindu-l pentru operatie.
In noaptea de dinaintea operatiei , a visat ca frunzele cad intruna.Dar nu mor toate in aceeasi zi.
Dupa operatie si iesirea de la reanimare , este repartizat langa patul unui batranel.Batranelul , fiind cel
care i-a inlesnit drumul spre : Biblioteca spitalului.
Intr-o zi, Pelerinu , povestindu-i visul cu frunzele , Batranelul , l-a intrebat de unde este , nu innainte
de-ai spune de cunostinta sa cu , Adrian Maniu .Pelerinul , i-a raspuns ca s-a nascut intr-o comuna cu
paduri , de pe Valea Buzaului.Ramas pe ganduri , Batranelul revine , c-o intrebare :
- Ai incercat vreo data sa scrii , vreo poezie?
Inca nu, ca nu mi se pare a fi asa de usor , incearca Pelerinul soldat , sa-i raspunda.
Atunci,Batranelul fara a sta mult pe ganduri ii zice :
- Uite , sa-ti fie usor , cand vei cutreera padurile , asista la caderea unei frunze.
- N-am asistat decat , cand asprul crivat, le suceste , le-nvarteste ori le framanta.
- Alta-i treaba , aseaza-te sub un copac si urmareste o frunza ce se desprinde.Pana la asezarea ei pe
pamant ,te vei lamuri de ... Frunza poeziei!.