De ce-i amară?

Vezi căciula aceasta
 ce crezi, e a mea?
mă cunosc cu toţi salcâmii de când port în guşă oful
ce se-ntâmplă-n ţara mea nu-i de bine
viaţa-i care pe care
e un adevăr ca pâinea
grădinile noastre plâng după ramurile rupte de înfulecători
noi cărăm vreascurile că
nu-i poate da nimeni afară din pantaloni!
în oglinzi doar portrete lăcrimate
oricât ne-am preface
nu putem ignora clocotul
e răscoală-n suflet.
Cine-şi permite să se sacrifice
pentru a face fericit pe cineva?
făgăduiala se dezvoltă-ntruna
singura şansă de-a supravieţui rămâne protestul
- ce trece vremea!
în zadar trăim zile
trandafirii
portocalii
când ai sufletul necuprins de vreo bucurie
rătăceşti degeaba sub soare.
Doamne ce gânduri murdare are viaţa
noi, ce facem?
de ce nu le curăţăm?
ca un cetăţean care şi-a plătit mereu datoriile
înalţ chemări
împotriva suferinţelor
pentru mila unei fiinţe faţă de ceailaltă
nu mă mai întrebaţi
- de ce-i amară?
de ce-i amară viaţa mea
sunt întrebări de-a floarea-soarelui
încă şi încă se vor înmulţi
ca-n smocuri mărăcinii
într-o ţară cu de toate
nici cerul şi nici pământul nu ne mai iartă!
şi păsările s-au înbolnăvit de atâta otravă
doar pentru că nu cei curaţi introduc busuiocul în căldăruşe
privesc fix
pe nesăturate
la leşiatice nădejdi
m-aş cufunda într-o adâncă visare
ca trezindu-ne
rând pe rând
să simţim o altfel de libertate
ca o arcadă a...armoniei!

Promovarea Judeţului de interferenţă în circuitul turistic European

Judeţul de interferenţă cu Moldova şi Ardealul, unul dintre cele mai pline de miracole dintre judeţe, ce cuprinde toate formele de relief dar, păcat ! Mare păcat că, de-a lungul istoriei, îi poţi număra pe degete Cârmacii adevăraţi, autohtonii. Spun acest lucru cu gândul că, Istoricul Palat a fost construit pe vremea unui primar oltean. Că tot din alt judeţ a fost chiar şi istoricul Bazil Iorgulescu. Din păcate, neputinţa ori nepriceperea unor Cârmaci-autohtoni, în a promova acest deosebit de important Judeţ de interferenţă se manifestă oare şi... astăzi! Mulţi necunoscători ai geografiei României ne spun moldoveni dar, Cârmacilor  le pasă ?. De fapt, scriu şi eu să mă aflu-n treabă că, sunt unii primari care nici măcar graniţele localităţilor lor n-o cunosc.
 Trist ! Foarte trist ! Că nu există reguli de promovare a celor care se cocoaţă în fruntea bucatelor, într-o ţară aşa zisă Democrată, care prin gargariştii ei, a îngredit cultura, educaţia, sănătatea...Cu toate acestea natura ne-a adus frumuseţi pe care mulţi dintre noi, nu ştiu  le merită?  precum : Vulcanii Noroioşi; Focurile Vii; cele 15 Rezervaţii Naturale;  Chihlimbarul... Vorbeam şi de miracole, de un fel de întâmplări stranii ale judeţului, precum : Focuri care nu ard, un fel de lumini ce umblă prin păduri, ca la Bozioru ori de Focuri Vii ca cele din comuna Lopătari. De Ţestoasa-zburătoare de la Joseni, toate acestea-n Munţii Buzăului. (Despre adâncuri şi prezent).
Despre Minunăţiile de aici, s-a scris şi se poate, se va scrie multe şi interesante cărţi dar acum, nu mă voi referi la ce au scris mulţi, foarte mulţi, la numărul Miracolelor, la numărul apelor curgătoare, la numărul câmpiilor, văilor, dealurilor ori munţilor, care dau frumuseţile locurilor, din păcate foarte puţin cunoscute. Spun aceasta pentru că ar ocupa zeci de pagini. Mă voi referi doar la ce conţine o Comună Pierdută, o comună cu patru sate, pe care comuniştii au alipit-o unei alte comune cu 2 sate. Iată! Dragii mei, acest conţinut:
1. Sarea lui Buzău - vis-a-vis de Hanul Ciuta. Aici, pe un deal împădurit, pe circa 1 km, arie protejată cu rezervaţie geologică şi botanică, ce conţine:
- Plante halofile; Iarba salina (saueda maritimă); Sica (statice gmelini); Albăstrica (astretipolirem). Interesanta zonă cuprinde  efloreşcenţe de sare cu izvoare saline.
2. Blocurile de Calcar - de lângă Stânca-Uriaşă, ce datează din Jurasic.
3. Movile, ce adăpostesc sare şi petrol. Prin alternanţa dintre rocile moi şi tari se creiază printre straturi, fisuri, aruncându-se la suprafaţă argilă amestecată cu sare.
4. Movila de la Ursoaia - Un gorgan de pământ de 30 metrii înălţime, ce datează din vremea Sciţilor din sec. IX - II înainte de Hristos. Biserica de aici din Ursoaia, a fost declarată Monument Istoric. Tot pe aici, o punte peste râul Buzău pe care trec maşini, face deliciul unor noi veniţi.
5. Palatul Ruinat de la Ruşavăţu, al numitului Ruşaveţeanu fost deputat în Divanul ad-hoc ori amintirea că aici a copilărit scriitorul şi politicianul Pantazi Ghica, fost secretar al lui Nicolae Bălcescu, fost prefect de Buzău, fratele fostului ministru Dilăuntru, scriitorul Ion Ghica.
6. Mănăstirea Cârnu - Podoaba Eparhiei, aşa cum a numit-o Episcopul pr.dr. Antim Angelescu. Astâzi aparţinătoare comunei Pănătău.
7. Pietrele Boncilor - zonă cu ape sărate de la Muşcel.
8. Aici s-a născut - Reperul moral al României regale, multimedaliatul erou-monah Iorgu Cosma.
Aceste-ar fi doar câteva necunoscute doar dintr-o Comună Pierdută, afirmând de jos dar TARE că, Judeţul de interferenţă MERITĂ a fi PROMOVAT în circuitul European.

Mărturii din...Interbelică ! (I)

Nu-i nicio noutate, ştim cu toţii şi mulţi dintre noi chiar ne dorim ca, noua noastră societate să devină prosperă cu oameni prosperi, să i se asigure muncă, aceasta însemnând un mijloc sigur de existenţă, să devină morală cu oameni morali şi a.m.d.
Mesajul meu este unul prin care tinerii trebuie să ştie că, România a fost o ţară cu prieteni adevăraţi. Astăzi, aici şi acum vă prezint una din multele imagini prezentate-n cartea ,,Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica)'', din propia-mi colecţie,  simbolizând o mărturie ce datează din decembrie 1934. De când Franţa era buna noastră prietenă. De ce nu mai suntem cum eram ?

A 44 a Aniversare...Amintiri din comunism II

Din făgaşul stărilor acumulate într-o grămadă de vreme, de rupi o punte ce-ai străbătut-o doar aşa, să uităm trecutul, să ne... îmbrăţişăm ! Sună normal poate pentru suferinzii unor cauze din sistem, vezi ororile, dărîmarea elitei, fie militară, fie a intelectualilor(cele mai nedrepte măsuri luate vreodată, de acest sistem de după 1944 până prin 1962) ori a acelora care au călcat strâmb sau a acelora care nu au reuşit să se poată adapta, dar să-ţi uiţi ori să-ţi negi copilăria, amintirile nu te lasă. Ele se aşează uneori în calea uitării precum bogăţiile unora de azi, smulse (pe cât de drept ?) hulitului sistem. Sistemul care prin anul 1965 punea - Bazele Industriale. Aşa s-a întâmplat şi-n Oraşul meu, s-a pus bazele înfiinţării platformei industriale din Buzău, odată cu organizarea examenelor pentru şcolarizarea admişilor ce urmau să frecventeze viitoarea Alee Industrială, trimiţând elevi, precum Sârma la Galaţi, Zahărul la Roman...Geamurile, care pe cei aproape 100 de admişi din vara anului 1965, la examenul de la şcoala nr. 1 Buzău, i-au îndreptat înspre, Grupul şcolar Scăieni, viitorul, din anul 1968, Oraş Boldeşti-Scăieni. Ajunşii de pe plaiurile buzoiene, alături de cei de pe Valea Teleajenului la Grupul şcolar Scăieni, s-a mai vorbit cândva prin ,,paşi nevăzuţi'' ori asemenea amintiri vor rămâne fie dincolo, fie dincoace de nostalgiile celor ce-şi mai doresc să soarbă câte ceva din vremea celor 18 ani . Vremea absolvirii când, cu toţii de aici ne-am luat soarta în propiile ...mâini ! Norocoşii-absolvenţi, cei cu oportunităţile cele mai mari, au fost cei repartizaţi pe lângă Institutul de Cercetări din domeniul Fabricării şi Prelucrării Sticlei Bucureşti iar gloata, până la aducerea utilajelor la Buzău (din 1968 - 1970) repartizată, o parte la Geamuri Scăieni şi-o alta la  Geamuri Blejoi (tot judeţul Prahova).
Dominanta principală a însemnat şi via legătură între elevii buzoieni şi prahoveni. Şi, de-ar fi să rostogolim amintirile, fie a norocoşilor din Bucureşti, fie a acelora ajunşi la Buzău, fie a acelora rămaşi la Boldeşti-Scăieni ori în împrejurimi sau ai acelora răspândiţi prin România, se ştie că majoritatea nu s-au oprit doar la ce au învăţat aici.
Privind legăturile din ce-a fost, ce-a mai rămas ? Nu numai se pare, a şi continuat legătura între cei aproape 100, un important pilon al continuităţii fiind inginerul Costică B. de pe...Marghiloman ! El fiind şi cel care a strigat adunarea fie după 30 de ani după absolvire, fie după 40 de ani. Adunările însemnând multe amintiri, nădejdi semănate ...descătuşându-se fiecare de de povara vremii şi-a...vremurilor !

Scrisoare deschisă...Amintire din comunism

Poi(mâine)...Mea culpa ? Viaţa în cuprinsul ei e plină de feţe (in)vizibile, aşa ca şi la 28 de ani. Când, conform unui curs efectuat c-un an mai devreme, să devii activ trebuia să porţi un costum negru şi-n buzunarele lui era nevoie de 2 cartonaşe, un ecuson, un cronometru şi un fluier. Prima condiţie de atunci, ca duminecile să fii delegat şi să porţi costumul  şi accesoriile era să fi liber ! Simplu ? Doar pentru cei ce nu lucrau în flux continuu, că ceilalţi nu se puteau folosi de această libertate. Şi atunci ? Năstrujnica idee că Vipereştii se află între două producătoare de mobilă a (re)dat un vis. Mobila de la Nehoiu şi Verneşti avea nevoie de reperele de sticlă, utile vitrinelor şi altor accesorii. Ideea că ele se pot prelucra şi aici însemna şi acumularea primei condiţii, a delegărilor. Pentru acest vis, s-a (stră)bătut zile şi luni din timpul liber, să convingă mai Marii locali din comuna Vipereşti. N-a fost deloc simplu că, rânduri, rânduri, mai Marii spuneau:
- Vino...(poi)mâine.
Azi, mâine...(poi)joi, era în anul 1978, când s-a încercat ultima (s)forţare. Hotărât şi convins, din păcate, că bunele intenţii sunt departe s-a apelat la presă. Da ! Cu o scrisoare deschisă la ,,Viaţa Buzăului''. Era în martie 1978, arătându-se-n scrisoare aspecte negative şi căile de rezolvare, un fel de înţepând şi periind.
Răspunsul ? Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat, dar surpriză ! Că acesta n-a venit de la ziar ci, de la primărie...aşa, de un ban şi-un ou, că atelierul n-a fost să fie. Au fost să fie pe la fabrică...împunsături şi nu chiar simple că, abia prin 1990, au putut fi oprite. Avea dreptate  cineva adresându-i-se:
- Rău ai făcut că nu te-ai implicat...Erai în măsură să le glăsuieşti...Ce faceţi măi democraţilor...Vreţi să ajutaţi zona ori să dobândiţi...
De acum, nici Vipereştii nu se mai află între două producătoare de mobilă ! Nici el să înfiinţeze un atelier şi nici  măcar să mai poarte costum cu accesorii dar, fără să mai ia în calcul dacă mai trimite ori nu scrisori la...ziare !

Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e

A trecut un an (24 august 2011) de când Elisabeta Brănoiu a postat poezia ,,În noaptea cu cântec de jale'', în grupul Moralitate ! Salut prieten(i)e, care suna cam aşa:

Strigare-n suferinţă
A celui ce se înneacă
În ruga lui, la Domnul
Smerit genunchii-şi pleacă

- O!...Doamne
Tu mă îndemni să ies
Din întunericul prea des
Dar, mă vijelesc atâtea gânduri
Păcatele cu umbra lor
Îmi ţin aripile înfrânte
Şi nu pot să zbor !
Plouă în suflet cu tristeţe
Şi alinare nu am
Visam la armonia lumii
Dar, nu pot opri furtuna
Acest coşmar fenomenal.

- Fiul Meu !...
Reia uşor Vocea Divină
Uşa deschisă pe cer
Brodată pe balta senină
E un semnal al prudenţei !...
Pregăteşte-te de ultimă călătorie
Pe calea-ngust-atât de lungă.

Vor veni zile înfricoşate
Încrustarea minţii
Într-un profund fior
Când  Domnul pe cer se arată
Pe cei drepţi ca să-i despartă
Răpindu-i pe nor
Încet lumina caldă se va stinge
învăluită-n marele-unic sens
Cei rămaşi pe marginea timpului
Din întunericul prea des
Rămân sub norul plin de sânge
Vor plânge toţi cu amar
Mustraţi de conştiinţă
Că-au trăit în zadar.
Toţi se vor târgui
Că s-ar pocăii...
De-ar mai avea o zi !

 Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e, alături de autorii lor.

Am fost la vatra locuită de...milenii !

De zilele Oraşului Iernut, pe 17 august după orele 13, la intersecţia din centrul oraşului, frumos amenajat un monument cu ,,Lupoaica'', s-a cântat Imnul României, înălţându-se un uriaş Drapel cu Tricolorul.
... Plecat din Buzău în 16 august înspre Iernut, vai! nu mai ştiam că nici în gările mari nu mai curge...apa, cu trenul la 18:07 (graţie unui profesionist din gara CFR Buzău, care a intocmit corect biletul de călătorie, spre deosebire de alţii din alte gări) din Iaşi - Braşov (IR), am coborât la Ploieşti - Vest la 19:22. Cea de-a doua parte, cu o oră întârziere, a trenului Bucureşti-Nord - Satu Mare, a însemnat Ploieşti -Vest - Războieni, ajuns aici datorată întârzierii peste orele 2:47, imediat, îmbarcându-mă în cea de-a treia schimbare, Războieni - Tg.Mureş, via Luduş, la Iernut. Aşadar, iată-mă într-o dimineaţă foarte răcoroasă de 17 august în gara Iernut. De aici,după un popas, din câmpul gării, am străbătut paralel cu linia CFR, drumul până în oraş, într-un vădit interesat de răsărit de soare al zonei, pe care o vedeam pentru prima oară. Trebuie să fiu  recunoscător, slavă Domnului, de această încărcare pozitivă care m-a determinat să fiu la orele 8 la Biblioteca Orăşenească Iernut, intâmpinat destul de plăcut de un îndrumător înspre etajul I. Aici am întâlnit-o pe d-na Dana Gurghian, după câteva discuţii, nu am rămas pe gânduri ci, m-am hotărât să donez următoarele cărţi : Vipereşti, comuna despicată; Marea grădină; Mănăstirea din comuna pierdută; Poemul celor şapte (O viaţă...un om...o antologie) şi Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica).
Cu multă bucurie-n glas d-na Dana, mi-a vorbit cu plăcere despre profesia Domniei Sale, afirmând că are peste 600 de iubitori ai acestui lăcaş.Dintr-un Iernut format din peste 60% români, aprox. 20% maghiari şi aprox.20%rromi şi câţiva saşi, vin aici atât dintre majoritarii  români, câţiva maghiari dar, şi mulţi rromi.
După o altă recunoaştere a Oraşului, unde am rămas încântat atât de glasul clopotelor bisericilor, dar mai ales de un filon de muzicalitate, mângâindu-mi urechile într-un mod nemaiântâlnit, nu mirat am rămas, sunându-mă cineva care m-a rugat să vin în faţa primăriei (am înţeles, luase numărul de la d-na bibliotecară). Era nimeni altul decât, cel care a slujit această localitate ca primar, 10 ani înainte de 1989 şi 10 ani după 1989, un profesionist, un literat, un prieten al lui Adrian Păunescu. Era tocmai cel care s-a dus personal la N. Ceauşescu de-a pleda, prin obiectivele creeate în zonă la numirea Iernutului ca oraş. Despre cum ,,omul sfinţeşte locul'' am aflat de la oamenii de cultură ai Oraşului, de la membrii ,,Cercul Astra Iernut''; ,,Club Dialog XXI'', cum după întâmplarea de la ,,Cenaclul Flacăra'' de pe stadionul ,,Petrolul Ploieşti'', Adrian Păunescu începând a fi marginalizat de N.Ceauşescu, a fost găzduit de primar aici la Iernut... Şi tot aşa, din mirare-n mirare, generat de-o stare... au ajuns şi orele 17, la momentul pentru care am primit ,,invitaţia de onoare''. Momentul lansării volumelor : 49, 50, 51 şi 52 ale Dicţionarului Enciclopedic ,,Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010'', autor  Constantin Toni Dârţu. Volume intrate in PATRIMONIUL  NAŢIONAL prin marile personalităţi cuprinse. ATENŢIE ! În acest Dicţionar NU sunt cuprinse personalităţi din politică.
Această Lansare a volumelor nominalizate mai sus, sub asistenţa a numeroşi literaţi, pictori, scriitori, oameni de artă şi de ştiinţă, înalţi cucernici şi clerici a fost deschisă de Primarul Oraşului, nominalizând invitaţii...dându-i cuvântul autorului Dicţionarelor C.T.Dârţu...Al. Florin Ţene, preşedintele al Liga Scriitorilor Români şi a Scriitorilor Români de Pretutindeni...Florin Grigoriu, prim-vicepreşedinte al ,,Societatea Scriitorilor din România ...şi alţii din numeroasa asistenţă.