Amintiri cu scriitorii cunoscuți

MARIA MONALISA PLESEA
Un profesor buzoian la școala 
Europeană de la Luxemburg

Maria Monalisa Pleșea, s-a 

născut  la 21 februarie 1976, în Buzău. După absolvirea Școlii normale „Spiru C. Haret”, a continuat cu Facultatea de Filologie, devenind profesor de limba română și limba franceză.

 A ocupat de mai multe ori funcția de Inspector școlar de limba română, din cadrul Inspectoratului Județean Buzău. Este fondatoarea Centrului Cultural Francofon Buzău, „singurul Centru Cultural de Francofonie din Europa Centrală și de est”.

România și Buzăul se pot mândri ca un profesor român din Buzău să predea la o Școală Europeană din Luxemburg.

Privitor la volumele publicate, putem remarca o serie de lucrări Didactice și pedagogice, precum . Limba și literaturaa română. Teză cu subiect unic. Clasa a VIII a, 2009 ( lucrare scrisă în colaborare). Dar și lucrarea: Orthofrancais (Texte în limba franceză, (în colaborare)…

Trecând la amintirile și mărturiile, privitoare la Domnia Sa, față de care mă aplec, înseamnă onoarea pe care am avut-o de-a fi lector de carte la volumul „Poemul celor șapte”(o viață…un om…o antologie). Dar, bucuria mare a însemnat ziua de 15 iulie 2010, când la „Festivalul Artelor de la Bisoca”, odată cu lansarea volumului amintit, împreună cu regretatul scriitor Bucur Chiriac, cel care a lansat volumul „Clopotele Athosului”, profesoara Maria Monalisa Plesea, fiind și Inspector de limba română în cadrul Inspectoratului județean, moderatorul acestei întruniri, cu peste 200 de elevi, aflați în acest Campus. Atunci, am primit și Diploma „Ambasador al limbii române”.

Așa cum a rostit și Distinsa moderatoare a fost o „Seară bisoceană” fantastica, meritul fiind și al Domniei sale.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

AUREL ANGHEL

Scriitorul încărcat de

coșulețe cu jucării

pentru copii.

Scriitorul Aurel Anghel, s-a născut la 23 iunie 1938, în comuna Cocora, județul Ialomița. După absolvirea cursurilor primare în zona natală, a continuat la Buzău cursurile Liceului Pedagogic. Iar, după absolvirea Facultății de Filologie, este repartizat la Liceul B. P. Hașdeu, unde, vreme de zeci de ani a predat limba rusă.

Privitor la activitatea literară, scriitorul Anghel Aurel, a reușit să devină un scriitor prolific, prezentând și un mare apetit înspre bucuria copiilor, realizând o serie de volume adresate copiilor. Desigur, că scriitorul nu s-a oprit numai aici, s-a ocupat de „Întemeierea textului”, un volum de eseuri dedicate regretatului scriitor buzoian Gheorghe Iova. Alte lucrări prezintă zona nașterii, zona Cocora, precum „Întoarcerea cocorului”, dar, cu ocazia vizitei în China, la fetița Domniei Sale, a scris „Chinezul de lângă mine”. Ori printre multe volume precum „Pârnod”, a scris și cronici literare, una dintre acestea numindu-se „Zăbava cititului”., editura Editgraph Buzău 2015.

Este membru al Ligii Scriitorilor din România. Un scriitor cu suflet bland, iubitor și încărcat de coșulețe cu jucării pentru copii.

Amintirile cu profesorul și scriitorul Aurel Anghel, reprezintă câteva mărturii literare, pentru care mă aplec încărcat de respect pentru Domnia sa. Amintiri care mă onorează și, am să încep cu acea cronică, pe care a trimis-o direct la „Viața Buzăului”, o adevărată critică literară privind volumul „Mănăstirea din comuna pierdută”. Însă domnul profesor nu s-a oprit doar la ziarul „Viața Buzăului”, a mai trimis lucrare și la revista „Renașterea Culturală”, serie nouă, condusă de poeta Nicoleta Gâlmeanu.. De asemeni, m-a onorat și includerea acestei cronici în volumul de critică literară numit „Zăbava cititului”.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

SAVA BOGASIU (MIHAIL MILEA)

Samariteanul care a primit Trofeul 
„Zece pentru România”

Scriitorul, PC părinte , Directorul Fundației „Sf. Sava”, s-a născut la 23 aprilie 1958, în satul Câmpeni, comuna Amaru, județul Buzău. Este doctor în Teologie și, pe lângă activitățile bisericești încărcate de credință, de evlavie, a construit Catedrala Municipală, alte Biserici, Cămine de bătrâni, Campusuri și Școli de vară…

Se ocupă și cu jurnalismul și de publicarea a zeci și zeci de cărți, dar, și de reviste. Întotdeauna îndemnând omenirea de-a fi mai bună, de a se întoarce cu fața înspre Dumnezeu, de-a fi mai preocupată de cultul muncii. Nu din întâmplare i s-a spus „Samariteanul buzoian”, este un roman precum un înger! Este membru titular al  Uniunii Scriitorilor și membru de onoare al Ligii Scriitorilor.

Mihail Milea, un cărturar exceptional, iubitor de România și Basarabia, pentru astfel de merite este „Cetățean de Onoare al Orașului Soroca și, prin Decret presidential „Cetățean de Onoare” al Republicii Moldova. Dar, și în România se bucură de felul cum este răsplătit, așa cum ne spuneDomnia Sa: „Mare este Dumnezeu”, este „Cetățean de Onoare” al Orașului Buzău. Este ”Omul anului 2010”, iar, în anul 2011, a primit Trofeul „Zece pentru România”, laudațio actorul Florin Piersic.

Mă simt deosebit de  onorat de minunatele amintiri, ele fiind atît de multe și atît de mult încărcate în bucurii încât, de multe ori îmi pun întrebarea:

 - Doamne, Doamne, oare le merit?

Dessigur, pentru că aceasta-i regula acestei lucrări, să putem depăna mărturii, amintiri care rămân, am să încep cu „Binecuvântarea”, primită la volumul „Mănăstirea din comuna pierdută”, editura „Omega” 2007, o altă „Binecuvântare”,  pe care am primit-o la volumul „Uscând o lacrimă”, editura „Teocora” 2009. Alte amintiri, alte bucurii au  existat la invitația primită la Campusul de la Bisoca, unde am lansat volumul „Poemul celor șapte (O viață…un om…o antologie), editura „Omega” 2010, alături de scriitorul și Diplomatul Bucur Chiriac, cel care a lansat volumul „Clopotele Athosului”, cărți premiate cu Diploma de „Ambasadori ai limbii române”. O mare bucurie, o frumoasă amintire a fost și la sfârșitul lui octombrie 2014, la lansarea volumului „Un samaritean deosebit”, autor prof. Ion Cojocaru. Lansare ce a avut loc la Soroca în Republica Moldova. Amintiri pline de bucurii au fost și la Fundația „Sf. Sava”, în sala „Ceainărie”, în primăvara anului 2018, cu ocazia Lansării volumului „Orizontul din Deal”, editura „Astralis” 2018, cu oaspeți de la București, actorul și scriitorul George Vlaicu,  scriitoarea și editoarea Camelia Pantazi Tudor, poetul Silvan G. Escu, actrița Ana Caraghiaur, scriitorul și criticul literar Gheorghe Postelnicu, de la Pârscov, prof. Dumitru Mihai, de la Viperești scriitori buzoieni și alte personalități. Cîte amintiri, câte mărturii, câte bucurii mai sunt dacă ne gândim la ÎNCEPUTURILE REVISTEI „Uscând o lacrimă”, sfințirea „Monumentului de la Ursoaia” din 9 iunie 2015, ori la facilitățile de-a ne găzdui unele întruniri ale Filialei Ligii Scriitorilor.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

STAN BREBENEL

Coordonator al UZPR, „Pamfil Șeicaru”

Jurnalistul, scriitorul și criticul literar Stan Brebenel, s-a născut la 19 noiembrie 1952, în comuna Mircea Vodă, județul Brăila. A absolvit liceul militar din Câmpulung Moldovenesc și Școala militară de Ofițeri Activi  „Nicolae Balcescu” din Sibiu. A debutat cu poezie în Antologia „Dintre sute de catarge”, Editura Militară București, în anul 1983. A colaborat cu mai multe publicații din țară și din Buzău.

Jurnalistul și scriitorul Stan Brebenel, are o serie de volume publicate și unele dintre acestea, precum „Cronici de întâmpinare”, fiind o carte premiată cu „Diploma de excelență în cultură”, de revista „Renașterea culturală” și editura „Anastasia Ina”, dar, și primind din partea Editurii „Rafet”, diploma de „Excelență”.

Scriitorul Stan Brebenel, este coordonatorul Filialei Buzău „Pamfil Șeicaru”, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Acest fapt ne spune mult mai mult privind profesionalismul și seriozitatea acestui scriitor și journalist, decât sute de cuvinte.

 Ne-am întâlnit și-n ocazii mai puțin plăcute precum plecările la Cer ale regretaților scriitori Gheorghe Ene și Ion Stanciu, însă, au existat o serie de amintiri plăcute. Privitor la amintirile plăcute și neuitate, pentru care îmi exprim respectul  a însemnat prefața la volumul meu intitulat „Marea grădină”.  Dar, nu numai atât, această prefață a fost inclusă și-n volumul Domniei sale „Cronici de întâmpinare”, volum despre care s-a mai vorbit într-unele din frazele anterioare.

Cea mai mare, frumoasă și recentă amintire, a însemnat întâlnirea de la începutul acestui an  de la Casa de Cultură a Sindicatelor, când am fost luat în evidență ca membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Filiala „Pamfil Șeicaru” Buzău.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

ION ROȘIOU

Poetul, eseistul, prozatorul și criticul literar Ion Roșioru, s-a născul în 14 august 1944, în satul Grunj, din comuna Mânzălești, județul Buzău. După liceul din Beceni, frecventează și devine licențiat la Limbi Romanice, a Universității din București. După facultatee este repartizat ca professor de limba franceză la un liceu din Hârșova.

 Debutează  la 18 ani, cu versuri în ziarul „Viața Buzăului”. A tradus în limba română scriitori francezi precum: Paul Verlaine, Victor Hugo, Arthur Rimbaud, Alfred de Musset…Dar, și scriitori români în limba franceză, precum: Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia…A colaborat la zeci de publicații românești dar, și la publicații din Germania, Croația, Franța… Are zeci de volume publicate, obținând încă din anul 1998, Premiul Uniiunii Scriitorilor, cu ocazia lansării volumului „Pur”, dar și-n anul 2003, a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor, cu ocazia prezentării volumului „Recviem pentru secolul meu”. De asemeni scriitorul Ion Roșioru, ori cum se mai semna Ion Gruz, este laureat al mai multor concursuri și festivaluri de poezie. Cu alte cuvinte scriitorul Ion Roșioru, este un Mare scriitor român care a trecut cu brio granițele Țării, ajungând în „Elita literaturii francofone”. Este membru cu vechi state în Uniunea Scriitorilor.

Amintirile cu acest important scriitor Ion Roșioru, datează din anul 2004, invitat de onoare la Buzău, de către, nimeni altul decât Marin Ifrim, cu prilejul unei Manifestări literare la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. După Manifestare. Marin Ifrim îmi spune:

-         Uite, ai ocazia ca prin dăruirea unei cărți domnului profesor Roșioru, să-ți promovezi volumul „Dincolo de lumină”.

Plin de emoții, plin de rușine, așa precum un om la început de drum cu 2 volume, mai mult tremurând îi ofer volumul amintit, fără să mă mai gândesc la altceva. Surpriza cea mare a fost în ianuarie 2005, când tot de la Marin Ifrim am aflat că un articol privind volumul „Dincolo de lumină”, cu titlul „Demers întru lumina memoriei”, se află în revista „LUCEAFĂRUL” de București.

Am alergat  pe la chioșcurile de presă întrebând de revista „Luceafărul”, și-ntr-un final am reușit să găsesc 2 exemplare și, ce bucurie, mare bucurie!

Vă spuneam că scriitorul Ion Roșioru, a ajuns în „Elita literaturii francofone”, prietenii, cititorii care-s curioși, le pot oferi revista „Uscând o lacrimă”, unde, pe prima pagină, se află articolul scris de Marin Ifrim, cu un titlu mare: „Scriitorul buzoian Ion Roșioru, în elita literaturii francofone”. Articol care se încheie: „Un veritabil clasic în viață, neânțeles și nerespectat atât cât ar trebui din cauza eternei noastre indiferențe față de valori în general”.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

(azi, scriitorul CONSTANTIM MARAFET)

Poetul, prozatorul și editorul Constantin Marafet, s-a născut la 16 mai 1961, în comuna Buda, județul Buzău. După absolvirea  liceului industrial nr. 6 din Buzău, frecventează Școala de Artă, secția de Actorie, absolvind-o în anul 1980. Este absolvent al Academiei Online. Privitor la activitatea literară, a debutat cu poezie la 16 ani,  la „Viața Buzăului”, cu poezie. A condus  Cenaclurile: „Artur Enășescu”, „Al. Sihleanu”și „Doina”, toate-n Rm. Sărat. Fondator al mai multor ziare și reviste râmnicene.Are la active foarte multe volume publicate. Este membru al Uniunii Scriitorilor.

Director al editurii „Rafet”, nu este doar poet și prozator, este și un mare fan al culturii, un promotor  cultural, o mare valoare râmniceană și nu numai.

Constantin Marafet a fost primul editor al volumului meu de început „Pași nevăzuți”, volum redactat de Viorel Frâncu. Editorul și scriitorul Constantin Marafet, fiind prezent la lansarea acestui  volum, în Viperești, județul Buzău. Tot editorul Constantin Marafet, mi-a editat și tipărit volumul „Drumurile din vise”.

Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le păstrez, iată, și cu această ocazie, reprezintă invitația, căreia i-am dat curs, cu ocazia lansării cărții scriitorului și editorului „Tăcere galbenă”, de la „Sala cu oglinzi” București, a Uniunii Scriitorilor, din 15 martie 2005. De la Rm. Sărat au fost prezenți alături de autor, citez din memorie, regretații vrânceni Dumitru Pricop și Ion Panait, de la Rm. Sărat, Vasile Ghinea, Nicolae și Valeria Tăicuțu, rude ale autorului. De la Buzău, regretatul Marin Ifrim, Dumitru Ion Dincă, Dima Ștefan, Nicolae Pogonaru, Mihai M. Macovei,  Dumitru.K Negoiță. De la București, Paula Romanescu, Florentin Popescu, regretații Gheorghe Iova și Gheorghe Istrate, scuze pentru cei prezenți pe care nu i-am cunoscut sau pe cei care i-am uitat.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți (azi, MIHAI M. MACOVEI)

Dragi prieteni, dragi scriitori, dragi foști colegi de fabrică și de serviciu, dragi foști colegi arbitrii fotbal,  dragi colegi de Cenacluri, dragi colegi de la Liga Scriitorilor,  dragi colegi de la Cenaclul celor 7 Arte „Ștefan Bârsănescu”, dragi cititori, dragi admiratori, în momentele acestea grele, de stat în casă pentru a învinge pandemia, vin în întâmpinarea Dvs. cu o bucurie, ca o curiozitate, privind respectul meu, față de scriitorii pe care i-am cunoscut. Voi începe cu primul poet pe care l-am cunoscut încă din tinerețe:

MIHAI M. MACOVEI

S-a născut în comuna Suharău, județul Botoșani. A debutat cu poezie în liceul din Dărăbani, la revista „Hiperion”. Din anul 1972, se stabilește la Buzău, și-n perioada anilor 1975 – 1989, frecventează cenaclul „Orizont” și „Alexandru Sahia”, de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău.

Vorbeam de respectele mele adresate scriitorilor cunoscuți. Începutul meu nu-i de azi de ieri. Volumul „Despre adâncuri și prezent (dialoguri și lumina de la Cernica) vă poate sta mărturie. Acolo veți găsi  anul în care ne-am întâlnit, lucrând în aceeași Fabrică, numită după anul 1989, GEROM S.A., corespondența noastră din armată. Veți mai întâlni o cronică privitoare la volumul lui MMM, „După ochiul trecerii”. Privitor la această cronică, printre altele spuneam:

-        -  Când cerul, spune poetul Mihai M. Macovei, se pătase de lumină, simțea cum veșnicia dansa cu roadele câmpului trăind din bucuriile toamnei, nelăsând singur surâsul luminii. Dar când deasupra lumii, cerul era un zâmbet, poetul visa să prindă păsările intergalactice cu vis pământean, gândindu-și nașterea precum o mare uimire a lumii...”.

Desigur, prietenul Mihai M. Macovei, trăiește și-n volumul de memorialistică, intitulat „Buzău și casa din Ursoaia”, la pagina 70, în articolul intitulat „Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, în vremea anilor 2001, când am fost prezentat scriitorului, regretatului Marin Ifrim.

Dincolo de prietenie, realitatea-i că Mihai M. Macovei, este un autentic poet, venit de la Suharău, de acolo de unde se așează harta-n cui, din apropierea Marelui Eminescu. Mihai M. Macovei putea să devină membru al Uniunii Scriitorilor, încă din vremea regretatului scriitor Dumitru Pricop, care i-a și spus: -Dă-mi dosarul că eu ți-l duc! Oricum, Mihai, rămâne un poet unic, plin de chintesențe literare!
Păstrez o serie de amintiri frumoase, fie cartea poștală din vremea milităriei, fie momentul sărbătoriri la Casa de Cultură a Sindicatelor, ziua de 9 februarie 2002. 9 februarie 1951, fiind data nașterii  poetului. Mai recent, surpriza făcută de poet, venind la Sărbătoarea din 25 iunie 2019, cu ocazia transformării casei părintești din Ursoaia în Casă de Cultură, a fost și va rămâne - O frumoasă amintire..

                            Dumitru k negoiță (LSR) și (UZPR)