Sărbătoarea de mâine reprezintă un fenomen. Un mare eveniment care din an în an la 25 decembrie se repetă de 2012 ani, fiind vorba aşa cum cu toţii ştim de naşterea lui Iisus. Venirea aceasta a fost vestită de proorocii Vechiului Testament cu multe veacuri înainte. Când scriu aceste rânduri, am în faţă o publicaţie dintr-un Decembrie 23 al anului 1934, aşa cum ni s-a întâmplat nouă astăzi. Este de-a dreptul şocant că speranţele pe care ni le dorim înfăptuite, noi astăzi, seamănă izbitor cu speranţele românilor din acea vreme.
Speranţele noastre de astăzi, în gândirea multora dintre noi, înseamnă, cel puţin aşa cum eu le înţeleg şi le transmit - Trezirea în noi speranţele, speranţele căzute şi drumul înspre înălţare a moralului- înfrânt. Nu vin c-o noutate, românii au mai trecut prin asemenea faze, martor fiind chiar publicaţia despre care vorbeam, fiind mândru de această achiziţie, precum unii de maşini bengoase şi palate, cu diferenţa că aceştia nu încearcă în nici un fel să trezească. Revenind, românii au fost jos şi s-au ridicat. Dacă altădată au reuşit - de ce n-ar reuşi astăzi?
Aşadar! Sărbătoarea Naşterii Domnului - Sărbătoarea speranţei, să vă aducă dvs. cei 111 conectaţi pe acest blog, sănătate, ploi de bucurii şi multe împliniri.
