Erou naţional şi monah…uitat! (o eventuală…aniversare) I

Au trecut vremurile cele mai întunecate, să ne mai scuzăm de neâmplinirile pe care, vezi Doamne, doar ele ne-au frânat, pe unii, să uităm de stele. Stele? Da! Stelele ce-au răsărit, urmaşii au voie să le uite? E bine, e bine să se ştie că, cei care nu ne cunoaştem istoria, nu  putem pretinde înspre un mare viitor că, nicicum şi nici unde, o comunitate, să-i fie bine, n-are voie să-i uite, pe cei ce-au luptat, fie şi atunci în negura vremurilor, precum Iorgu Cosma.  Sergentul mobilizat, când a plecat de-acasă a zis:  - Mă duc mamă, mă duc să-mi fac datoria pentru neam şi lege. Să şti mamă! Dac-o fi să mor, să nu mă plângi, că acei ce cad pentru a-şi apăra neamul şi ţara se duc la ceruri.  În luptele din 1877, la atacul de la Griviţa I , sergentului-comandant de grupă, îi cad în luptă toţi soldaţii iar el, ciuruit de gloanţe, cu Drapelul în mână, continuă. Continuă lupta pentru ţară şi lege...Cu sângele şiroi ,,Fortificaţia Otomană'', chiar şi-n păcăleala turcilor, fiind 2 redute Griviţa în loc de una cât se credea, este cucerită, Iorgu Cosma nu moare şi, cum rar se întâmplă la grade mici, Carol I, îl decorează cu: ,,Steaua României'' în grad de Cavaler.,iar ţarul Rusiei Alexandru al II-lea, cu Ordinul rus ,,Crucea Sf. Gheorghe''. După ameliorarea rănilor, luptătorul amintit, participă, la cererea sa, şi la alte atacuri iar după, este decorat cu: ,,Virtutea Militară'' de argint; ,,Trecerea Dunării''; ,,Apărătorii Independenţei'' şi altele.  Când s-a întors din război acasă în comuna Ruşavăţ, sergentul Iorgu Cosma, n-a mai găsit pe nimeni, mama sa murise. Ciuruit de gloanţe, dar plin de medalii, bucuria c-a scăpat de gloanţe, i-a fost umbrită, aşa cum scria ziarul ,,Universul'' în anul 1902, de pierderea celor dragi. Cu gândul la camarazii  pierduţi şi la apropiaţii săi, un singur lucru i-a mai rămas, să se călugărească. Numai aşa putea să se creadă mai aproape de Dumnezeu, cum zicea preotul Gabriel Cocora, de camarazii săi căzuţi în luptă, de mama sa, de apropiaţii săi.

Hotărât, a plecat spre Schitul Ciolanu, unde devine monahul Gherasim Cosma......

(... O eventuală aniversare, întrucât pe 14 octombrie 2012 se împlinesc 100 de ani de când Directorul ziarului ,,Universul'', Luigii Cazavillan, i-a înălţat la Mănăstirea Cernica, reperului-moral al României regale, un falnic monument)

De ce-i amară?

Vezi căciula aceasta
 ce crezi, e a mea?
mă cunosc cu toţi salcâmii de când port în guşă oful
ce se-ntâmplă-n ţara mea nu-i de bine
viaţa-i care pe care
e un adevăr ca pâinea
grădinile noastre plâng după ramurile rupte de înfulecători
noi cărăm vreascurile că
nu-i poate da nimeni afară din pantaloni!
în oglinzi doar portrete lăcrimate
oricât ne-am preface
nu putem ignora clocotul
e răscoală-n suflet.
Cine-şi permite să se sacrifice
pentru a face fericit pe cineva?
făgăduiala se dezvoltă-ntruna
singura şansă de-a supravieţui rămâne protestul
- ce trece vremea!
în zadar trăim zile
trandafirii
portocalii
când ai sufletul necuprins de vreo bucurie
rătăceşti degeaba sub soare.
Doamne ce gânduri murdare are viaţa
noi, ce facem?
de ce nu le curăţăm?
ca un cetăţean care şi-a plătit mereu datoriile
înalţ chemări
împotriva suferinţelor
pentru mila unei fiinţe faţă de ceailaltă
nu mă mai întrebaţi
- de ce-i amară?
de ce-i amară viaţa mea
sunt întrebări de-a floarea-soarelui
încă şi încă se vor înmulţi
ca-n smocuri mărăcinii
într-o ţară cu de toate
nici cerul şi nici pământul nu ne mai iartă!
şi păsările s-au înbolnăvit de atâta otravă
doar pentru că nu cei curaţi introduc busuiocul în căldăruşe
privesc fix
pe nesăturate
la leşiatice nădejdi
m-aş cufunda într-o adâncă visare
ca trezindu-ne
rând pe rând
să simţim o altfel de libertate
ca o arcadă a...armoniei!

Promovarea Judeţului de interferenţă în circuitul turistic European

Judeţul de interferenţă cu Moldova şi Ardealul, unul dintre cele mai pline de miracole dintre judeţe, ce cuprinde toate formele de relief dar, păcat ! Mare păcat că, de-a lungul istoriei, îi poţi număra pe degete Cârmacii adevăraţi, autohtonii. Spun acest lucru cu gândul că, Istoricul Palat a fost construit pe vremea unui primar oltean. Că tot din alt judeţ a fost chiar şi istoricul Bazil Iorgulescu. Din păcate, neputinţa ori nepriceperea unor Cârmaci-autohtoni, în a promova acest deosebit de important Judeţ de interferenţă se manifestă oare şi... astăzi! Mulţi necunoscători ai geografiei României ne spun moldoveni dar, Cârmacilor  le pasă ?. De fapt, scriu şi eu să mă aflu-n treabă că, sunt unii primari care nici măcar graniţele localităţilor lor n-o cunosc.
 Trist ! Foarte trist ! Că nu există reguli de promovare a celor care se cocoaţă în fruntea bucatelor, într-o ţară aşa zisă Democrată, care prin gargariştii ei, a îngredit cultura, educaţia, sănătatea...Cu toate acestea natura ne-a adus frumuseţi pe care mulţi dintre noi, nu ştiu  le merită?  precum : Vulcanii Noroioşi; Focurile Vii; cele 15 Rezervaţii Naturale;  Chihlimbarul... Vorbeam şi de miracole, de un fel de întâmplări stranii ale judeţului, precum : Focuri care nu ard, un fel de lumini ce umblă prin păduri, ca la Bozioru ori de Focuri Vii ca cele din comuna Lopătari. De Ţestoasa-zburătoare de la Joseni, toate acestea-n Munţii Buzăului. (Despre adâncuri şi prezent).
Despre Minunăţiile de aici, s-a scris şi se poate, se va scrie multe şi interesante cărţi dar acum, nu mă voi referi la ce au scris mulţi, foarte mulţi, la numărul Miracolelor, la numărul apelor curgătoare, la numărul câmpiilor, văilor, dealurilor ori munţilor, care dau frumuseţile locurilor, din păcate foarte puţin cunoscute. Spun aceasta pentru că ar ocupa zeci de pagini. Mă voi referi doar la ce conţine o Comună Pierdută, o comună cu patru sate, pe care comuniştii au alipit-o unei alte comune cu 2 sate. Iată! Dragii mei, acest conţinut:
1. Sarea lui Buzău - vis-a-vis de Hanul Ciuta. Aici, pe un deal împădurit, pe circa 1 km, arie protejată cu rezervaţie geologică şi botanică, ce conţine:
- Plante halofile; Iarba salina (saueda maritimă); Sica (statice gmelini); Albăstrica (astretipolirem). Interesanta zonă cuprinde  efloreşcenţe de sare cu izvoare saline.
2. Blocurile de Calcar - de lângă Stânca-Uriaşă, ce datează din Jurasic.
3. Movile, ce adăpostesc sare şi petrol. Prin alternanţa dintre rocile moi şi tari se creiază printre straturi, fisuri, aruncându-se la suprafaţă argilă amestecată cu sare.
4. Movila de la Ursoaia - Un gorgan de pământ de 30 metrii înălţime, ce datează din vremea Sciţilor din sec. IX - II înainte de Hristos. Biserica de aici din Ursoaia, a fost declarată Monument Istoric. Tot pe aici, o punte peste râul Buzău pe care trec maşini, face deliciul unor noi veniţi.
5. Palatul Ruinat de la Ruşavăţu, al numitului Ruşaveţeanu fost deputat în Divanul ad-hoc ori amintirea că aici a copilărit scriitorul şi politicianul Pantazi Ghica, fost secretar al lui Nicolae Bălcescu, fost prefect de Buzău, fratele fostului ministru Dilăuntru, scriitorul Ion Ghica.
6. Mănăstirea Cârnu - Podoaba Eparhiei, aşa cum a numit-o Episcopul pr.dr. Antim Angelescu. Astâzi aparţinătoare comunei Pănătău.
7. Pietrele Boncilor - zonă cu ape sărate de la Muşcel.
8. Aici s-a născut - Reperul moral al României regale, multimedaliatul erou-monah Iorgu Cosma.
Aceste-ar fi doar câteva necunoscute doar dintr-o Comună Pierdută, afirmând de jos dar TARE că, Judeţul de interferenţă MERITĂ a fi PROMOVAT în circuitul European.

Mărturii din...Interbelică ! (I)

Nu-i nicio noutate, ştim cu toţii şi mulţi dintre noi chiar ne dorim ca, noua noastră societate să devină prosperă cu oameni prosperi, să i se asigure muncă, aceasta însemnând un mijloc sigur de existenţă, să devină morală cu oameni morali şi a.m.d.
Mesajul meu este unul prin care tinerii trebuie să ştie că, România a fost o ţară cu prieteni adevăraţi. Astăzi, aici şi acum vă prezint una din multele imagini prezentate-n cartea ,,Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica)'', din propia-mi colecţie,  simbolizând o mărturie ce datează din decembrie 1934. De când Franţa era buna noastră prietenă. De ce nu mai suntem cum eram ?

A 44 a Aniversare...Amintiri din comunism II

Din făgaşul stărilor acumulate într-o grămadă de vreme, de rupi o punte ce-ai străbătut-o doar aşa, să uităm trecutul, să ne... îmbrăţişăm ! Sună normal poate pentru suferinzii unor cauze din sistem, vezi ororile, dărîmarea elitei, fie militară, fie a intelectualilor(cele mai nedrepte măsuri luate vreodată, de acest sistem de după 1944 până prin 1962) ori a acelora care au călcat strâmb sau a acelora care nu au reuşit să se poată adapta, dar să-ţi uiţi ori să-ţi negi copilăria, amintirile nu te lasă. Ele se aşează uneori în calea uitării precum bogăţiile unora de azi, smulse (pe cât de drept ?) hulitului sistem. Sistemul care prin anul 1965 punea - Bazele Industriale. Aşa s-a întâmplat şi-n Oraşul meu, s-a pus bazele înfiinţării platformei industriale din Buzău, odată cu organizarea examenelor pentru şcolarizarea admişilor ce urmau să frecventeze viitoarea Alee Industrială, trimiţând elevi, precum Sârma la Galaţi, Zahărul la Roman...Geamurile, care pe cei aproape 100 de admişi din vara anului 1965, la examenul de la şcoala nr. 1 Buzău, i-au îndreptat înspre, Grupul şcolar Scăieni, viitorul, din anul 1968, Oraş Boldeşti-Scăieni. Ajunşii de pe plaiurile buzoiene, alături de cei de pe Valea Teleajenului la Grupul şcolar Scăieni, s-a mai vorbit cândva prin ,,paşi nevăzuţi'' ori asemenea amintiri vor rămâne fie dincolo, fie dincoace de nostalgiile celor ce-şi mai doresc să soarbă câte ceva din vremea celor 18 ani . Vremea absolvirii când, cu toţii de aici ne-am luat soarta în propiile ...mâini ! Norocoşii-absolvenţi, cei cu oportunităţile cele mai mari, au fost cei repartizaţi pe lângă Institutul de Cercetări din domeniul Fabricării şi Prelucrării Sticlei Bucureşti iar gloata, până la aducerea utilajelor la Buzău (din 1968 - 1970) repartizată, o parte la Geamuri Scăieni şi-o alta la  Geamuri Blejoi (tot judeţul Prahova).
Dominanta principală a însemnat şi via legătură între elevii buzoieni şi prahoveni. Şi, de-ar fi să rostogolim amintirile, fie a norocoşilor din Bucureşti, fie a acelora ajunşi la Buzău, fie a acelora rămaşi la Boldeşti-Scăieni ori în împrejurimi sau ai acelora răspândiţi prin România, se ştie că majoritatea nu s-au oprit doar la ce au învăţat aici.
Privind legăturile din ce-a fost, ce-a mai rămas ? Nu numai se pare, a şi continuat legătura între cei aproape 100, un important pilon al continuităţii fiind inginerul Costică B. de pe...Marghiloman ! El fiind şi cel care a strigat adunarea fie după 30 de ani după absolvire, fie după 40 de ani. Adunările însemnând multe amintiri, nădejdi semănate ...descătuşându-se fiecare de de povara vremii şi-a...vremurilor !

Scrisoare deschisă...Amintire din comunism

Poi(mâine)...Mea culpa ? Viaţa în cuprinsul ei e plină de feţe (in)vizibile, aşa ca şi la 28 de ani. Când, conform unui curs efectuat c-un an mai devreme, să devii activ trebuia să porţi un costum negru şi-n buzunarele lui era nevoie de 2 cartonaşe, un ecuson, un cronometru şi un fluier. Prima condiţie de atunci, ca duminecile să fii delegat şi să porţi costumul  şi accesoriile era să fi liber ! Simplu ? Doar pentru cei ce nu lucrau în flux continuu, că ceilalţi nu se puteau folosi de această libertate. Şi atunci ? Năstrujnica idee că Vipereştii se află între două producătoare de mobilă a (re)dat un vis. Mobila de la Nehoiu şi Verneşti avea nevoie de reperele de sticlă, utile vitrinelor şi altor accesorii. Ideea că ele se pot prelucra şi aici însemna şi acumularea primei condiţii, a delegărilor. Pentru acest vis, s-a (stră)bătut zile şi luni din timpul liber, să convingă mai Marii locali din comuna Vipereşti. N-a fost deloc simplu că, rânduri, rânduri, mai Marii spuneau:
- Vino...(poi)mâine.
Azi, mâine...(poi)joi, era în anul 1978, când s-a încercat ultima (s)forţare. Hotărât şi convins, din păcate, că bunele intenţii sunt departe s-a apelat la presă. Da ! Cu o scrisoare deschisă la ,,Viaţa Buzăului''. Era în martie 1978, arătându-se-n scrisoare aspecte negative şi căile de rezolvare, un fel de înţepând şi periind.
Răspunsul ? Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat, dar surpriză ! Că acesta n-a venit de la ziar ci, de la primărie...aşa, de un ban şi-un ou, că atelierul n-a fost să fie. Au fost să fie pe la fabrică...împunsături şi nu chiar simple că, abia prin 1990, au putut fi oprite. Avea dreptate  cineva adresându-i-se:
- Rău ai făcut că nu te-ai implicat...Erai în măsură să le glăsuieşti...Ce faceţi măi democraţilor...Vreţi să ajutaţi zona ori să dobândiţi...
De acum, nici Vipereştii nu se mai află între două producătoare de mobilă ! Nici el să înfiinţeze un atelier şi nici  măcar să mai poarte costum cu accesorii dar, fără să mai ia în calcul dacă mai trimite ori nu scrisori la...ziare !

Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e

A trecut un an (24 august 2011) de când Elisabeta Brănoiu a postat poezia ,,În noaptea cu cântec de jale'', în grupul Moralitate ! Salut prieten(i)e, care suna cam aşa:

Strigare-n suferinţă
A celui ce se înneacă
În ruga lui, la Domnul
Smerit genunchii-şi pleacă

- O!...Doamne
Tu mă îndemni să ies
Din întunericul prea des
Dar, mă vijelesc atâtea gânduri
Păcatele cu umbra lor
Îmi ţin aripile înfrânte
Şi nu pot să zbor !
Plouă în suflet cu tristeţe
Şi alinare nu am
Visam la armonia lumii
Dar, nu pot opri furtuna
Acest coşmar fenomenal.

- Fiul Meu !...
Reia uşor Vocea Divină
Uşa deschisă pe cer
Brodată pe balta senină
E un semnal al prudenţei !...
Pregăteşte-te de ultimă călătorie
Pe calea-ngust-atât de lungă.

Vor veni zile înfricoşate
Încrustarea minţii
Într-un profund fior
Când  Domnul pe cer se arată
Pe cei drepţi ca să-i despartă
Răpindu-i pe nor
Încet lumina caldă se va stinge
învăluită-n marele-unic sens
Cei rămaşi pe marginea timpului
Din întunericul prea des
Rămân sub norul plin de sânge
Vor plânge toţi cu amar
Mustraţi de conştiinţă
Că-au trăit în zadar.
Toţi se vor târgui
Că s-ar pocăii...
De-ar mai avea o zi !

 Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e, alături de autorii lor.