A trecut un an (24 august 2011) de când Elisabeta Brănoiu a postat poezia ,,În noaptea cu cântec de jale'', în grupul Moralitate ! Salut prieten(i)e, care suna cam aşa:
Strigare-n suferinţă
A celui ce se înneacă
În ruga lui, la Domnul
Smerit genunchii-şi pleacă
- O!...Doamne
Tu mă îndemni să ies
Din întunericul prea des
Dar, mă vijelesc atâtea gânduri
Păcatele cu umbra lor
Îmi ţin aripile înfrânte
Şi nu pot să zbor !
Plouă în suflet cu tristeţe
Şi alinare nu am
Visam la armonia lumii
Dar, nu pot opri furtuna
Acest coşmar fenomenal.
- Fiul Meu !...
Reia uşor Vocea Divină
Uşa deschisă pe cer
Brodată pe balta senină
E un semnal al prudenţei !...
Pregăteşte-te de ultimă călătorie
Pe calea-ngust-atât de lungă.
Vor veni zile înfricoşate
Încrustarea minţii
Într-un profund fior
Când Domnul pe cer se arată
Pe cei drepţi ca să-i despartă
Răpindu-i pe nor
Încet lumina caldă se va stinge
învăluită-n marele-unic sens
Cei rămaşi pe marginea timpului
Din întunericul prea des
Rămân sub norul plin de sânge
Vor plânge toţi cu amar
Mustraţi de conştiinţă
Că-au trăit în zadar.
Toţi se vor târgui
Că s-ar pocăii...
De-ar mai avea o zi !
Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e, alături de autorii lor.
Cum trece timpul, nu?
RăspundețiȘtergerePe nesimţite, pe negândite.
Şi, insensibilul, nu se opreşte niciodată pe marginea drumului, pentru a-şi mai trage răsuflarea.
Am citit cu plăcere poemul doamnei Brănoiu.
Toate gândurile bune!
Şi valabil şi perfect d-le C.Lisandru, referitor la trecerea timpului şi devine aşa de minunat atunci când ne pomenim cu amintiri călduroase. Dealtfel amintirile nu mă chinuesc, pentru că am învăţat să le preţuiesc. Mulţumesc şi pentru gândurile bune, urându-vă...Ploi cu bucurii.
RăspundețiȘtergere