Amintiri cu scriitorii cunoscuți

ION ROȘIOU

Poetul, eseistul, prozatorul și criticul literar Ion Roșioru, s-a născul în 14 august 1944, în satul Grunj, din comuna Mânzălești, județul Buzău. După liceul din Beceni, frecventează și devine licențiat la Limbi Romanice, a Universității din București. După facultatee este repartizat ca professor de limba franceză la un liceu din Hârșova.

 Debutează  la 18 ani, cu versuri în ziarul „Viața Buzăului”. A tradus în limba română scriitori francezi precum: Paul Verlaine, Victor Hugo, Arthur Rimbaud, Alfred de Musset…Dar, și scriitori români în limba franceză, precum: Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia…A colaborat la zeci de publicații românești dar, și la publicații din Germania, Croația, Franța… Are zeci de volume publicate, obținând încă din anul 1998, Premiul Uniiunii Scriitorilor, cu ocazia lansării volumului „Pur”, dar și-n anul 2003, a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor, cu ocazia prezentării volumului „Recviem pentru secolul meu”. De asemeni scriitorul Ion Roșioru, ori cum se mai semna Ion Gruz, este laureat al mai multor concursuri și festivaluri de poezie. Cu alte cuvinte scriitorul Ion Roșioru, este un Mare scriitor român care a trecut cu brio granițele Țării, ajungând în „Elita literaturii francofone”. Este membru cu vechi state în Uniunea Scriitorilor.

Amintirile cu acest important scriitor Ion Roșioru, datează din anul 2004, invitat de onoare la Buzău, de către, nimeni altul decât Marin Ifrim, cu prilejul unei Manifestări literare la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. După Manifestare. Marin Ifrim îmi spune:

-         Uite, ai ocazia ca prin dăruirea unei cărți domnului profesor Roșioru, să-ți promovezi volumul „Dincolo de lumină”.

Plin de emoții, plin de rușine, așa precum un om la început de drum cu 2 volume, mai mult tremurând îi ofer volumul amintit, fără să mă mai gândesc la altceva. Surpriza cea mare a fost în ianuarie 2005, când tot de la Marin Ifrim am aflat că un articol privind volumul „Dincolo de lumină”, cu titlul „Demers întru lumina memoriei”, se află în revista „LUCEAFĂRUL” de București.

Am alergat  pe la chioșcurile de presă întrebând de revista „Luceafărul”, și-ntr-un final am reușit să găsesc 2 exemplare și, ce bucurie, mare bucurie!

Vă spuneam că scriitorul Ion Roșioru, a ajuns în „Elita literaturii francofone”, prietenii, cititorii care-s curioși, le pot oferi revista „Uscând o lacrimă”, unde, pe prima pagină, se află articolul scris de Marin Ifrim, cu un titlu mare: „Scriitorul buzoian Ion Roșioru, în elita literaturii francofone”. Articol care se încheie: „Un veritabil clasic în viață, neânțeles și nerespectat atât cât ar trebui din cauza eternei noastre indiferențe față de valori în general”.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți

(azi, scriitorul CONSTANTIM MARAFET)

Poetul, prozatorul și editorul Constantin Marafet, s-a născut la 16 mai 1961, în comuna Buda, județul Buzău. După absolvirea  liceului industrial nr. 6 din Buzău, frecventează Școala de Artă, secția de Actorie, absolvind-o în anul 1980. Este absolvent al Academiei Online. Privitor la activitatea literară, a debutat cu poezie la 16 ani,  la „Viața Buzăului”, cu poezie. A condus  Cenaclurile: „Artur Enășescu”, „Al. Sihleanu”și „Doina”, toate-n Rm. Sărat. Fondator al mai multor ziare și reviste râmnicene.Are la active foarte multe volume publicate. Este membru al Uniunii Scriitorilor.

Director al editurii „Rafet”, nu este doar poet și prozator, este și un mare fan al culturii, un promotor  cultural, o mare valoare râmniceană și nu numai.

Constantin Marafet a fost primul editor al volumului meu de început „Pași nevăzuți”, volum redactat de Viorel Frâncu. Editorul și scriitorul Constantin Marafet, fiind prezent la lansarea acestui  volum, în Viperești, județul Buzău. Tot editorul Constantin Marafet, mi-a editat și tipărit volumul „Drumurile din vise”.

Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le păstrez, iată, și cu această ocazie, reprezintă invitația, căreia i-am dat curs, cu ocazia lansării cărții scriitorului și editorului „Tăcere galbenă”, de la „Sala cu oglinzi” București, a Uniunii Scriitorilor, din 15 martie 2005. De la Rm. Sărat au fost prezenți alături de autor, citez din memorie, regretații vrânceni Dumitru Pricop și Ion Panait, de la Rm. Sărat, Vasile Ghinea, Nicolae și Valeria Tăicuțu, rude ale autorului. De la Buzău, regretatul Marin Ifrim, Dumitru Ion Dincă, Dima Ștefan, Nicolae Pogonaru, Mihai M. Macovei,  Dumitru.K Negoiță. De la București, Paula Romanescu, Florentin Popescu, regretații Gheorghe Iova și Gheorghe Istrate, scuze pentru cei prezenți pe care nu i-am cunoscut sau pe cei care i-am uitat.

Amintiri cu scriitorii cunoscuți (azi, MIHAI M. MACOVEI)

Dragi prieteni, dragi scriitori, dragi foști colegi de fabrică și de serviciu, dragi foști colegi arbitrii fotbal,  dragi colegi de Cenacluri, dragi colegi de la Liga Scriitorilor,  dragi colegi de la Cenaclul celor 7 Arte „Ștefan Bârsănescu”, dragi cititori, dragi admiratori, în momentele acestea grele, de stat în casă pentru a învinge pandemia, vin în întâmpinarea Dvs. cu o bucurie, ca o curiozitate, privind respectul meu, față de scriitorii pe care i-am cunoscut. Voi începe cu primul poet pe care l-am cunoscut încă din tinerețe:

MIHAI M. MACOVEI

S-a născut în comuna Suharău, județul Botoșani. A debutat cu poezie în liceul din Dărăbani, la revista „Hiperion”. Din anul 1972, se stabilește la Buzău, și-n perioada anilor 1975 – 1989, frecventează cenaclul „Orizont” și „Alexandru Sahia”, de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău.

Vorbeam de respectele mele adresate scriitorilor cunoscuți. Începutul meu nu-i de azi de ieri. Volumul „Despre adâncuri și prezent (dialoguri și lumina de la Cernica) vă poate sta mărturie. Acolo veți găsi  anul în care ne-am întâlnit, lucrând în aceeași Fabrică, numită după anul 1989, GEROM S.A., corespondența noastră din armată. Veți mai întâlni o cronică privitoare la volumul lui MMM, „După ochiul trecerii”. Privitor la această cronică, printre altele spuneam:

-        -  Când cerul, spune poetul Mihai M. Macovei, se pătase de lumină, simțea cum veșnicia dansa cu roadele câmpului trăind din bucuriile toamnei, nelăsând singur surâsul luminii. Dar când deasupra lumii, cerul era un zâmbet, poetul visa să prindă păsările intergalactice cu vis pământean, gândindu-și nașterea precum o mare uimire a lumii...”.

Desigur, prietenul Mihai M. Macovei, trăiește și-n volumul de memorialistică, intitulat „Buzău și casa din Ursoaia”, la pagina 70, în articolul intitulat „Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, în vremea anilor 2001, când am fost prezentat scriitorului, regretatului Marin Ifrim.

Dincolo de prietenie, realitatea-i că Mihai M. Macovei, este un autentic poet, venit de la Suharău, de acolo de unde se așează harta-n cui, din apropierea Marelui Eminescu. Mihai M. Macovei putea să devină membru al Uniunii Scriitorilor, încă din vremea regretatului scriitor Dumitru Pricop, care i-a și spus: -Dă-mi dosarul că eu ți-l duc! Oricum, Mihai, rămâne un poet unic, plin de chintesențe literare!
Păstrez o serie de amintiri frumoase, fie cartea poștală din vremea milităriei, fie momentul sărbătoriri la Casa de Cultură a Sindicatelor, ziua de 9 februarie 2002. 9 februarie 1951, fiind data nașterii  poetului. Mai recent, surpriza făcută de poet, venind la Sărbătoarea din 25 iunie 2019, cu ocazia transformării casei părintești din Ursoaia în Casă de Cultură, a fost și va rămâne - O frumoasă amintire..

                            Dumitru k negoiță (LSR) și (UZPR)

Unde-s răspunsurile?

Dacă tot stăm mai mult în casă

vă propun întrebările:

Ce-i

femeia, iubirea, frumosul?

Ce-i

arta, curajul, caracterul?

Ce-i

cugetul, dorința, educația?

Ce-i

imaginația, istoria, personalitatea?

Ce-i

gelozia, hotărârea, înțelepciunea?

Ce-i

sublimul, tradiția, virtutea?

Ce-i

emoția, poezia, sufletul?

Ce-i

dragostea, dorul, posteritatea/?

Ce-i

universul, imaginația, realismul?

Ce-i

morala, impresionismul, pesimismul?

Ce-i

mângâierea, retorica, romantismul?

Ce-i

misterul, puritatea, absolutul?

P.S.

Cine dorește poate afla răspunsurile

citind volumele:

 „Definiții-poeme...” și „Bucurii autocreate”.

Cum să ameliorăm tristețea?

Când ai prieteni care te îndeamnă înspre Hristos, înspre Dumnezeu, atunci te poți numi un om norocos pentru că socializarea ta nu-i degeaba. Degeaba-i timpul pe care-l pierdem fără vreo utilitate.
Fie din pur egoism, fie că unde Dumnezeu nu dă nici pretenții să nu avem, fie că niciodată nu te-ai gândit dacă faci ori nu parte dintre cei veniți pe pământ cu vreo misiune, fie cu gândul la unele bucurii care, uneori, ne scapă.
Prietenii despre care vorbeam putem avea prețuirea lor dacă pozitivul din noi înseamnă frumosul, înseamnă bucuria, înseamnă dăruirea, înseamnă aplecarea înspre generația tânără dornica de-a reprezenta ceva în viață, dornică de-a lăsa fapte utile-n viață, aici,  pe pământ.
Este atât de înălțător să gândești și să izbutești să lași ceva în urma ta. Ceva la care unii să poată lua aminte și apreciază acest gen de mentalitate, mai ales astăzi când de la cei care avem așteptări,îngenuchiază la Marea Poartă și vin de acolo la noi să ne aburească, spunându-ne doar vorbe pe care ei știu că pe acestea le dorim. Ba mai vin, chipurile, cu lumină de la Marea Poartă, o împrăștie printre ai lor, iar când e necesar s-o aducă la marea masă a populației li se termină fitilul!
Ce mai „tura vura”, conducătorii noștrii de azi, în scurte cuvinte, au următorul principiu:
- Cei bogați să devină mai bogați, iar cei săraci să devină mai săraci.
Nimic, nimic despre clasa mijlocie. De ce? Pentru că odată construită, aceasta îi sperie. Îi sperie că fiind formată din oameni informați, oameni literați, oameni studioși, ei nu-i mai pot manevra aburindu-i.
Cu toate acestea, rezistența prin cultură, rezistența generată de salvatorii României, numindu-i aici pe medici, medicii care au făcut studii în România și slujesc la sănătatea românilor de aici, unii preoți care fac milostenii, adăugând aici și pe cei care se îndreaptă înspre inovatori ori alte persoane care încearcă să facă ceva și, din  plinul lor oferă ceva înspre acești inimoși români. Adăugând aici și ajutorul unor români care se îndreaptă înspre aceea care știu, vor și pot să facă ceva pentru țara aceasta dar, starea lor materială nu le permit. Cu siguranță, se pot adăuga mult mai multe că nimic nu se poate limita doar la câteva ziceri, doar că această rezistență e sănătoasă și nu i se poate schimba direcția cu răstălmăciri și ce mai vor unii să adauge, acum când libertatea cuvântului nu mai are borne. Dar, așa cum se poate deduce nici un potențial trainic, întrucât - unde morală nu-i, totu-i hala-ndala. Atenție! Nu generalizăm că sunt o sumedenie de persoane care ne ameliorează tristețea prin cântec, pictură, dans, poezie. Din păcate astăzi pârâții guvernanți, gura ce-i de ei că direcția în care se îndreaptă România n-o cunosc nici ei. Din lipsă de cârmaci aruncă vina pe greaua moștenire. E trist când în locul faptelor stă doar o lătrăială dură care împarte țara-n două!

Publicația buzoiană „Uscând o lacrimă” 2020

Publicața buzoiană S IIII a, anul VIII, nr. 72-74, ianuarie-martie 2020, areurmătorul conținut:

1. Copiii salută Ziua României

2. Apelul de Crăciun și anul nou al președintelui LSR, Al. Florin Țene

3.Cronici literare de Georghe Postelnicu (LSR)

4. Eveniment literar - Sala Athena, Florentina Danu (LSR) Brașov

5.Iubirea ca o poezie, Elena Căpățână (LSR) Buzău

POEZII ...POEZII...POEZII

1. Tudor Cicu (USR) Buzău

2.Florin Grigoriu (SSR) București

3. George Păun-Bucurști

4. Virgil Carianopol (USR) București

5. Onel Mihalache (LSR) Buzău

6. Veroni Mihăilă-Tronari

7. Aurelian Mihai-București

8. Monica Rusu- Buzău

9. Ioana Maria Vârlan - Rușavăț

10. Gheorghe Oncioiu (LSR) Buzău

DEBUT LITERAR

1. Constantin Loloț-Jegălia Călărași

DIN ACTIVITĂȚI BUZOIENE

1.  O minune în cultura buzoiană

2. Buzoienii apără valorile....semnează redacția

PROZĂ

1. Locuri binecuvântate de Dumnezeu, Elena Căpățână (LSR) 

2. De 18 ani voluntariat în promovarea culturii

3. Miracole românești....semnează Dumitru K Negoiță (LSR)

4. Pe un pătul și floare, Gina Agapie (LSR)

5. Colinde la Biserica Banu, dkn

6. În seara Crăciunului la Biserica „Sf. Nicolae” Buzău

7. La Cenaclul celor 7 arte „Ștefan Bîrsănescu” Ursoaia...semnează Dumitru K Negoiță (LSR)

POEZII... POEZII.... POEZII

1. Florin Zirbo - Buzău
2. Reta Sarcan

3. Marilena Răghinaru (LSR) Buzău

4. Sandu Chiva (LSR) Buzău

COLABORATORII NOȘTRI

APARIȚII EDITORIALE

O nouă etapă a vieții

  
   ANI MULȚI, plini de bucurii și împliniri, oaameni buni!

Odată cu venirea anului 2020, am intrat într-o nouă etapă a vieții. O etapă după care, pentru mine, nu se știe dacă mai există o alta.
Așadar, dragii mei, etapa acaeasta cândva când lumea era mai unită, mai generoasă, mai tolerantă, cu alte cuvinte mai omenoasă, etapa despre care vorbesc reprezenta etapa oamenilor înțelepți. 
  În dezmembrarea de astăzi dacă spui așa ceva sunt mulți care o iau în derâdere. Vai,  dar nu m-am gândit niciodată că volumele mele vor fi adresate ori citite de persoane cu minte rudimentară! 
   Revenind la noua etapă, dragii mei, m-am gândit să elimin toate energiile negative, iar, privind maleficii, să nu mai aud. Am eliminat chiar volumul „Haita și trădătorii”.
Da, am eliminat acest volum „Haita și trădătorii”, aruncând manuscrisul la gunoi chiar și sfătuit de unii amici să-l public. 
 M-am hotărât.  L-am dat la lada de gunoi. Și, nu regret. 
De ce? Pentru că aș fi murdărit tot ceea ce am generat, tot ceea ce las în urma mea. Tot ceea ce am construit :
-  Monumente...Casă de Cultură...Cenaclu....Contribuții la memorarea unor eroi...unii uitați, alții nerespectați. Contribuții la aducerea pe făgașul normalității a unei Rezervații Naturale, trecută fals în analele istorice și, altele.
  Ce rost ar fi avut să mă încarc de teme contrar strădaniilor mele. Să te străduiești o viață să zidești, trudind zeci de ani  și să te încarci la vîrsta aceasta, nominalizând persoane care, fără bun simț sar la beregata ta. Fie la ele, să trăiască în caracterul lor,  că la vârsta mea, cu cei 7 ani de acasă, cu iubirea de Neam și Țară nu  pot da uitării lucrurile pozitive deja înfăptuite...

ANI MULȚI, plini cu bucurii și împliniri, oameni buni!

                             Dumitru K Negoiță (LSR)