Nu aşa se aşează o...cărămidă?

În încercarea de-a aşeza, măcar o cărămidă, în clădirea României înspre Drumul Civilizaţiei, de patru ani pe blogurile: Salut Prieten(i)e; Moral(u)itate şi câteva "reţele literare", am postat, contrar unor TV-uri şi-a majorităţilor ziarelor, doar CHESTIUNI POZITIVE.
Oare? Pentru succes trebuiau doar prostioare şi, chestiuni negative?
Spun aşa, simplu şi direct, gândindu-mă la un fel de promovare intitulată: Colecţii despre...moralitate! Când, după postare, puţini au fost dintre chemaţi. Am zis. Şi-o să mai zic, poate mai aude cineva!

Meriott, sala Braşov

Ideea că aş putea deveni un pensionar cu posibilităţi de călătorie atât prin frumoasa Românie, cât şi dincolo de hotarele ei, am acceptat invitaţia de la o familie de Distinşi români, stabiliţi în Australia, de-a participa, duminică 1 aprilie, la un seminar la Bucureşti. Un seminar prezentat de un american, reprezentant la o firmă de mare succes (afacerea Xango). Discursul în limba română a avut doar un început al unui braşovean, dându-i cuvântul unui Distins american, care a vorbit despre, prelansarea noului concept cu fructe exotice, xango, glimpse şi, puterea zantoanelor...date despre produs...apoi povestea Domniei Sale, prezentată cu mult umor.
Ce am putut desprinde din toată această poveste? Doar că, este o horă mare şi frumoasă, unde, dacă intri trebuie să şti atât partitura cât şi jocul, dar  să ai şi multe surse şi resurse, însă, dacă nu ai şi talent, într-o astfel de horă, rămâi blocat. Din toate aceste calităţi, mie, îmi lipseşte una, care depinde doar de mine, încerc s-o dobândesc poate aici, ori dacă nu, în lumea ceailaltă.

La sfinţirea unui lăcaş

Sâmbătă 24 martie la orele 11, Aşezământul Central al Fundaţiei Sfântul Sava din Buzău a fost în întregime populat de oameni de cultură, de scriitori, de preoţi, de enoriaşi, de elevi seminarişti şi de personal voluntar din cadrul Fundaţiei.
Această festivitate a avut trei componente : Sfinţirea lăcaşului după finalizarea unei interesante şi minunate picturi interioare unde s-au pictat,  mari personalităţi spirituale, şi mari personalităţi culturale. Printre personalităţile spirituale care au ţinut slujba de sfinţire s-au aflat: Pr.prof.dr. scriitor Mihail Milea, preşedintele Fundaţiei şi Pr. prof.dr. Aurelian Damian, împreună cu-n sobor de preoţi.
Partea a doua a manifestaţiei a cuprins şi-o Lansare de carte a scriitorului Mihai Sălcuţan, membru al U.S. din Republica Moldova, intitulată "Cronica unui început de mileniu". În cadrul acestei lansări printre alţii, şi-au exprimat cuvântul :  Tudor Cicu; Mihail Milea; Mihai Sălcuţan, Gheorghe Mincu şi Dumitru K.Negoiţă.
De remarcat, surpriza Preşedintelui Fundaţiei, atât printr-un telefon direct, având ca vorbitor pe prefectul de Soroca, o doamnă... Bejan şi o formaţie, vocal-instrumentală din cadrul Seminarului Teologic Buzău, minunându-ne cu diverse cântări, de la celebrul Anton Pann, până-n zilele noastre.
Partea a treia, a însemnat aşa cum se obişnuieşte, o masă ca-n zi de post, destul de îmbelşugată cu degustări din licoare de prune şi struguri.

Azi, am primit "Lacrima românească"

Editată în cadrul Seminarului Teologic "Chesarie Episcopul" Buzău, revista "Lacrima românească", o revistă  Cultural-religioasă (anul XII, nr. 1), având ca redactor şef, pe pr.prof.dr. scriitor Mihail Milea. Din cele 56 de pagini am remarcat multe sfaturi, glăsuiri bisericeşti, despre taine,emulaţii, bucurii,obiceiuri de nuntă, despre semnificaţia ritualurilor de nuntă. Dar lucrurile minunate nu se opresc aici, dacă ne referim la modul cum este prezentată  sfinţenia, cuvintele despre tradiţii şi obiceiuri zonale.O altă remarcă dragă mie, se vorbeşte despre, importanţa cărţilor azi, afirmându-se cu tărie că se merită să citeşti orice carte,"necrezând că ai pierdut vremea", întrucât orice carte ascunde un mister.Se vorbeşte despre "Crezul" sau simbolul credinţei, despre Dumnezeu, izvorul binelui. Despre modul în care pot fi înlăturate patimileori despre, sfânta taină a pocăinţei. Oprindu-mă la,
"România de azi, haosul de mâine", elevul seminarist Alin Dudu, spune că atunci la terminarea clasei a VIII a, avea mulţi prieteni dar, venind la seminar, amicii săi încearcă să-l izoleze, pentru ei, libertatea însemnând desfrâu, haos, distracţii şi"în nici un caz un gând spre Dumnezeu"...La sfaturi duhovniceşti de la Sfinţii Părinţi, culese de seminaristul Răzvan Tudorache se spune că "Tare mă tem să nu rămânem numai /cu raiul acesta de aici/să-l pierdem pe celălalt/ din pricina lenevirii noastre!".
Revista se încheie cu "Scrisoare din Basarabia" de Grigore Vieru...
"Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut". 

Dicţionarul şi volumul de colecţie XLIX

"Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010" - ed.StudIS, autor Constantin Doni Dârţu. Al XLIX volum al Dicţionarului cu acest nume. Un volum de colecţie, în care autorul, nume mare, un specialist atât în domeniul managementului feroviar dar şi-n publicistică, încă din anii 1970. Pentru meritele sale Constantin Toni Dârţu, printre numeroasele diplome primite se pot remarca: Medalia de Aur a, American Consulting Editor al Institutului. Membru Internaţional University of New Mexico. Este preşedintele filialei Iaşi a L.S.R. şi Director al revistei "Moldova literară", aşa cum consemnează cercetător ştiinţific dr. Gabriela Haja. Dicţionarul de colecţie, este apreciat şi de Academia Română, prin membrul titular, prof.dr. Leon Dănăilă. Iată câteva spicuiri din cuvintele Distinsului Academician "Volumele biografice"Personalităţi române şi faptele lor", în care sunt incluşi oameni excepţionali din ţara noastră, cu influienţă pozitivă asupra profesiei şi comunităţii în care trăiesc, încearcă să reflecteze realizările contemporane din fiecare zonă de activitate şi câmp de interese...Prin urmare, generaţiile viitoare îşi vor aminti cu mândrie şi gratitudine de cei care şi-au dedicat întreaga lor viaţă cunoaşterii, respectării normelor de comportament şi înălţării spirituale, de cei care prin muncă, pasiune, perseverenţă, talent şi dăruire au reuşit să se ridice deasupra contemporanilor". 

Copleşit de emoţii, în acest Dicţionar ce cuprind 524 de pagini, dumitru k. negoiţă, se alătură cu 14 pagini.

Dicţionarul cuprinde valori din Medicină (prof.univ.dr.Crişan Mircioiu, Preş. al Academiei Oamenilor de Ştiinţă), Neurologie (Prof.univ.dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu, Membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale), Biologie (Mariana Godeanu, prof.univ.dr.), Muzică (Georgeta Ştefănescu Barnea, bariton. Prim solist), Cultură (Onisifor Ghibu, prof.univ.dr.Membru al Academiei), Sânziana Neşiu, prof. de înaltă clasă), Tehnică (Dan Ion Predoiu, dr. ing. Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România), Istorie ( Zeno Millea, medic primar, scriitor, istoric), Viorel Manolescu, prof. de istorie), Artă ( Sorin Spiridon Gâtu, pictor), Petre Şerban, artist plastic), Aurelia Lia Sturzoiu, artist plastic), Mihaela Cocheci, pictor grafician), Literatură: Silvia Butnaru, scriitoare Germania; Nicolae Dărăbonţ, poet, publicist; Traian Moldoveanu, povestitor; Cecilia Bănică-Pal, poetă; Emilia Dospinescu Ţuţuianu, psiholog, poet, eseist; Mihai Atanasie Petrescu, poet, publicist; Dumitru K.Negoiţă, scriitor. Menegement: Florea Crânguş, doctorand, ing., manager. Şi, Personalităţi cuprinse în volumele 40 - 48.

Ecou la: Greva Cizmarilor

I.M.C.: Am mari semne de îndoială că textuleţul dvs. se poate numi, povestire istorică, şi ca atare că şi-ar găsi locul de postare pe pagina principală. Cred că nu ar fi prea onest să recurgem la astfel de subterfugii, pentru a ne vedea "opera" pe pagina de gardă.
dumitru k negoiţă: ...Pentru liniştea dvs., nici nu am înţeles prea bine şi nici nu am intenţii să pricep aşa de bine că, numitele mele istorioare deranjează...Sincer, nu m-am gândit la orgoliile cuiva ori stângăciile mele faţă de asemenea lucruri.
Dvs., aceste istorioare, unde le-ţi încadra, la coşul de gunoi? Dacă da! Mii de scuze că, eu am altă părere şi sunt un om care respect şi părerile altora, chiar dacă sunt diferite de ale mele.
Apropo! Vedeţi că puţinele mele fraze, în final vorbesc şi de-o pildă. Mulţumesc! Vă doresc numai bine.
I.M.C.: Încep prin a vă cere scuze public, pentru tonul cel puţin nepotrivit pe care l-am avut în postarea anterioară, rugându-vă să le acceptaţi...

Cârciuma lui Caragiale

Am alături de mine un ziar local*(unul din câteva sute, ce le păstrez ca pe mărunte colecţii), în care se spune că, în anul 1896 I.L.Caragiale avea în concesiune, Restaurantul Gării din Buzău. Cu această ocazie dramaturgul era interesat şi de întâmplările şi cancanurile zilei din acest târg.
Buzăul lui Caragiale mai trăia şi prin anul 1965, datorită "Tejghetarului" de la Restaurantul Gării, din vremea scriitorului. Acesta fiind asaltat de întrebări ale interesaţilor.
Iată! Dragii mei, câteva dintre acestea:
- Ce făcea Caragiale în restaurant?
Tejghetarul: Mai mult stătea de vorbă cu prietenii.
- Bea bere?
Tejghetarul: Şi bere şi vin.
- Era bun cu personalul?
Tejghetarul:  Da, bun. Lăsa restaurantul pe mâna noastră şi pleca cu trenul la Bucureşti.
- Locuia cu familia?
Tejghetarul: Cu familia în 3 camere cu chirie.
- Unde?
Tejghetarul: În clădirea aceasta. În Piaţa Gării.
...............................................................................
* "Viaţa Buzăului" din 30 ianuarie 1972.