JUDECATA ÎN ROMÂNIA

Anomalii au fost, anomalii mai sunt.

Cu 12 ani în urmă, după ce am publicat volumul ,,Marea...Grădină", un sătean pe nume Adrian, cu copii mulţi, după câteva elogii aduse volumului amintit, îmi spune:

- Mi-a plăcut cartea, dar, să nu vă fie cu supărare, am poveşti mai radicale.

- Ia spune-le măi Adriane.

Bucuros că, în sfârşit, îl ascultă cineva, începe:
 - Cu ani în urmă, în vremea când eram la Constanţa, înainte de 1989, doream să vin acasă dar nu aveam bani suficienţi şi, am mers la, Ia-mă Nene, înspre Buzău! Şi tot făcând cu mâna, opreşte un camion spunându-mi: 
- Sui-te sus. 
- Mă sui şi ce să văd, aceştia transportau în remorcă un sicriu. Mă acomodez repede cu el. Peste o oră de mers, începe o ploaie, îmbrăcat subţire, mă bag în sicriu şi pun capacul. Am stat acolo şi, am adormit. Când m-am trezit, neânţelegând ce-i cu mine, am dat capacul la o parte. Atunci, două persoane luate tot la ocazie, de frică, au sărit din mers, accidentându-se deosebit de grav. N-am ştiut de această gravă situaţie decât când camionul este oprit de miliţie. 

Luaţi mai tare, spunând cei de la miliţie, despre cei săriţi din maşină că a înviat mortul! Aceştia, nerecunoscând că ei m-au luat luat în maşină, miliţia m-a arestat pe loc, fără să mă întrebe ceva. M-au dat pe mâna justiţiei, m-au judecat la urgenţă, fără să mă întrebe cineva ceva. Şi, uite aşa am devenit om cu etichetă de puşcăriaş.