Să fi fost aceasta
greşeala? Amintind în mai multe lucrări de Momentul 1978, intitulat: O
scrisoare deschisă, fără să expun de fiecare dată dovada? Sincer, chiar dacă am
amintit-o de mai multe ori, nu m-am gândit niciodată că cineva o să facă atât
tam, tam. Că nu este adevărat, că aceasta reprezintă un mod de impostură
vorbind despre aceasta tinerilor! Şi mai rău că sunt penibil că aceasta nu
există şi, multe alte cuvinte care nu-mi fac nici o plăcere să le pomenesc.
Aşadar, m-am gândit s-o prezint prin intermediul a 4 ataşamente.
*Primul ataşament, cuprinde pagina de pe plic (adresa).
*Al II lea, care cuprinde, sus, prima pagină, numărul
dosarului, adresabilitatea, mai jos…conform înregistrării cu numărul precizat,
Scrisoarea adresată ziarului ,,Viaţa Buzăului”, a fost trimisă Primăriei comunei Vipereşti şi, la casa
naşterii mele, părinţilor mei, eu, fiind stabilit în Buzău.
*Al III lea, cuprinde continuarea din pagina I a.
*Al IV lea ataşament, reprezintă o dovadă din ziarul ,,Viaţa
Buzăului”, din 22 martie 1979, care prezintă la rubrica ,,Pe scurt din satele
judeţului”, comuna Vipereşti. Şi, care-i legătura, între Scrisoarea deschisă
din 1978 şi acest număr de ziar?
Un punct din revendicările ce necesitau realizate în această
zonă. Punctual cu ITA. Trebuie specificat că printre multele persecuţii,
sperieturi, a nu spune nimănui de acest fapt…a existat şi-o minimă, o laterală
bucurie, ajungând să circule un autobuz de la ITA, pe ruta
Buzău-Pârscov-Ruşavăţu (sat din comuna Vipereşti). În acea vreme, prin anii
1980, dacă îmi aduc bine aminte, odată, am coborât oprind autobuzul la poartă
unde se aflau părinţii mei. M-am uitat o fracţiune de secundă, în ochii
dumnealor să văd dacă străluceşte vreo rază de bucurie, că ei, doar ei din sat
ştiau de problema mea. Şi dacă aş fi riscat a spune al cui ar fi acest merit cu
ITA, nu ar fi crezut nimeni. Şi, la ce bun atunci, la ce bun astăzi? Doar
pentru că nu mai suport pe insistentul care crede că-i minciună.
Şi de-aş povesti de
ce am recurs atunci la acest riscant gest, ar echivala cu un plus? Ar începe
cineva să răstălmăcească? Aşadar, ca să
povestesc totul…la ce bun… Poate doar gândindu-mă că: Cine ştie trecutul ştie
cum să iubească prezentul!
Dumitru K. Negoiţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu