Am primit drept zestre! un text de la poetul Trandafir Sâmpetru şi, pentru apreciere, doresc să-l păstrez aici.
,,Este un veritabil strop de rouă şi de artă. Avem de-a face cu un inovator, un inovator de talent. El, în zori luminează visele suprapuse ale castanelor şi plecăciunea albă a salcâmilor. În amiezi se învăpăiază de stele roşii ale trandafirilor. Cu geanta pe umăr, cutreeră Buzăul, un oraş vast ca iubirea. Îl găsim în fiecare zi pe lucrările lui unde pluteşte flota verde a fertilităţii scrierilor sale. La miezul nopţii vibrează cu privighetoarea în palma lunii.
El umblă prin literatura română cu răcoarea care coboară din vârful munţilor, cu trupul lui de sticlă, cu trupul ei neted cu părul ei de cleştar răsfirat de speranţe, poposea la Cernăteşti ori Ruşavăţ, în faţa vitrinelor cu modeste fotografi ale eroilor. Se oprea lângă monument şi la poale de codru, respira adânc.
Dincolo de fereastra spartă a glasului, putem deosebi chipul întreg al prieteniei.
Ne putem plimba împreună, fără să ne temem de sunetul paşilor noştrii...putem să ne încredinţăm căldurii mâinilor noastre care împiedică să se aşeze între noi chiar şi precara stavilă a unei frunze de vânt...
(Din volumul aflat în curs de apariţie - Scriitorul buzoian dumitru k negoiţă, văzut prin perdele de lacrimi, de Trandafir Sâmpetru)''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu