Din legenda ciobanului Bucur

Când am  ajuns la concluzia că retorica a rămas surdă, mută şi oarbă, n-am luat-o... înapoi! Am hotărât să mă ocup de bucurii autocreate, dând glas propiilor cărţi ce mă aşteaptă-n rafturile din sufragerie dar, şi răsfoind o mulţime de ziare din - Orânduirea fără libertate.
Astăzi, într-o zi de iarnă cu soare, după câteva ore de îndeplinire a unei misiuni, am trecut iarăşi la îndeletnicirea de-a mai răsfoi câte ceva, oprindu-mă la anumite ipostaze ale istoriei noastre, accentuând încă odată că, nu am idei de turmă să mă opresc doar la ceea ce a fost şi este negativ. Nu mi-a plăcut şi nu-mi place să mă împovărez cu stări ... deşarte! Şi-am să mă opresc la TRADIŢII, luând drept sursă o publicaţie din 1 martie 1974, intitulată ,,Viaţa Buzăului'', vorbind de povestea ciobanului Bucur.
Legenda aceasta păstrată de bisoceni, (ex. Gh.Bonţea din Pleşi) din moşi-strămoşi, precum piatra semeaţă, împrejmuită de altele mai mici, numită ,,Masa lui Bucur'', pe unde se mai oprea şi mânătorul de oi Bucur. Odată, admonestat de ciobani, că n-a putut aduna lemne suficiente, s-a rugat înspre a primi o putere uriaşă...Şi-n drumul său, întâlneşte ,, trei zâne dormind, două la umbră şi una la soare. Bucur a luat crengi de brad şi-a adăpostit-o pe ultima. Când aceasta s-a trezit şi- a vrut să-l răsplătească, Bucur i-a cerut putere''.
Legenda spune că prima zână ,,i-a dat putere cât ai clătina un brad din rădăcină''. A doua zână ,,cât a-l zmulge''. Şi a trei a ,, cât a-l ridica pe umeri''.
Dobândind această putere, nu s-a răzbunat pe ciobani dar aceştia, s-au speriat de puterea sa iar el, ,,i-a părăsit''.
Aşa cum afirma moş Bonţea acum 39 de ani, Bucur ajunge haiduc de codru (averile sale rămânând ,,ascunse sub piatra imensă, numită - Masa lui Bucur, păzite de un balaur de aur pe arcuri'')
De aici, din Bisoca, jud. Buzău, Bucur a plecat înspre Dâmboviţa, întemeind un oraş ce-i poartă numele - Bucureşti.
...cum  Râmnicul pleacă la vale, spune gazetarul I.Duţu, precum un fir cristalin de apă dulce,,dintr-un găvan, unde clocoteşte rece ca gheaţa, aşa cum el creşte şi ajunge să-şi săreze undele pe drum, tot astfel mânătorul de oi, Bucur, pleacă de la Bisoca la vale'', ajungând om cu stare/ în locuri pârjolite de tătari/întemeindu-şi cetatea.