,,Un exemplu în biografia sa este cartea ,,Uscând o lacrimă'', carte din 2009, despre viaţa sfântului monah, erou pe fronturile anului 1877, ani de la Marile Victorii ale Independenţei, după ce a defilat lângă camarazii săi, încă trăitori în sărăcie, în fruntea Regimentului 10 Dorobanţi Putna, noaptea, la uşa unui azil ce nu-l primise, pe el, veteran şi monah! (Pe 10 Mai 1902), înmormântat apoi, cu mari onoruri , la Mănăstirea Cernica). Şi voi cita din cuvântul ziaristului de la gazeta ,,Universul'' P. Macarie, la înmormântare: ,,Nu voi vorbi de vitejia acestui distins fiu al Ţării, pe care-l conducem până la ultimul lăcaş. Decoraţiunile ce au strălucit pe pieptul său, şi pe care le duce acum sergentul aghiotant din fruntea cortegiului, vorbesc îndeajuns. Dumnezeu l-a iubit, că Dumnezeu iubeşte pe toţi vitejii cei mari, ţinându-l în viaţă încă 25 de ani, până când a venit să sărute drapelul cel nou al regimentului său şi să defileze pe dinaintea steagului românesc punându-i curajul în suflet şi împingându-l la datorie. Şi în aceeaşi noapte de 10 Mai şă înceteze din viaţă. Du-te acum la ceruri, viteaz între viteji, care ai ţinut în mână şi drapelul Ţării şi sfânta cruce! Poporul te glorifică, iar în locul familiei pe care ai pierdut-o, armata ţi-a dat o nouă familie, e regimentul din care făceai parte şi care vine acum după tine până la mormânt. Tu n-ai murit, că vitejii nu mor, te-ai despărţit doar de noi, pentru a te urca la ceruri''.
Aşa sfârşeşte ziaristul, urmând studentul Tonegaru, care termină cuvântul său cu:
- Ce fericit eşti bătrâne! Comoara ta este mare, sus şi acolo, cu drept şi se vor răsplăti bravele tale fapte. Porţile Raiului sunt deschise. Du-te! Şi, în zborul tău spre ceruri, trimite-ne nouă, necunoscătorii de faptele tale nepreţuite, iertare! Trimite-ne sfinte, iertare, iertare, iertare! (citat de la pagina 61).
Şi câtor semeni nu li se pot spune aceleaşi cuvinte, precum monahului, fost sergent?! Şi câţi nu sunt uitaţi de oficialităţi şi de noi ceilalţi?
Este un merit al scriitorului Dumitru K. Negoiţă de a fi scormonit prin arhive şi publicaţii, dar şi de a pune în valoare, după ani, cele scrise de Ştefan Ghe Sergent în << Amintirile mele din Războiul pentru Independenţă>>, retipărite în anul 1914, dar şi ziarul Universul cu numerele din: 12-13, 16-18 şi 21 mai 1902, , pe Florian Tucă, Gabriel Cocora. Şi acestea sunt doar trei aspecte din activitatea scriitorului, aspecte reflectate în - Uscând o lacrimă, carte pentru monument, 2009 editura Teocora şi-Din măruntele colecţii, 2011 editura RawexComs şi aceasta de faţă - Despre adâncuri şi prezent, pe care autorul mi-a trimis-o prin email rugându-mă pentru un cuvânt cât de scurt de prezentare. Voi adăuga cărţii acesteea un autograf de pe cartea - Pasiuni din...amintiri! Bucurii autocrreate, din 2011, autograf din cartea mea de autografe: Ploi de bucurii, unui general al Literaturii Române, scriitorului Florin Grigoriu, Bucureşti Palatul de Cristal, 09 decembrie 2011, Dumitru k. Negoiţă. Bucurându-mă că sunt printre...generali, adaug un autograf, dintr-o zi când Dumitru K. Negoiţă a participat la o lansare de carte, prima carte a unui student bucureştean, la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'', din Bucureşti, şi mi-a dăruit caartea Uscând o lacrimă (carte pentru monument) scriind: Cu preţuire, scriitorului Florin Grigoriu, Bucureşti, 04 decembrie 2010, dkn ( Vedeţi, vă rog, în această carte descris momentul!)''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu