Parfumul florilor de salcâm se perduse odată cu zefirul ce împrăştiase şi ultimele petale. Grădina(rul), plin(ă) de visele de odinioară, stătea pe-o buză de primă(vară) încărcat(ă) de miresmele din parcul de altădată. Cel care înfăţişa faţa Căminului Cultural. Odată cu anii scurşi, viaţa de aici trece aproape nevăzută. Trăitorii de pe văile săpate de bătrânul râu ori pârâu, au bucurii numărate. Puţinele ivite şi-n spre aripa stângă a râului sunt doar... amintirile! Unele, chiar de acum vreo patru decenii.
Când cele patru sate dinspre stânga râului Buzău, deşi fără lumină electrică, Instalaţia lui nea Luigii, prezenta pe ecran... Mare film, Mare. Aici, se adunau copii, tinerii, adulţii şi bătrânii, la spaţiosul şi, chiar frumosul Cămin Cultural. În sală, unde Instalaţia lui nea Luigii, proiecta...clocotul secundelor, pline de curiozităţile de pe ecran, la tineri se îmbinau cu parfumul din sânul...enelor.
- Aşa era atunci! Ce mai tragi tu, clopotele adormite?
- Aşa-i...mea culpa!
Numai că astăzi, în jur, şi prin prejurul Căminului Cultural, mai umblă doar...vântul! Până când...şi acesta varsă... Zgomote peste ruine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu