Printre rafturi, ca o piesă dintr-o colecţie veghează, precum un prezentator în sărbători cortina, când de-o parte şi de alta, filologia romanică a anilor 1929 - 1930, de la Universitatea Bucureşti, a facultăţii de filologie sub formă de curs de comentarii, aruncă un îndemn spre-o privire specială asupra limbii române. Unde se notează partea istorică a textelor.
Interesant că atunci, pentru a se scrie cărţi de cult se utiliza, limbile greacă, latină şi slavă. Traducerea cărţilor în limba română era un mare ,,fapt cultural''.
Într-o altă carte - Curs de limba franceză, tradus în limba română, în anul 1933 a venit în ajutorul moraliştilor. Aici se analizează: Iubirea cavalerească, platonică, senzuală, uşuratică ori iubirea elegantă. Toate aruncând asupra greşelilor, mantia manierelor rafinate. Mai departe într-un curs de comentarii, de culegere şi de linişte, Malherbe, îşi măsura talentul dând la iveală poezii în care, aşa cum spune cursul, se manifestă originalitatea ivită, după ce poetul trecuse de 40 de ani. Astăzi, după Marea Sărbătoare, putem să ne amintim de strofa celebră a lui Malherbe, care-l înfăţişează pe Sf. Petru pe Muntele Măslinilor, când recunoaşte urmele paşilor lui Iisus şi, mustrat de conştiinţă, lepădându-se de Hristos, şi-ar fi dorit soarta de-a fi măcelărit de porunca lui Irod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu