Am fost la vatra locuită de...milenii !

De zilele Oraşului Iernut, pe 17 august după orele 13, la intersecţia din centrul oraşului, frumos amenajat un monument cu ,,Lupoaica'', s-a cântat Imnul României, înălţându-se un uriaş Drapel cu Tricolorul.
... Plecat din Buzău în 16 august înspre Iernut, vai! nu mai ştiam că nici în gările mari nu mai curge...apa, cu trenul la 18:07 (graţie unui profesionist din gara CFR Buzău, care a intocmit corect biletul de călătorie, spre deosebire de alţii din alte gări) din Iaşi - Braşov (IR), am coborât la Ploieşti - Vest la 19:22. Cea de-a doua parte, cu o oră întârziere, a trenului Bucureşti-Nord - Satu Mare, a însemnat Ploieşti -Vest - Războieni, ajuns aici datorată întârzierii peste orele 2:47, imediat, îmbarcându-mă în cea de-a treia schimbare, Războieni - Tg.Mureş, via Luduş, la Iernut. Aşadar, iată-mă într-o dimineaţă foarte răcoroasă de 17 august în gara Iernut. De aici,după un popas, din câmpul gării, am străbătut paralel cu linia CFR, drumul până în oraş, într-un vădit interesat de răsărit de soare al zonei, pe care o vedeam pentru prima oară. Trebuie să fiu  recunoscător, slavă Domnului, de această încărcare pozitivă care m-a determinat să fiu la orele 8 la Biblioteca Orăşenească Iernut, intâmpinat destul de plăcut de un îndrumător înspre etajul I. Aici am întâlnit-o pe d-na Dana Gurghian, după câteva discuţii, nu am rămas pe gânduri ci, m-am hotărât să donez următoarele cărţi : Vipereşti, comuna despicată; Marea grădină; Mănăstirea din comuna pierdută; Poemul celor şapte (O viaţă...un om...o antologie) şi Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica).
Cu multă bucurie-n glas d-na Dana, mi-a vorbit cu plăcere despre profesia Domniei Sale, afirmând că are peste 600 de iubitori ai acestui lăcaş.Dintr-un Iernut format din peste 60% români, aprox. 20% maghiari şi aprox.20%rromi şi câţiva saşi, vin aici atât dintre majoritarii  români, câţiva maghiari dar, şi mulţi rromi.
După o altă recunoaştere a Oraşului, unde am rămas încântat atât de glasul clopotelor bisericilor, dar mai ales de un filon de muzicalitate, mângâindu-mi urechile într-un mod nemaiântâlnit, nu mirat am rămas, sunându-mă cineva care m-a rugat să vin în faţa primăriei (am înţeles, luase numărul de la d-na bibliotecară). Era nimeni altul decât, cel care a slujit această localitate ca primar, 10 ani înainte de 1989 şi 10 ani după 1989, un profesionist, un literat, un prieten al lui Adrian Păunescu. Era tocmai cel care s-a dus personal la N. Ceauşescu de-a pleda, prin obiectivele creeate în zonă la numirea Iernutului ca oraş. Despre cum ,,omul sfinţeşte locul'' am aflat de la oamenii de cultură ai Oraşului, de la membrii ,,Cercul Astra Iernut''; ,,Club Dialog XXI'', cum după întâmplarea de la ,,Cenaclul Flacăra'' de pe stadionul ,,Petrolul Ploieşti'', Adrian Păunescu începând a fi marginalizat de N.Ceauşescu, a fost găzduit de primar aici la Iernut... Şi tot aşa, din mirare-n mirare, generat de-o stare... au ajuns şi orele 17, la momentul pentru care am primit ,,invitaţia de onoare''. Momentul lansării volumelor : 49, 50, 51 şi 52 ale Dicţionarului Enciclopedic ,,Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010'', autor  Constantin Toni Dârţu. Volume intrate in PATRIMONIUL  NAŢIONAL prin marile personalităţi cuprinse. ATENŢIE ! În acest Dicţionar NU sunt cuprinse personalităţi din politică.
Această Lansare a volumelor nominalizate mai sus, sub asistenţa a numeroşi literaţi, pictori, scriitori, oameni de artă şi de ştiinţă, înalţi cucernici şi clerici a fost deschisă de Primarul Oraşului, nominalizând invitaţii...dându-i cuvântul autorului Dicţionarelor C.T.Dârţu...Al. Florin Ţene, preşedintele al Liga Scriitorilor Români şi a Scriitorilor Români de Pretutindeni...Florin Grigoriu, prim-vicepreşedinte al ,,Societatea Scriitorilor din România ...şi alţii din numeroasa asistenţă.

Personalităţi din România şi din străinătate la...Oarba de Mureş !

Dincolo de ce se întâmplă astăzi în politichia de la noi...Dincolo de ,,Liga lui Mitică'', unde se mai câştigă şi la ,,Masa verde'', dar nu de cei care nu se prezintă la joc, aici pierd cei care boicotează, cei care nu iau parte la joc. Dincolo de toate acestea, în România se întâmplă şi lucruri onorante, aşa precum la 17 august la Casa de Cultură Iernut, judeţul Mureş, unde, cu prilejul comemorării eroilor, a celor 11 000 de eroi căzuţi pentru eliberarea României la Oarba de Mureş, se va prezenta şi lansarea volumelor 49, 50, 51 şi 52 ale DICŢIONARULUI  ENCICLOPEDIC ,,Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010'' autor Constantin Toni Dârţu. Aşa cum se spune, volume intrate în Patrimoniul Naţional (prin marile personalităţi cuprinse). Onoarea de-a fi acolo, printre românii din ţară şi din străinătate, datorită unei  Invitaţii de onoare, a revenit şi Buzăului.

Trecând de ce se întâmplă astăzi

În loc de ce credeam mulţi dintre noi cu 8 ani în urmă, ceva ca-ntr-o stea răsărindă ce (boc)ănea a cântec de cocoşi ! Astăzi a devenit, pentru cei peste 7 milioane, doar un strigăt înfierbântat, doar o veştedă speranţă. O deznădejde sfâşietoare, un ţunamii dacă te gândeşti că doar o floare CCR, doreşte să se facă lumină, pe când gaşca - Usturoiului la brâu, urlă alături de  Instinctul crud, fără a ţine cont de zicala: Dacă 4 îţi spun că eşti somnoros, trebuie să te duci să te culci. Dar dacă 7 milioane patru sute îţi spun că trebuie să pleci ? Trecând de ce se întâmplă astăzi, mă aplec înspre bucuria măruntelor colecţii, la etapa dăruirilor sutelor de ziare, cele mai multe din Orânduirea de dinainte de 1989 dar, de data aceasta, nu mă voi opri aici. Pentru început la Adevărul literar şi artistic de un deceniu în urmă, la cronica  literară a acestuia ,,Debuturi 1999-2001'', unde este redată cartea ,,Tratat de psihiatrie'', precizând că autorul a mai publicat la editura Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti în anul 2001 volumul ,,Poemul turn''. Pentru cine doreşte, este vorba de fostul secretar de redacţie la ,,Viaţa Românească'', de fostul secretar administrativ la ,,Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti'', de fostul redactor-şef la ,,Facla literară'', de distinsul care la 30 august va mai adăuga un trandafir la cei 45. Despre cel care Nicolae Manolescu spunea că ,,Poemele lui, semănând cu nişte caligrame expresive din vremeaa computerului''. Haide-ţi ! Care dintre dvs. nu ştie cine-i ?
Răsfoind mai departe, emoţiile m-au copleşit, descoperind amintiri cu Gheorghe Ene în...ziua literară ! Cel care spunea că ,,nu fac nici val şi nu m-am lăsat luat de vreunul''. Cel care spunea că, a ieşit din satul natal la 12 ani într-o tabără de pionieri la Sinaia. A văzut Bucureştiul la 16 ani, proaspăt miop. A ajuns bucureştean pentru 4 ani ca student la filologie. Aşa cum afirmă într-un dialog cu Iolanda Malamen, cu-n tată poştaş a avut acces la toate revistele la care era abonată Biblioteca din comuna de atunci Căldăreşti, amintind şi de cărţile primite de la profesorul său de limba română din liceu Gheorghe Andrei, fost membru U.S.R. ,,congenar şi co-prahovean'' cu Nichita Stănescu şi Eugen Simion pe care l-a adus la o întâlnire literară la liceul din Pogoanele, în primăvara lui 1969.
Vorbind despre ceea ce se scria prin România prin acea vreme în ,,blocul B din Grozăveşti se grozăveau'' într-un Cenaclu literar ,,Fleuretis 529'', trei Gheorghe: Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova şi Gheorghe Ene. Cunoscuţi ai Textualismului. Aşa cum afirmă Gheorghe Ene o ,,descriitură postvangardistă'', ce pleacă de la familia lexicală, îmbogăţită de Gh. Iova (a textua, textuare, textuabil, textuar.. înţeleasă ca ţesătură, urzeală...având ca bază autocefereanţialitatea ca generic al textului)''...Un scriitor care a înţeles să trăiască la ţară şi să plece...Dincolo ! tot de la ţară.

Liga lui Trăenică şi poporul activ

Coincidenţă ori nu, 29 iulie are legătură cu ,,Deşteaptă-te române'', deşi se cântă de multă vreme, am rămas tot adormiţi.
Împărţirea noastră şi astăzi în: Liga lui Trăenică şi poporul activ înseamnă unul dintre motive. Despicând firul în mai multe, Liderul din liga lui Trăenică, hulea ,,Liga lui Mitică'' unde câteodată se câştigă la ,,Masa verde'' dar s-a răzgândit, aşa cum a făcut-o şi cu demisia în 5 minute, aşa cum a afirmat că nu ne vom împrumuta la FMI ori că nu se vor tăia salariile...Răzgândindu-se încă odată, mulţumindu-se să câştige şi la ,,Masa verde'', boicotând VOTUL.
Mâine, poporul activ are o şansă. Şansa de a nu mai rămâne adormit, convingând  Liga lui Trăenică despre cum poporul trebuie să fie, că...Aşa nu se mai poate.

În prima zi de...dăruire!

Vreau să ofer, cine doreşte? Se intitula postarea din 6 decembrie 2011. Pentru cine nu-şi mai aduce aminte este vorba de ziare din ,,Orânduirea fără libertate''. Colecţia de sute de ziare va ajunge la viitorul muzeu al Fundaţiei Sfântul Sava de la Buzău. Astăzi, cu o zi înainte de Sf. Ilie, în anticamera bibliotecii de carte religioasă,,Dionisie Romano'', am început operaţia de donaţie sortând unele ziare ce cuprind următoarele teme:
Monografii dintr-o altă Orânduire ( De la Bisoca la ...Ulmeni şi prin judeţ), zecile de ziare ,,Viaţa Buzăului'' din anul 1969, prezintă pe-o pagină A3, ,,File de monografie'' a multor localităţi, fie de la munte Siriu, Mânzăleşti, Vipereşti, Odăile, Buda...Cislău, fie de la câmpie Luciu... Vadu Paşii, fie de la  câmpie, deal şi munte Grebănu...
Despre literatură şi ,,faptul divers'', câteva zeci de ziare ,,Scânteia'', începând din anii 1963-1964-1965...1972, cuprind fragmente literare precum ,,Moromeţii'' de Marin Preda, scrieri de George Călinescu, Ion Brad, Alecu Ivan Ghila, Marin Sorescu... Zaharia Stancu.
O altă grupare de ziare ,,Viaţa Buzăului'' din anii 1972 - 1980, prezintă cronici precum ,,Desculţ în parc'' o cronică de film de N. Cabel, formaţii artistice...Premieră de senzaţie: ,,Cum s-a dizlocat stânca de 400 de tone de la Păltiniş - Gura Teghii'', Amintiri de la Cenacluri literare, Cadrane Culturale, Tezaur de cântec românesc, ,,Istoria vie - ...Strămoşii din Poiana Scoruşului'', amintiri cu ,,răspundem cititorilor'', Ştiinţă şi tehnică, sport, rebus, Centenarul Independenţei, Doamna Neaga, epigrame, instantanee, integrarea cărţilor în opera de formare a omului..., foto-critică...viaţa spirituală.
Iată! Dragii mei, doar câteva teme din prima zi de sortare de unde am cules  câteva flori din, cum spun unii şi a spus-o şi semnatarul la ziarele din vremea trecută, mărăcini.

Aniversare - Cenaclul cu multe amprente

Zilele acestea, s-au împlinit şapte ani! Da! Au trecut şapte ani de când, cum bine îşi poate aminti autorul ,,Duminicaliile'' ( propietarul lăcaşului) şi  autorul ,,Pasiuni din...Amintiri!'' care, împreună cu răposatul poet Ion Nica, s-au pus bazele Cenaclului ,,Arcade şi Armonii'', între străzile: ,,Luminii şi Luceafărul'', pe strada,,Umbrelor'', era la sfârşitul lui iunie 2005. Aici ne-am bucurat împreună cu mulţi iubitori de literatură, cu literaţi în toată regula-scriitori, mărunţi colecţionari.
Aici am savurat licori, poezie, proză dar, şi un Mare şou într-o zi cu ger siberian dintr-o sâmbătă de sfârşit de ianuarie a anului 2006, când în glas de chitară, împreună cu  un grup de studenţi bucureşteni, iubitori de literatură, teatru şi muzică, precum şi alţi iubitori de literatură din ţară, am petrecut  o seară minunată. O altă amprentă din Cenaclul de pe strada Umbrelor 17, a fost în faza când s-a denumit ,,Cenaclul din bar'', când o televiziune locală a trimis la cele Centrale, un altceva decât literatura, ceva legat de ,,...vinul ghiurghiuliu'', generându-le activitate ,,Cârcotaşilor'', oricum, şi aşa, bucuriile nu ne-au lipsit. Şi cum amprentele nu s-au oprit, după anul 2010, Lăcaşul de Cultură din strada ,,Umbrelor'' s-a numit ,, Cenaclul de la marginea oraşului''. Pe lângă poezie, proză şi  mărunte colecţii,  arta fotografică  a însemnat, pentru câţiva dintre cei care frecventau acest cenaclu, o mare dragoste. Sub ultima denumire cenaclul a funcţionat până-n primăvara acestui an.
Revenind la anul 2006, paralel cu Cenaclul din strada ,,Umbrelor'', tot în Oraşul Buzău, a funcţionat până în anul 2010 ,,Cenaclul Dorada'', condus de poetul Sorin Lalu.

Între haos şi nume, o carte

Aţi auzit cumva de fericiţii pământului? Într-o vreme neândepărtată atenţionat că ,,asemenea apostolului Pavel, am un spin în coastă'' - Un erou-monah uitat de oamenii de nimic, cei care deşi au funcţii duc lipsă de ceea ce probabil are şi viermele... El, scriitorul care defineşte plăcerea ca fiind otrava instinctului sexual. Datorită acestei otrave a fost posibilă popularea pământului. El care, referitor la Maria Egipteanca, spune că: - Nu poţi fugi de lume, atâta timp cât ai în comun aerul, lumina, apa şi firea pe care n-o poţi vinde la târg sau schimba cu a viermelui.
Vorbind despre suflet, aşezând sub nucul de la Ruşeţu, fiind şi-n al noulea cer, nu va lenevi niciodată. Trecând la Marea Lacună a societăţii, Dumitru spune că aceasta există, atunci când divinitatea nu se îmbină cu raţiunea! Adevărul nefiind un bănuţ care să-l strângi între dinţi pentru ai încerca autenticitatea.
Despre îndoială el, Dumitru Istrate zice:
- Poate-i greşit spus că Dumnezeu este viaţa. El este purtătorul vieţii (cum i s-o fi întâmplat atâta fericire?) Poate Dumnezeu este fără început şi sfârşit, dar în linie întreruptă, prin predarea ştafetei. Astăzi dialogul între om şi Dumnezeu s-a redus la dialogul dintre Ziditor şi zidire, prelungit de săvârşirea rugăciunii, simţindu-se necesitatea  unei reânoiri în Duh...Un lucru fiind cert : Încălzirea planetei nu se va efectua din cauza gândurilor înfierbântate! Iar Mântuitorului de rând, îi va fi necesară o veşnicie, pentru a se trezi din uimire.
Dumitru Istrate din Ruşeţu mai spune că, nu mai crede nici în Stat când, Puterea vinde apa minerală cu E-uri, adevăruri cu E-uri, considerându-mă ca-ntr-o junglă. Dacă în faţa icoanelor ceri! În faţa colilor de scris îţi oferi frimitura de suflet.
Mai spune cel care a aşezat între, haos şi nume o carte că: Dumnezeu nu-i un concept, El, este un proces biologic divin, ultramicroscopic... Să nu ţinteşti bogăţia şi să predai altora grijile, ca pe o cocoaşă, acceptă că nu te-ai născut doar pentru tine. Poţi fi şi un tămăduitor sufletesc şi spiritual al celor de-o tragedie cu tine.
Natura coruptă a firii noastre, spune Mitică Istrate din Ruşeţu, face impracticabilă fraternitatea, atunci când unii nu-şi pot frâna animalitatea  şi se duc sub statuia lui Eminescu, urlând la ...lună! Vorbim de soclul lui Eminescu, pentru că lumea de aici se vede altfel decât după cruce. Eminescu creind o lume paralelă esenţei divine.
Aşadar, dragii mei! Dacă n-aţi auzit cumva de vre-un fericit al pământului, aflaţi astăzi. Acesta-i Dumitru Istrate Ruşeţeanu care, între haos şi nume a aşezat, o carte.