Uscând o lacrimă (revistă cultural-istorică, turism...tradiţii)

Un început de drum...

de la credinţă la cultură

fantastică...potrivire! 

interviuri ...

rugăciune...

hoinarul cerului

reverie

divină copilă

buzăului

definiţie

explicaţii din drumul turismului

Mireasa cuibului de soare...

În curând (revista) - Uscând o lacrimă!

Iubitorii de cultură, istorie, turism, tradiţii strămoşeşti şi nu numai, vor putea răsfoi câteva pagini care le vor putea da speranţe, în special acelora care încă mai cred în cultul muncii! Cu alte cuvinte, parafrazând o ştire dintr-un almanah de peste 25 de ani în urmă, care spunea că ,,nu putem fi oameni moderni fără deprinderea de a gândi şi crea''...Revenind la vremurile noastre, marea majoritate dintre noi cei mici, cu voie ori fără voie am ajuns mai mult consumatori decât creatori. Ce poate fi şi mai grav prin unele zone mulţi chiar cu aptitudini, s-au lăsat pradă unor minţi bolnave după stări materiale obţinute pe căi rudimentare, transformându-se-n consumatori. Cu siguranţă, toţi ar trebui să ne preocupăm pentru a putea să devenim utili, nu consumatori, să nu ne lăsăm pradă la unele pledoarii, fie a unora din mas-media ori a unor politicieni dând mai mare atenţie acelora înspre consum, făcând pe cei care sunt la vârsta de-a lua un model şi nu numai să asiste de multe ori la un tărăboi, dându-le posibilitatea falşilor ori lacomilor să se folosească de astfel de evenimente iar cei vulnerabili sau chiar prietenii privind cultul muncii, să se resemneze, mergând pe ideea că - Ce să facem, asta e! Pornind şi de aici, am crezut şi încă mai cred că o hrană spirituală cât de mică, nimănui nu i-ar strica.
Revenind la revista - Uscând o lacrimă, printre altele cuprinde: Un editorial, semnat de pr.prof.dr. Mihail Milea; Fratele unui fost prim-ministru, a copilărit la Ruşavăţu; Ion Caraion - nouăzeci de ani de la naştere.
Speranţele vipereştenilor, interviu cu Romi Dedu, primarul comunei Vipereşti; Prietenii de deaproape...,,Sacrul în poezia lui Grigore Vieru''- autor Sava Bogasiu, ,,O lacrimă pentru Basarabia''...;  Poetul Ştefan Dima - Zărneşti (autor a trei volume de poezie); O ursoiancă la O SUTĂ DE ANI! Câteva explicaţii din drumul turismului...; Amintiri din comunism - Fotbalul, agricultura şi industria ...

Uneori istoria supără?

Fiind în săptămâna mare, în prag de-o Mare Sărbătoare (Paştele la Ortodocşi şi Greco - Catolici) când toate relele trebuiesc lăsate de(o)parte şi dacă nu mi s-ar fi întâmplat, nu cred că aş fi fost în măsură să vorbesc despre acest fapt. Ştiam doar că scrisul este un păcat dacă nu spui faptelor aşa cum le-ai cunoscut, trăindu-le, aşa cum le-ai cercetat, aşa cum le-ai citit, chiar conştient fiind că vei supăra pe mulţi. Mai departe, comentarii  contra vor fi, mai ales cei care vor să îngroape o serie de fapte, fie că nu le sunt pe plac, fie că cineva dintr-o propie generatie n-a prea fost uşă de biserică, fie pentru anumite interese, fie simplu, că nu te plac ori doresc atacându-te pe tine să prindă şi ei un loc pe unde doar mintea lor înţelege de ce şi pentru ce?

Fiind autorul unei cărţi încărcată cu o serie de date istorice despre Mănăstirea Cârnu, în penultima marţi a lunii aprilie am fost invitat de un distins reporter, căruia îi mulţumesc, să prezint la TVCampus Buzău, în special despre arterele de circulaţie până la Mănăstire. Televiziunea fiind bine informată despre cele 3 căi de acces înspre Mănăstire. De altfel, pe întreg timpul emisiunii TVCampus a redat imagini, fie dinspre partea cea mai dificilă de ajuns: Vipereşti – Ursoaia – Ruşavăţu  şi-nspre stânga, pe jos, sus în Plaiul Muchii, fie cu trenul CFR până la Cislău şi de aici vreo 3 kilometrii pe jos. Ori, doar cu maşina, pe la Pătârlagele – Zahareşti – Măguricea – Mănăstire.

Îmi dau şi nu-mi dau seama ce-a deranjat aşa de mult un spectator, intervenind la o altă emisiune... E posibil ca istoria acestei comune, redând în carte că Mănăstirea, de dinainte de Secularizare şi până prin anul 1927 a aparţinut fostei comune Ruşavăţu, care avea în componenţă satele Tega şi Râpi. După 1927 când Tega şi Râpi s-au deslipit de Ruşavăţ şi au format comuna Tega şi abia după 1950- 1954 când comuna Tega s-a unificat cu Pănătău, a fost trecută de comuna Pănătău.

Poate spectatorul şi alţii s-o fi supărat despre întâmplarea din anul 1934, în carte sunt date numele acelora care s-au ocupat cu jefuirea Mănăstirii Cârnu ... De când m-am gândit la scrierea despre Mănăstirea Cârnu, am ştiut la ce mă înham. Ştiam că vor fi şi persoane care, din păcate, nu mai doreau să se dezgroape trecutul dar, fără să-i supăr, nu puteam să trec peste patimile şi suferinţele acestui lăcaş, peste aerul din Muchea Culmii, peste Dostoevschi şi vieţuitorul de la Cârnu, peste grava devastare... Ori amintindu-mi de călătorii de pe potecile timpului, altele decât actualele.  

Primul muzeu de sculptură românească într-o ... poiană!

Imagini cu 3 din cele 16 lucrări prezentate la prima ediţie din anul 1970

Cât de normal ar fi - Să trăim şi cu toţii să muncim pentru a fi fericiţi. Poate doar aşa am putea onora frumuseţile acestei minunate ţări ROMÂNIA.Dar, din păcate realitatea-i alta... Cu toate acestea au existat şi oameni fericiţi chiar pe acolo pe unde mulţi ne aburesc de contrariu. Astăzi voi aminti de întâmplarea de la Măgura, mai concret, de Poiana de deasupra Mănăstirii Ciolanu.

Prin efortul celor 16 sculptori care-n anul 1970 au deschis: ,,Prima ediţie a taberei de sculptură Măgura''.

Iată! Numele celor 16 sculptori şi lucrările Domniilor lor: Gheorghe Coman ,,Zbor''; Nica Petre ,,a fost aici odată...''; Gabi Beju Silvia ,,Stăpâna pădurii''; David Serth ,,Timpul''; Pavel Bucur ,,Înaripată''; Florin Codre ,,Omagiu lui Tudor''; Corneliu Camarovschi ,,Echilibru dinamic''; Drigissa Petru ,,Hora''; Pasima Dumitru ,,Altar eroului necunoscut''; Mihai Mihai ,,Ciuha''; Veres Iosif ,,Caratidă''; Rusu Şerban ,,Mobil''; Ioan Deac ,,Compoziţie''; Eugen Gocan ,,Meditaţie''; Horia Flămându ,,Cuplu'' şi Edit Orlovschi cu lucrarea ,,Intrepătrunderi''. 

După semnarea actului de naştere a acestui muzeu, presa vremii de acum 43 de ani ,, Viaţa Buzăului'', sub semnăturile Lazăr Băciucu şi Corneliu Ştefan, spuneau : ,,Locuitorii judeţului Buzău pot fi fericiţi că au un muzeu de sculptură atât de original şi impunător, cu lucrări pe care le sorbi din privire. Am văzut multe, neânumărate oraşe cu sculpturi. Alergi cu maşina de la una la alta. Aici nu ai nevoie de maşină, sunt toate superbe şi calme la un loc...''.

Am avut onoarea şi norocul la15 august 1970 să văd cu un grup de cunoscuţi  începutul acestor minunăţii din Poiana Ciolanului şi, mulţi ani după. Am fost şi după anul 1989 dar, ce să vezi? Prin frumuseţile de altădată

creşteau an de an buruienile...

Prietenii - de acum 79 de ani!

Regele României Carol al II lea şi Preşedintele Franţei Albert Lebrun

După o postare pe blogul: Salut prieten(i)e, arătând că România a avut prieteni de nădejde-n Europa, unii dintre mulţii amici păreau cam revoltaţi, nu le veneau să creadă, deşi alăturat, o ilustrată din acea vreme demonstra acest fapt. Astăzi, într-o altă lună şi-ntr-o altă zi, vin c-o altă afirmaţie. De data aceasta, prezentând mai multe mesaje, începând cu mesajul adresat Franţei de regele Carol al II-lea: 

,,Nu v-aş putea exprima până la ce punct sunt mulţumit de vizita d-lui Barthou. Satisfacţia mea este cu atât mai mare, cu cât pentru întâia oară de când există România-Mare, un ministru francez în funcţiune vine oficial la noi. Cred că personalitatea d-lui Barthou este deosebit de bine aleasă pentru a strânge şi mai mult legătuile de desăvârşită prietenie din totdeauna dintre popoarele francez şi român...''.

Referitor la Preşedintele Franţei Albert Lebrun, încă de la discursul de înscăunare din 10 mai 1932, a ţinut să precizeze, dorinţa sa arzătoare de-a menţine pacea-n lume spunând: ,,Voi lua făclia pe care Paul Doumer a lăsat-o, dându-şi sufletul  şi voia continuă cu credinţă tradiţia pe care el mi-o lasă moştenire.

Respectând Constituţia voi căuta să duc la bun sfârşit opera de ridicare şi progres în ordine şi muncă, în domeniul intern, iar cel extern, în mijlocul păcii''.

Revenind la discuţia Ministrului francez Louis Barthou din vara anului 1934, iată ce declara în discursul său la Academia Română: ,,Am să vă rog să-mi permiteţi să mai păstrez puţină putere în glas şi pentru zilele ce vor urma ca să pot povesti, la întoarcere, guvernului meu, despre grandoarea  ţării dvs.

Să le spun că am văzut cu satisfacţie cum toate partidele româneşti sunt solidare faţă de Franţa''.

După cele de mai sus privind prieteniile, pentru a ajunge iarăşi... aş îndrăzni să spun că România are nevoie de-o igienizare-generală, (cu puţină vorbă şi mai multe fapte) pornită  de la cei pe care i-am votat, fie Naţionali, fie locali, să pună osul la treabă cum spune românul, supravegheaţi serios de legiuitori, dacă au ajuns să fie aleşi, să muncească, să ia pilde, să cerceteze, să analizeze, să introducă busuiocul în căldăruşe, să înceapă din curtea lor, privind ... curăţenia! Poate aşa ne vom putea bucura şi de prieteniile de altădată. Prieteniile de acum 79 de ani!

Amintiri din comunism - Fotbalul...agricultura şi industria

Nu am fost şi nici nu am devenit un fan al Orânduirii trecute dar, nici nu pot să înghit unele nesăbuinţe ale unor demolatori din  noua noastră societate, însă, nu  această stare încerc s-o  prezint ci, despre-o stare pozitivă din judeţul unde în vremea de dinainte de anul 1989 prestam, printre altele, şi-o activitate obştească(arbitrii de fotbal). Atunci, majoritatea comunelor şi satelor atât din ţară cât şi  din judeţul Buzău se bucurau de locuri de muncă iar ca rezultat, sportul şi la ţară era-n floare. Transportul echipelor fiind asigurat de maşinile CAP-urilor din localităţile unde figurau echipe. Astăzi mă voi referi doar la  fotbal şi câteva exemple de echipe din vremea de atunci în funcţie de denumiri.  Multe dintre acestea purtând titulatura de RECOLTA, precum: Recolta Blăjani; Bălteni; Boldu; Caragele; Căldăreşti; Cislău; Padina sau Smeeni.
Alte localităţi au preferat denumirea de VIITORUL, precum: Viitorul Bălăceanu; Bâlhacu; Glodeanu-Sărat; Limpeziş şi, chiar oraşul Buzău a avut un Viitor! Denumiri de prin vremea 1979. Tot prin această vreme denumirea de AVÂNTUL a avut anumite preferinţe: Avântul Glodeanu-Sărat;  Chiojdu; Lipia; Săpoca ori localitatea Zărneşti. Numele de VOINŢA a însemnat o altă pasiune: Voinţa C.A.Roseti; Florica; Lanuri; Sălcioara; Ştiubeiu şi, chiar oraşul Rm.Sărat a avut Voinţa! Desigur, au mai activat echipe şi sub alte denumiri precum: TRICOLORUL Gălbinaşi; Steaua Roşie Puieşti; Progresul Beceni; Glaveşul Movila Banului...Rapid Pârscov. 
Trecând de la agricultură la industrie, unele echipe prezentau denumirile specifice intreprinderii unde activau, precum: Uleiul Buzău; Petrolul Berca; Partizanul Rm.Sărat; Cristalul Buzău; Chimia Buzău; Auto Poşta Câlnău; Metalurgistul Pogoanele; Concifor Buzău; Filatura Pătârlagele...Carpaţi Nehoiu.
Astăzi, din păcate, majoritatea echipelor fie de la sate, comune sau oraşe, datorită nesăbuinţei acelora care ne-au condus, fie naţionali ori locali, care cel puţini părtaşi la marile demolări, unde sub pretextul că utilajele ar reprezenta un morman de fiare vechi, s-au distrus ori înstrăinat şi, odată cu acestea a căzut victimă atât salariaţii cât şi sportul.

De acum patru decenii!

Albumul - albastru, mărturie de la Concursul ,,Temerarii văzduhului''

Craiova, 17 iunie 1973

Ce trece vremea? Dacă-n anul 2010, odată cu - Poemul celor şapte (o viaţă...un om...o antologie) marcam o vârstă rotundă, în 2011 la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'' Bucureşti, la lansarea - Pasiuni din ...Amintiri! aduceam în prin plan şi alte aniversări, a venit anul 2012. Poate unul dintre cei mai speciali, ţinând cont că-n judeţul nostru drag Buzău, se născuse cel care, prin recunoaşterea eroismului, a luptei pentru neam şi ţară, Carol I, îl decorase cu ,,Steaua României'' iar ţarul Rusiei, Alexandru al II -lea cu ,,Crucea Sf. Gheorghe''...întors acasă, cu pieptul încărcat cu medalii, Eroul, n-a alergat după glorie, s-a dus la mănăstire!...Anul mai sus menţionat, având o dublă semnificaţie: 110 ani de la trecerea Eroului la ceruri şi 100 de ani de când, directorul ziarului ,,Universul'' Luigii Cazavilan, i-a înălţat  Eroului-buzoian: Monumentul de la Mănăstirea Cernica...Ce-a făcut Buzăul pentru acest Erou, nu cunosc. Ştiu doar ce a putut face un simplu om! I-a dedicat a doua carte, intitulată - Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica)...

Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la spectacolul de la Casa Armatei din Craiova, cu ocazia zilei aviaţiei române din Orânduirea trecută. Albumul-albastru din imagine, stă mărturie. El reprezintă amintirea unui Concurs intitulat ,,Temerarii văzduhului''...Ce trece vremea?