 |
| Albumul - albastru, mărturie de la Concursul ,,Temerarii văzduhului''
Craiova, 17 iunie 1973
|
Ce trece vremea? Dacă-n anul 2010, odată cu - Poemul celor şapte (o viaţă...un om...o antologie) marcam o vârstă rotundă, în 2011 la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'' Bucureşti, la lansarea - Pasiuni din ...Amintiri! aduceam în prin plan şi alte aniversări, a venit anul 2012. Poate unul dintre cei mai speciali, ţinând cont că-n judeţul nostru drag Buzău, se născuse cel care, prin recunoaşterea eroismului, a luptei pentru neam şi ţară, Carol I, îl decorase cu ,,Steaua României'' iar ţarul Rusiei, Alexandru al II -lea cu ,,Crucea Sf. Gheorghe''...întors acasă, cu pieptul încărcat cu medalii, Eroul, n-a alergat după glorie, s-a dus la mănăstire!...Anul mai sus menţionat, având o dublă semnificaţie: 110 ani de la trecerea Eroului la ceruri şi 100 de ani de când, directorul ziarului ,,Universul'' Luigii Cazavilan, i-a înălţat Eroului-buzoian: Monumentul de la Mănăstirea Cernica...Ce-a făcut Buzăul pentru acest Erou, nu cunosc. Ştiu doar ce a putut face un simplu om! I-a dedicat a doua carte, intitulată - Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica)...
Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la spectacolul de la Casa Armatei din Craiova, cu ocazia zilei aviaţiei române din Orânduirea trecută. Albumul-albastru din imagine, stă mărturie. El reprezintă amintirea unui Concurs intitulat ,,Temerarii văzduhului''...Ce trece vremea?
Domnule, Negoiţă, ce mai faceţi? Nu vă mai regăsesc nici pe facebook, nici pe Amprente? Vă doresc multă sănătate şi gânduri bune!
RăspundețiȘtergereElena Marin - Alexe
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc pentru întrebare şi, o să vă răspund cu sinceritate, chiar dacă vor afla şi alţii care mă urmăresc dar nu doresc să-mi lase vre-un semn. De câţiva ani lucrez la un ciclu ,,Bucurii autocreate'' şi am reuşit să public 3 volume cu teme diferite iar din toamna anului trecut am continuat cu ceva special care mi-a luat multă vreme. Dacă vă amintiţi! au existat un început şi pe Amprente. Nu am mai continuat pentru că am simţit că îmi trebuiau multe postări privind domeniul înspre care m-am aplecat să pot convinge că şi astfel de aplecare poate intra-n sfera domeniului reţelei de cultură amintite iar paşii mei încă nu primise impulsul de-a continua, ba mai mult, au existat şi senzaţii prin care unul dintre mesaje n-a fost tradus... Să fiu şi mai concret, o altă senzaţie a mea era aceea prin care lângă o poezie de dragoste, eu, aşezam o lecţie de chimie. Oricum, am o impresie bună despre amprente.
Referitor la facebook, ce pot să vă spun? După ce mi s-a spart contul, am revenit, dar n-am mai primit semnale despre mesajele trimise şi, m-am oprit a mai trimite.
...Asemeni dvs., mulţumindu-vă! Vă doresc ştiţi ce ? Ploi cu bucurii.