Iată-ne, dragi cititori, în fața unui volum intitulat ,,Țara Luanei,, în care, scriitorul Mihai Sălcuțan, cheamă și îndeamnă românii să se bucure de frumusețile clădite, fie generate de minunatele anotimpuri , fie de miracolele care dăinuie de sute sau chiar mii de ani.
Cu voia dvs., aș structura volumul în două părți. Fiecare parte având capitole distincte.
Prima parte, cuprinde beletristică iar partea a II a, scriitorul pledează pentru prima dragoste, epigrama și, întâlnirile cu marele poet Grigore Vieru.
Încă de la povestirea medicului bucureștean repartizat în comuna Colți, impresionat de obiceiurile, tradițiile și veșnicia lor, fie a ,,pietrelor semiprețioase,, ori coloritul acestora, fie a ,,vestigiilor rupestre,, și a fenomenelor paranormale din zona Aluniș, ori albastru cerului ,,nemaiîntâlnit,, sau panorama privită de pe vârful Ivăneț, scriitorul Mihai Sălcuțan, ne încarcă cu o ploaie de bucurii.
Încât, astfel de bucurii și trăiri te pot împinge înspre chemări precum:
- Veniți români, veniți pe câmpii, pe dealuri ori pe unde florile au înflorit.
În aceeași manieră plină de frumuseți, de data aceasta a spiritului - uman, maestru Sălcuțan, ne prezintă povestirea ,,Devenirea maicii Ana,, ce poate fi încadrată în frumuseți nebănuite care lasă în urmă pilde sau lecții care musai, trebuie îndeplinite. Altfel, orice fisură, orice neândeplinire a lor, viața lasă portițe-dărâmate în urma acelora care ignoră legea firii.
Desigur, redările frumuseților din ,,Țara Luanei,, nu se opresc. Acestea ajung până la ,,Barajul Siriu,, și au continuat în Munții Siriului, în care autorul înlănțuie o istorie clădită, atât pe întâmplările de aici, dar și frumusețile ce stau mărturii în orice anotimp ne-am afla, fie cald, fie rece, mai ales când este vorba de: Lacul Vulturilor, Podul Calului, Molîia, Tătaru...Zăganu.
În cea de a II a parte, așa cum s-a mai spus, scriitorul Mihai Sălcuțan, pledează pentru Epigramă. Pentru dragostea dintâi, pe care o definește precum ,,O esență de spirit,,. Epigrama, spune scriitorul fără să greșească, se află în strânsă legătură cu umorul.
Ca remarcă, scriitorul propune Uniunii Scriitorilor să-i rezerve epigramei o secție în cadrul acesteia.
Rămânând pe acest tărâm, iată, sora mai mică a Uniunii Scriitorilor, Liga Scriitorilor, adună cu plăcere și scriitori de epigrame.
În partea finală a volumului, scriitorul, acordă o mare atenție amintirilor și odată cu acestea aduce un omagiu marelui scriitor Grigore Vieru, pe care l-a cunoscut, a discutat, a primit autografe. O remarcă specială, punctată de autor la ultima întâlnire și-a autografului primit, reprezintă ,,presentimentul,, marelui Grigore Vieru că drumul său înspre...Oceanul de dincolo era pe aproape.
Dumitru K Negoiță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu