Când am început plantarea unei seminţe care să nască un Monument, multora li s-au părut un vis. Era-n vremea când pe la Inteprindere trăiam povestea unui muncitor electronist care, după ce a făcut o inovaţie, mai Marii l-au exclus de pe listă. A trecut multă vreme de atunci... A venit mai 2013, a venit octombrie 2013. În 15 ianuarie 2014, o parte din membrii Asociaţiei "Origini", cu prilejul unei călătorii la Mormântul lui Mihai Eminescu şi a unor Mănăstiri de prin-prejurul Bucureştiului, ne-am deplasat şi la Mănăstirea Cernica, unde se odihneşte eroul-monah buzoian Iorgu Cosma. La întoarcerea de la Mănăstirea Cernica, seminţei plantate, graţie conducătorului nostru de grup, i-a apărut prima rădăcină. Apoi, au mai apărut altele şi altele şi-n mai 2015, un VIS s-a ÎMPLINIT!
După o săptămână de la visul împlinit pe 10 mai 2015, odată cu SFINŢIREA Monumentului, eroului Naţional al României regale al anului 1902, eroul- monah de la Cernica, Monumentul sfinţit de un sobor de preoţi conduşi de un PC, pr. prof.dr., a fost posibilă împlinirea acestui vis graţie unor inimoşi de la Fundaţia "Origini carpatice"; revista "Uscând o lacrimă"; Fundaţia "Sf. Andrei"; Primăria Vipereşti şi Parohia Tronari. Aşa s-a putut aduce acasă pe cel care străluceşte la Mănăstirea Cernica. Dar, din păcate, aşa cum se întâmplă pe la noi, au apărut nu numai cârcotaşi ci şi mai Marii, care chipurile, căţăraţi pe înalte piedestale, cer oamenilor ascultare. Nimic mai normal. Numai că normalitatea pentru mai Marii înseamnă: Să nu îndrăznească cineva să facă chiar şi FAPTE BUNE fără ştirea noastră...
Peste trei decenii cu gândul la Monument...Românie, Românie cu primă(verile) încărcate de miresmele florilor tale de pe munţi, văi, dealuri şi câmpii, cu "marea cea mare", cu podgoriile, cu pădurile, cu fructele toamnei ori cu iernile cântate de mulţi poeţi precum Coşbuc, nu eşti cu nimic mai prejos decât lăudaţii planetei...
Am văzut România de pe un pat de spital. Am văzut sărăcia şi nevoile spitalelor dar şi eforturi şi muncă până aproape de istovire a personalului din spital, brancardieri, infirmiere, asistente... Am văzut lumea de jos cum se zbate între viaţă şi moarte. Am văzut personal sanitar căruia nu ai ce să-i reproşezi. Am văzut oameni la datorie în spitale sărăcite de sistem...Un sistem condus de majoritatea politicienilor plini de bube în care se vede sărăcia şi disperarea multora, chiar şi a medicilor care vor să facă multe iar frânele se ţin scai...
Am trăit atât de mare tristeţe încât nu mă mai gândeam la viaţa mea. M-am cerut acasă. Mulţumesc medicilor care mi-au îngăduit acest fapt.
Sunteţi un învingător, domnule! Vă felicit pentru tot şi vă doresc multă sănătate!
RăspundețiȘtergereSemn de plăcută lectură:
.Românie, Românie cu primă(verile) încărcate de miresmele florilor tale de pe munţi, văi, dealuri şi câmpii, cu "marea cea mare", cu podgoriile, cu pădurile, cu fructele toamnei ori cu iernile cântate de mulţi poeţi precum Coşbuc, nu eşti cu nimic mai prejos decât lăudaţii planetei...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereElena Marin Alexe
ȘtergereVă mulţumesc pentru curajul pe care mi-l transmiteţi. Ştiu, a fost ziua dvs. dar externându-mă nerefăcut din spital mi-a trebuit o vreme...Acum, daţi-mi voie să vă transmit urări de bine pentru sufletul dvs. frumos, pentru dăruirile atât prin cuvinte cât şi prin întreaga dvs. artă.
Sunteţi un om cu un caracter deosebit, domnule.O spun, chiar dacă mă repet.
RăspundețiȘtergereMă bucur că v-am cunoscut. Sper să vă refaceţi sănătatea cât mai repede.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Elena Marin Alexe
RăspundețiȘtergereVă apreciez cele scrise şi, pentru că sunt venite de la o personalitate cu mult har, cred în sinceritatea acestor cuvinte mângâietoare. Vă mulţumesc şi, toate cele bune întregii dvs. familii.