 |
| Medalie achiziţionată cu zeci de ani: Bărbăţie şi credinţă. |
...şi-n timp ce stăteam să-l ascult pe Bogătaş, enumerându-mi, numărul vilelor, al maşinilor...al terenurilor şi-a banilor! Cu un zâmbet într-un colţ de gură, deodată strigă:
- Uite un poet! Acela-i un poet!
- Da! Ştiu, dar nu am înţeles râsul tău viclean, îi răspund nestăpânit, aproape revoltat.
Ştiind că distinsul poet avea de toate, doar bani şi ce avea bogătaşul îi lipseau.
De atunci, nemaidorind să fim doar noi cu noi iar unii sau alţii care se cred bogaţi să râdă cât îi ţin concasoarele de naivitatea noastră, am purces la - Bucurii autocreeate...
Şi-ntr-o zi, în târgul de vechituri din oraşul meu Buzău, un om fudul peste măsură care afirma că-i bogat, bogat, văzându-mi medalia : ,,Bărbăţie şi credinţă'' şi un El şi Ea, doi aristrocraţi, ia căzut faţa şi-mi zice:
- Hai! Ia banii şi dă-mi-le!
 |
| Un El şi Ea: doi aristrocraţi. |
- Nu! Nu pot domnule!
- Cuum?
- Exact aşa. Aşa cum aţi auzit. Nu le am de vânzare.
- Hai! Hai, zice Bogătaşul cu tonul ridicat, ia banii că nu există motive pentru tine.
- Există domnule, există. Vedeţi lumea aceasta numeroasă! Ce am eu, nu are ea. Iar cu banii ce i-aş primi de la dumneata, aş deveni ca toţi ceilalţi.
Cristina C.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru apreciere şi semnul lăsat. La sfatul unor amici care, deşi nu-mi lasă vre-un semn, am redeschis şi blogul: Salut prieten(i)e.
Numai bine.
Voi trece, chiar cu experienţa mea nefastă după facebook unde mi s-a spart contul.
Să auzim de bine.