Am crezut şi încă mai cred că - Cine ştie trecutul ştie cum să iubească prezentul.
Astăzi, pe scurt voi vorbi despre istoria unei mori care apare în hrisovul din 3 aprilie 1556, când domnitorul Pătraşcu cel Bun făceea danie dregătorului său Jupân Badea, fost mare Clucer, un vad de moară. Acesta, devenind propietar, construieşte o moară cu 3 roţi. În anul 1593 Mihai Viteazul, a hotărât ca jumătate din moara de aici să fie stăpânită de Mănăstirea Banu. Hotărâre ce a însemnat ,,motiv de gâlceavă'' multe secole între părţi.
La 1653, Vasile Lupu se războieşte cu Matei Basarab iar oştenii săi ard morile. Acestea se reconstruiesc în vremea lui Gligorie Vodă, 1660 - 1664; 1672/1674. Mai târziu, în vremea războiului Ruso - Turc (1788 - 1792), moara de la plopi a fost arsă iarăşi. În anul 1805, egumenul Banului cerea Domniei să orânduiască vreo câţiva morari să aleagă vadul de mai înainte, să poată face Mănăstirea moară dar, noul război Ruso - Turc (1806 - 1812), a întârziat lucrările de refacere, moara fiind refăcută după încetarea războiului şi încheierea păcii după anul 1812.
În anul 1829 la 22 august, noul egumen al Banului ia în împrimire moara cu 2 roţi şi casa morii învelită cu trestie şi casa morarului. În anul 1831 are ca maistru morar pe Dragul morar. Prin anul 1847 din actele unui nou inventar, reiese că moara este dată în arendă lui Ion Marghiloman.
Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti din decembrie 1863, aşa cum afirmă şi profesorul buzoian Gh. Ceauşel, moara ajunge în patrimoniul statului.
Şi-a funcţionat şi-n vremea de dinainte de 1989 şi-o parte din vremea de după, până când s-au găsit unii să dărâme întreaga istorie a acestei mori.Probabil, vre-un urmaş al lui Mihai Viteazul, ajutat de vre-un votat de noi buzoienii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu