Despre semnificaţia numelui de ...Român!

Ardeam de nerăbdare şi nu-mi dădeam seama, de unde şi de ce curiozitatea aceasta? Cu acest nelămurit gând am frunzărit multe despre istoria noastră, a românilor. Cum rezultatele, cel puţin mie aşa mi se întâmplă, nu apar tot atunci când le căutăm, când le dorim fie cu orice preţ, am luat de bună expresia unui distins membru al unuia dintre colegii din serile de marţi, cum că, de multe ori nu avem chemare! Într-una din zilele din pragul , Noului an, vai! nu credeam că semnificaţia numelui de ROMÂN, se află chiar prin bibliotecă, prietena mea din sufragerie. Răsfoind câteva din ziarele rămase în urma...dăruirilor! pe-o pagină a unui ziar local din 26 septembrie 1970 din ,,Viaţa Buzăului'', am aflat că, numele de ROMÂN (rumân), cuprinde mai multe semnificaţii. Luând-o cronologic, un document din 13 martie (vedeţi, ceva cu 13) 1489 din Cancelaria lui Ştefan cel Mare. Un al 2 lea document, de data aceasta din Ţara Românească, prezentat de Neacşu de la Câmpul Lung-Muşcel, definind statul dintre Dunăre şi Carpaţi şi-o a 3 a semnificaţie din 4 iulie 1572, numind ţăranul iobag (rumân).