A apărut "Poarta amintirilor", anul II (8-10)

"Poarta amintirilor" reprezintă o foaie de familie, literar-istorică, tradiţii, turism, iniţiată de Dumitru K Negoiţă.
 În "Amintirile de ieri" rând, pe rând se încearcă să se aducă un minim respect acelora care au făcut muncă voluntară, luptând pentru neam ţară şi lege. Printre ei unii chiar nu s-au mai întors.
În "Amintirile de azi", pe lângă propria familie, filiala Buzău a Ligii Scriitorilor, înseamnă o a doua familie.
"Poarta amintirilor" din mai- iunie 2017, cuprinde:
* Amintiri de ieri:
Ilustrata ne înfăţişează portretul lui Chiriac Mihai din anul 1912. Cu numele său Chiriac, a fost botezat Chiriac Negoiţă.
- Cine a fost Chiriac Mihai?
Cel care a (efectuat muncă patriotică) luptat pentru Neam, Ţară şi Lege, în Primul Război Mondial, venindu-i acasă doar numele pe-o cruce.
- Cine a fost Chiriac Negoiţă?
Cel care a (efectuat muncă patriotică... de bună voie...obligat!)  luptat, orfan de război fiind; în cel de al Doilea Război Mondial, şase ani.
* Amintiri de azi
Chiar pe praful şi nămolul acesta, tot munca patriotică este în floare. După iniţiativa înfiinţării unei reviste cultural- istorică, de tradiţii şi turism, construirea unui monument a însemnat o altă prioritate. Astfel a avut loc:
"Ediţia a IV a "URSOAIA" 2017", semnat Dumitru K Negoiţă (LSR)
 "La Muzeul Agata şi George Bcovia" Bucureşti, semnat Sahar Dejar - Bucureşti
O punte pentru suflet: Buzău - Iaşi, semnat Elena Căpăţînă (LSR)
Aniversarea a 10 ani de la naşterea copilului-spiritual "Mănăstirea din comuna pierdută", DKN
Un membru titular al USR, promovează prin fapte filiala LSR Buzău, DKN
Tot în acest număr se află şi sigla LSR/Filiala Buzău.

Triumful din "Toiagul de lumină"

După şcoala de îngeri, Ştefan Dima-Zărneşti, a pus cerul pe gânduri şi, după ce a dansat cu fulgerul, Dumnezeu l-a premiat cu "Toiagul de lumină".
Când am citit "mă înfloare umbra", mi-am amintit de Cenaclul din strada Umbrelor.
Acolo, câţiva iubitori de literatură, la început, în nici un caz, nu din eşalonul I. Din eşalonul I, am fost încurajaţi de scriitorul Marin Ifrim, căruia şi astăzi îi mulţumim. Noi, cei din strada Umbrelor, alături de regretaţii Ion Nica, Aurel Ganea, împreună cu Spiridon Râmniceanu, Dumitru Istrate-Ruşeţeanu,  Sorin Lalu, gazda, Nicolae Tudor, sărbătoritul de azi, Ştefan Dima-Zărneşti, Eugen Ciobanu, Ion Mitică, Marian Rădulescu...după promovarea făcută de scriitorul Marin Ifrim, am mai fost vizitaţi de Dumitru Pană, Nicolae Pogonaru, Tudor Cicu, Călin Gheţu, Lucian Mănăilescu şi alţii, au frecventat - Cenaclul de la marginea Oraşului.
De remarcat că strada Umbrelor se află între străzile Luminii şi Luceafărul. Şapte ani am primit, cu toţii, cei din umbrelor, lumină.
Revenind la "Toiagul de lumină" se poate remarca despre prietenul Ştefan Dima- Zărneşti, că ne vorbeşte şi despre mirese:
* Mireasa pământului
* Mireasa înălţării
* Mireasa cuibului de soare
Acestea, fie că ascund în "coaja timpului", lumina gândului, fie că ne învaţă despre mama luminii, cum ne spune cu mult patos poetul:
- Sunt picături unde se coc toate culorile plăcerii.
Am citit, plin de încântare, despre înălţare şi înflorire, despre lumină, sărutarea văzduhului...în cinstea scriitorilor care au rămas doar amintiri. Dar, cu aceeaşi recunoştinţă am desprins cum poetul înalţă scriitorii care i-au adus cândva bucurii, discutând despre înveşnicia împământenirii...a albastrului inventat...a luminii rotunde, precum şi a unor membrii din familie.
Esenţializând, "Toiagul de lumină", reprezintă volumul care, asemenea unei flori, îşi caută parfumul,
în...sărutul pământului...cuibărind o lacrimă.
Poetul ne vorbeşte şi despre-pasărea cuvintelor care plânge libertatea şi strigă:
- Veniţi, se fulgeră-n adâncul fericirii.

O istorie literară, la margine de Buzău

A fost odată un Cenaclu – literar

Care funcţiona pe strada Umbrelor

Şi primea lumină

De pe străzile Luceafărul şi Luminii.

Aici, s-au plămădit multe cărţi

c-o semnificaţie aparte.

  Iată, cum era tratată pe vremuri(azi în  bar, atunci în cafenea) o şezătoare literară, de mas-media de pe atunci, nu prea departe de Buzău, la Rm. Sărat, cu protagoniştii Cincinat şi Ion Pavelescu. Fratele, Ion Pavelescu după o experienţă în Franţa, (poetul umblat prin lume, aşa cum reiese din povestea lui Octavian Moşescu) se întoarce acasă şi lângă gara din Rm. Sărat, construieşte o ,,Cafenea''. Aici, mulţi colaboratori de la revista ,,Vestala'' ori publicul râmnicean se vor familiariza cu scriitori precum: Victor Eftimiu; Adrian Maniu; Tudor Vianu; Gala Galaction...Camil Petrescu. Dar, şi cei care veneau foarte des la ,,Cafenea'', precum Duiliu Zamfirescu; Alexandru Sahia ori Barbu Ştefănescu Delavrancea.

 O poveste a lui Octavian Moşescu*, prezent  cu autorul ,,Sigilii de aur'', Camil Petrescu şi Perpecius, începe când apar în Cafenea, Horia Furtună şi prietenii...

Ion Pavelescu citeşte câteva catrene: ,,Poezia lui Pillat / dacă vrei să-ţi pară bună /trebuie neapărat /s-o citeşti pe-a lui Furtună.''

 ,,Poezia lui Furtună /dacă vrei să-ţi pară bună /trebuie neapărat /s-o citeşti pe-a lui Pillat.''

 Atunci, Horia Furtună supărat, îi scrie lui Pavelescu:

 ,,Când vin în Rm.Sărat /mă lovesc de Cincinat /atâta spirit i-ai răpit /că ai rămas un satelit.''

 Atunci, poetului ,,Balada lunii'', îi ripostă:

 ,,Balada lunii de o scrie /atât de inspirat /că-n loc de lună, azi, se ştie /îl luminează...Cincinat!''.

Uneori, sunt uimit cum mulţi dintre noi românii renunţăm la formele de a se aduna literaţii. Pe aici, prin târgul nostru Buzău, au existat un local pe care cu mândrie mai  toţi scriitorii din judeţul Buzău se întâlneau. Se numea la Uniune. Nu cred că eram singur care simţeam mai multă bucurie şi mai multă prietenie prin această breaslă. Tot prin municipiul Buzău, undeva în Micro 3 într-un local numit Dorada, vreme de vre-o 4 ani a avut loc o întâlnire cu scriitorii, graţie poetului Sorin Lalu, numit şi ,,Cenaclul Dorada''. Ori, aşa cum am început,  între străzile Luminii şi Luceafărul, pe strada Umbrelor, vreme de 7 ani a funcţionat  într-un local al poetului Nicolae Tudor, numit o vreme şi ,,Cenaclul din bar''. Era mare bucurie în serile de marţi, odată au venit şi ziarişti de la ,,Adevărul de seară''. Era ziua patronului acestui lăcaş, iubitorul de literatură, literat de-a binelea. Eram aşa, strânşi ca românii la ceas de sărbătoare, aşteptând aproape 2 ore, vreme în care s-a recitat, s-a citit proză, s-au  comentat texte. Şi-nspre final, tocmai când mulţi dintre noi ne pregăteam să ne ospătăm, cu câte un pahar  plin, ca-n zi de sărbătoare, au venit şi ziariştii. Şi, cum la noi în România , din păcate, lucrurile negative-s la mare căutare, ziariştii, corespondenţi la TV-urile centrale, au transmis reportajele, nu cu recitări, nu cu citire de texte ori critică la textele literare doar cu:

 ,, - Bun e vinul ghiurghiuliu''.

 Doar aşa ne-am putut vedea pe ,,Realitatea'', ,,Antena 1'' ori pe ,,Prima'' la ,,Cârcotaşii''. Aşa s-au încheiat amintirile noastre cu ,,Cenaclul din bar''. Urmând ceva vreme ,,Cenaclul de la marginea Oraşului''.

...............................................................................................................

* Octavian Moşescu – scriitor buzoian, unul dintre prezenţii în ,,Cafeneaua’’ fraţilor Cincinat şi Ion Pavelescu din Rm. Sărat.