S-a întâmplat în sala,,Mircea Eliade'' a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

Căldura începutului de noiembrie a anului 2011, a însemnat o plăcută călătorie în drumul Bucureştiului. Era o zi mare în rândurile unui grup de sclavi ai condeiului într-o vreme când cultura a fost lăsată de(o)parte de către mulţi Cârmaci cu alte priorităţi. Cu toate acestea scriitorii Florentin Popescu, Victor Gh. Stan, Ion Andreiţă, Elisabeta Iosif, Emil Lungeanu şi alţii, n-au cutezat în a aştepta grupul de la Buzău, Trandafir Sâmpetru, Viorel Frâncu, Ştefan Dima şi alţii. Aici, la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'', Editura RawexComs-Bucureşti, organiza lansarea volumului jubiliar din ciclul ,,Bucurii autocreate'' - Pasiuni din...Amintiri!
Iată! Dragii mei, una din frumoasele amintiri de atunci, citită de Dir. Editurii Raluca Tudor:
,,Ocarte mică / n-am luat cu mine /  Decât o carte subţire / Aşa ca o frunză / Aşa ca o viaţă de om / M-am gândit c-o să mă doară spinarea / C-o să mă doară numele / Care-o va căra. (Povara de Marin Sorescu).
După aceste versuri soresciene, justificate, veţi vedea, permiteţi-mi să vă salut pe toţi, din toată inima şi să-mi exprim părerea de rău că nu sunt alături, decât in acest mod.
Cartea d-lui Dumitru K. Negoiţă - Pasiuni din...Amintiri! RawexComs / Bucureşti 2011 - este un restituţio parţial, a unor pagini din istoria noastră, mixate într-un mod personal şi, nu şi-a propus scopuri măreţe. Prin conţinut nu şi-a dorit să concureze pentru nici un premiu literar, nu face altceva decât să redea, puţin câte puţin, frânturi din bucuriile trăite. Dorinţa autorului de a transmite generaţiilor viitoare, cioburi din ce a însemnat dragostea de oameni şi de frumos, pentru valorile naţionale umane şi materiale păstrate de memoria sa afectivă, nu este decât o declaraţie de iubire necondiţionată. Aş îndrăzni, această carte este un gest de patriotism adevărat. Aşa cum am spus în începutul acestui discurs, parafrazându-l pe Marin Sorescu, Dumitru K.Negoiţă îşi construieşte cartea de vizită, cât să-l doară povara frumuseţilor trăite.
Îl felicit şi-i doresc să rămână cu aceeaşi zestre afectivă, nealterată''. Semnează, Mariana Vicky Vârtosu.

De la Centenar la...Comemorare!

Dovadă privind o donaţie de cărţi la Braşov.

1. În drumul Buzău - Braşov, via Siriu, începând cu Pătârlagele, treci prin 3 oraşe şi jumătate! Că vremea lui Ceauşescu dădea ca sigură şi localitatea Prejmer. Frumos traseu, drumul naţional prin Pădurea ,,Hanul Ciuta'', zona Oraşului Nehoiu, Barajul Siriu cu kilometrii de şosea prin munţi şi ieşirea în Judeţul Covasna, prin Oraşul Întorsura Buzăului şi urcarea Predeluşului iar din Vârful acestuia ajungi în judeţul Braşov, coborând prin Teliu înspre râul Tărlung, oraşul care n-a fost să fie...Confortabil şi mersul cu autocarul, lume de tot neamul. Mai aproape de Braşov, a trebuit să stau ca la fotograf, depărtându-mă de cineva care mirosea a ulei rânced ori de unul a putinei neopărit...
2. Plecarea înspre Braşov, (cu două zile de - Centenarul 1912 - 2012 Iorgu Cosma despre care, buzoienii mei dragi, din păcate, nu m-au susţinut) s-a efectuat, pentru a lua parte la: 
3.  Comemorarea unui an de la decesul fratelui meu, odihnindu-se într-un cimitir de la ,,Poalele Tâmpei''.
4. Într'u amintirea acestor momente, nu puteam să nu vizitez, Biblioteca Judeţeană ,,George Bariţiu'' Braşov, dăruind, cum se poate observa şi din imagine, cele 4  volume: Mănăstirea din comuna pierdută / Vipereşti comuna despicată / Despre adâncuri şi prezent / Poemul celor şapte.

Colecţii: Rarităţi mondiale

co

Colecţionarii şi nu numai au sărbătorit, cu patru ani în urmă, la 15 iulie, 150 de ani, sumă rotundă de când ,,Gazeta de Moldavia'' aducea la cunoştinţă că pe 15 iulie 1858 se introducea mărcile poştale ,,Cap de bour'', stabilindu-se 27 parale, la o greutate de  2,5 dramuri şi-o lungime de 8 poşte. Cei care depăşeau, scoteau din chimir încă 54 parale.
Moldova a executat 4 tipuri de mărci poştale ,,Cap de bour'', cu-n tiraj de 24 064 exemplare, cotate astfel: 27 parale; 54 parale; 81 parale şi 108 parale.
La 1 noiembrie 1858, tipărindu-se a II a emisiune, cu acelaşi semn heraldic ,,Cap de bour'', ce conţinea o indicaţie ,,Porto'', plata făcându-se la expediere ,,Franco'', emisiune ce a cuprins valorile: 5 parale; 40 parale şi 80 parale.
Prima ediţie a depus la finanţele Moldovei 12 318 mărci nevândute, pentru a fi distruse. Cele 11 746 vândute, fac parte din rarităţile mondiale.
Interesaţii istoriei poştale dar şi colecţionarii au aflat câte mărci din prima emisiune ,,Cap de bour'', mai sunt prin lume. Una din surse, păstrată şi-ntr-o propie minicolecţie (Almanahul satelor - 1989) unde A.Damian afirma că-n revista ,,Sammer Dienst'' / 1978, colecţionarul german Fritz Heimbuchber, dădea ştirile:
108 parale - 139 ştampilate ; 23 pe plicuri; 16 neuzate
108 parale - 194 ştampilate; 39 pe plicuri; 30 neuzate
54 parale - 136 ştampilate; 22 pe plicuri; 21 neuzate
27 parale - 491 ştampilate; 85 pe plicuri; 12 neuzate.
La un foarte simplu calcul, raportat la milioane de colecţionari, cel care deţine un astfel de exemplar (aşa cum făcea referire şi autorul din almanah) deţine o RARITATE  MONDIALĂ.

Un poet...Despre adâncuri şi prezent

M-am întâlnit cu poetul de multe ori în...virtual! Pe-o ,,reţea literară''. Iar în real, ne-am salutat şi am vorbit în -anticamera de la Biblioteca de carte religioasă, din curtea fundaţiei,,Sf. Sava de la Buzău'', unde pregăteam câteva sute de ziare din-Orânduirea fără libertate, pentru donaţie. Aici, i-am oferit poetului cartea ,,Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica).
Iată! Dragii mei, surpriza:
- Felicitări sincere, spune Costel Suditu, pentru reuşită d-le  D. Negoiţă. Am citit cu încântare şi impresionat, am ticluit din cuvinte, ca o mulţumire :
,,Ce bogăţii lăsata-i spre ochi
Dar mai ales cât de multe în noi!
Ne-au podidit păşiri peste gropi
Atâtea necazuri şi-atâtea nevoi

Că te-am uitat, în afară de-o Cruce
Chiar şi aceasta, la mulţi ce străluce
În aur la gât, scăldat în păcate,
Purtată ca drept iertătoare de toate

O rugă e locul acesta sfinţit
De-atâta istorie, de-atâta nerobit
Mă-ncarcă şi pot ca să spun apăsat
Cu tot ce străbunii mei au visat

Mă-nclin peste locuri, mă-nclin peste carte
Mă-nclin Creatorului să-mi ierte păcate
Şi-n sufletul meu de om păcătos
Încerc a suci răutatea pe dos''.

Auto...meditaţii!

Nu mă mai tem de anii care adesea
mi-au schimbat...norocul!
Nu mă chinui, sper
când sunt (şi) în dezacord cu...mine!
Nu mi-e ruşine de unde am venit
ce-am fost
ce-am făcut
ori ce...fac!
Nu uit că nu voi putea izbuti
lucruri mai mari decât puterea...mea!
Nu mă mai plâng că
munca de Sisif îmi ocupă multă...vreme!
Nu pot fi indiferent faţă de cel ce încearcă
să cunoască din tainele...morţii!
Nu pot să fiu mulţumit de minimul meu efort
în luptă cu... nimicnicia!
Nu-mi doresc idei de...turmă!

Pentru a nu fi înşelat vreodată de...mine!
semnez: nkd

Erou naţional şi monah…uitat! (o eventuală…aniversare) I

Au trecut vremurile cele mai întunecate, să ne mai scuzăm de neâmplinirile pe care, vezi Doamne, doar ele ne-au frânat, pe unii, să uităm de stele. Stele? Da! Stelele ce-au răsărit, urmaşii au voie să le uite? E bine, e bine să se ştie că, cei care nu ne cunoaştem istoria, nu  putem pretinde înspre un mare viitor că, nicicum şi nici unde, o comunitate, să-i fie bine, n-are voie să-i uite, pe cei ce-au luptat, fie şi atunci în negura vremurilor, precum Iorgu Cosma.  Sergentul mobilizat, când a plecat de-acasă a zis:  - Mă duc mamă, mă duc să-mi fac datoria pentru neam şi lege. Să şti mamă! Dac-o fi să mor, să nu mă plângi, că acei ce cad pentru a-şi apăra neamul şi ţara se duc la ceruri.  În luptele din 1877, la atacul de la Griviţa I , sergentului-comandant de grupă, îi cad în luptă toţi soldaţii iar el, ciuruit de gloanţe, cu Drapelul în mână, continuă. Continuă lupta pentru ţară şi lege...Cu sângele şiroi ,,Fortificaţia Otomană'', chiar şi-n păcăleala turcilor, fiind 2 redute Griviţa în loc de una cât se credea, este cucerită, Iorgu Cosma nu moare şi, cum rar se întâmplă la grade mici, Carol I, îl decorează cu: ,,Steaua României'' în grad de Cavaler.,iar ţarul Rusiei Alexandru al II-lea, cu Ordinul rus ,,Crucea Sf. Gheorghe''. După ameliorarea rănilor, luptătorul amintit, participă, la cererea sa, şi la alte atacuri iar după, este decorat cu: ,,Virtutea Militară'' de argint; ,,Trecerea Dunării''; ,,Apărătorii Independenţei'' şi altele.  Când s-a întors din război acasă în comuna Ruşavăţ, sergentul Iorgu Cosma, n-a mai găsit pe nimeni, mama sa murise. Ciuruit de gloanţe, dar plin de medalii, bucuria c-a scăpat de gloanţe, i-a fost umbrită, aşa cum scria ziarul ,,Universul'' în anul 1902, de pierderea celor dragi. Cu gândul la camarazii  pierduţi şi la apropiaţii săi, un singur lucru i-a mai rămas, să se călugărească. Numai aşa putea să se creadă mai aproape de Dumnezeu, cum zicea preotul Gabriel Cocora, de camarazii săi căzuţi în luptă, de mama sa, de apropiaţii săi.

Hotărât, a plecat spre Schitul Ciolanu, unde devine monahul Gherasim Cosma......

(... O eventuală aniversare, întrucât pe 14 octombrie 2012 se împlinesc 100 de ani de când Directorul ziarului ,,Universul'', Luigii Cazavillan, i-a înălţat la Mănăstirea Cernica, reperului-moral al României regale, un falnic monument)

De ce-i amară?

Vezi căciula aceasta
 ce crezi, e a mea?
mă cunosc cu toţi salcâmii de când port în guşă oful
ce se-ntâmplă-n ţara mea nu-i de bine
viaţa-i care pe care
e un adevăr ca pâinea
grădinile noastre plâng după ramurile rupte de înfulecători
noi cărăm vreascurile că
nu-i poate da nimeni afară din pantaloni!
în oglinzi doar portrete lăcrimate
oricât ne-am preface
nu putem ignora clocotul
e răscoală-n suflet.
Cine-şi permite să se sacrifice
pentru a face fericit pe cineva?
făgăduiala se dezvoltă-ntruna
singura şansă de-a supravieţui rămâne protestul
- ce trece vremea!
în zadar trăim zile
trandafirii
portocalii
când ai sufletul necuprins de vreo bucurie
rătăceşti degeaba sub soare.
Doamne ce gânduri murdare are viaţa
noi, ce facem?
de ce nu le curăţăm?
ca un cetăţean care şi-a plătit mereu datoriile
înalţ chemări
împotriva suferinţelor
pentru mila unei fiinţe faţă de ceailaltă
nu mă mai întrebaţi
- de ce-i amară?
de ce-i amară viaţa mea
sunt întrebări de-a floarea-soarelui
încă şi încă se vor înmulţi
ca-n smocuri mărăcinii
într-o ţară cu de toate
nici cerul şi nici pământul nu ne mai iartă!
şi păsările s-au înbolnăvit de atâta otravă
doar pentru că nu cei curaţi introduc busuiocul în căldăruşe
privesc fix
pe nesăturate
la leşiatice nădejdi
m-aş cufunda într-o adâncă visare
ca trezindu-ne
rând pe rând
să simţim o altfel de libertate
ca o arcadă a...armoniei!