miercuri, 12 aprilie 2017

O istorie literară, la margine de Buzău

A fost odată un Cenaclu – literar
Care funcţiona pe strada Umbrelor
Şi primea lumină
De pe străzile Luceafărul şi Luminii.
Aici, s-au plămădit multe cărţi
c-o semnificaţie aparte.
  Iată, cum era tratată pe vremuri(azi în  bar, atunci în cafenea) o şezătoare literară, de mas-media de pe atunci, nu prea departe de Buzău, la Rm. Sărat, cu protagoniştii Cincinat şi Ion Pavelescu. Fratele, Ion Pavelescu după o experienţă în Franţa, (poetul umblat prin lume, aşa cum reiese din povestea lui Octavian Moşescu) se întoarce acasă şi lângă gara din Rm. Sărat, construieşte o ,,Cafenea''. Aici, mulţi colaboratori de la revista ,,Vestala'' ori publicul râmnicean se vor familiariza cu scriitori precum: Victor Eftimiu; Adrian Maniu; Tudor Vianu; Gala Galaction...Camil Petrescu. Dar, şi cei care veneau foarte des la ,,Cafenea'', precum Duiliu Zamfirescu; Alexandru Sahia ori Barbu Ştefănescu Delavrancea.
 O poveste a lui Octavian Moşescu*, prezent  cu autorul ,,Sigilii de aur'', Camil Petrescu şi Perpecius, începe când apar în Cafenea, Horia Furtună şi prietenii...
Ion Pavelescu citeşte câteva catrene: ,,Poezia lui Pillat / dacă vrei să-ţi pară bună /trebuie neapărat /s-o citeşti pe-a lui Furtună.''
 ,,Poezia lui Furtună /dacă vrei să-ţi pară bună /trebuie neapărat /s-o citeşti pe-a lui Pillat.''
 Atunci, Horia Furtună supărat, îi scrie lui Pavelescu:
 ,,Când vin în Rm.Sărat /mă lovesc de Cincinat /atâta spirit i-ai răpit /că ai rămas un satelit.''
 Atunci, poetului ,,Balada lunii'', îi ripostă:
 ,,Balada lunii de o scrie /atât de inspirat /că-n loc de lună, azi, se ştie /îl luminează...Cincinat!''.
Uneori, sunt uimit cum mulţi dintre noi românii renunţăm la formele de a se aduna literaţii. Pe aici, prin târgul nostru Buzău, au existat un local pe care cu mândrie mai  toţi scriitorii din judeţul Buzău se întâlneau. Se numea la Uniune. Nu cred că eram singur care simţeam mai multă bucurie şi mai multă prietenie prin această breaslă. Tot prin municipiul Buzău, undeva în Micro 3 într-un local numit Dorada, vreme de vre-o 4 ani a avut loc o întâlnire cu scriitorii, graţie poetului Sorin Lalu, numit şi ,,Cenaclul Dorada''. Ori, aşa cum am început,  între străzile Luminii şi Luceafărul, pe strada Umbrelor, vreme de 7 ani a funcţionat  într-un local al poetului Nicolae Tudor, numit o vreme şi ,,Cenaclul din bar''. Era mare bucurie în serile de marţi, odată au venit şi ziarişti de la ,,Adevărul de seară''. Era ziua patronului acestui lăcaş, iubitorul de literatură, literat de-a binelea. Eram aşa, strânşi ca românii la ceas de sărbătoare, aşteptând aproape 2 ore, vreme în care s-a recitat, s-a citit proză, s-au  comentat texte. Şi-nspre final, tocmai când mulţi dintre noi ne pregăteam să ne ospătăm, cu câte un pahar  plin, ca-n zi de sărbătoare, au venit şi ziariştii. Şi, cum la noi în România , din păcate, lucrurile negative-s la mare căutare, ziariştii, corespondenţi la TV-urile centrale, au transmis reportajele, nu cu recitări, nu cu citire de texte ori critică la textele literare doar cu:
 ,, - Bun e vinul ghiurghiuliu''.
 Doar aşa ne-am putut vedea pe ,,Realitatea'', ,,Antena 1'' ori pe ,,Prima'' la ,,Cârcotaşii''. Aşa s-au încheiat amintirile noastre cu ,,Cenaclul din bar''. Urmând ceva vreme ,,Cenaclul de la marginea Oraşului''.
...............................................................................................................
* Octavian Moşescu – scriitor buzoian, unul dintre prezenţii în ,,Cafeneaua’’ fraţilor Cincinat şi Ion Pavelescu din Rm. Sărat.


vineri, 17 martie 2017

CONEXIUNI BUZOIENE (cu prieteni şi neprieteni)

Unele lucrări despre care am amintit şi-n alte prezentări, au fost publicate în revista "Confluenţe literare". În interiorul volumului unde se găsesc şi unele comentarii, trăiesc numele a peste 250 de scriitori, istorici, eroi, conducători, răsculaţi, politicieni, academicieni, bibliotecari, profesori, preoţi, cititori...
La întrebarea -de ce şi neprieteni?, unii nu aveau cum, nefiind în contemporanitate iar alţii din vremurile noastre, au făcut parte din activitatea mea literară.
Iată, cuprinsul acestui volum:
* Despre prieteni şi neprieteni
* Chestionar formulat de scriitorul Ion Machidon, dir. "Amurg Sentimental"
* Lansare de carte la Centrul Cultural "Al. Marghiloman" Buzău
* Un erou al zilelor noastre care promovează faptele.
* Setea de cer (Antologia LSR/ Fil Vrncea)
* Răsfoiesc trecutul şi caut flori prin mărăcini, nu mărăcini prin flori
* Să suferi fără să pierzi nădejdea. Ortodox american, misionar în Rusia
* Drumul dăruirilor şi Băile Felix
* Creatorul din Bucureşti şi Băneasa - 65 de ani
* Monumentul de la...Ursoaia (lumina de la Cernica va străluci şi acasă)
* Istorisirea unui buzoian despre Răscoala de la 1784 a iobagilor din Transilvania
* Lanţul unei bucurii ori comoara din casă
* Vipereşti. La 14 ani de la Prima lansare de carte
* Ion Caraion 90 de ani...La naşterea revistei...Uscând o lacrimă!
* Dialoguri din anul 2012. Protagonistă o studentă, Alexandra Mihaela Negoiţă, de la Universitatea din Bucureşti.
* Mariana Vicky Vârtosu, dincolo de "Interviuri imaginare"
* De vorbă cu preotul Florin Antimir
* Un mod(el) de-a trăi
* Monumentul de la...Ursoaia...Tabloul (scena 2)
* Interviu cu Romi Dedu- Primarul comunei Vipereşti
* De la Ion Caraion la Ion Băieşu
* Adriana Miu a ajuns la al 3 lea volum
* Interviu intermediat de profesor Gina Agapie, membru LSR/fil. Buzău
* Vipereştean - Membru al Asociaţiei Celebrilor Savanţi din Chicago (SUA)
* Carte de...unire!
* Pe harta Ligii Scriitorilor Români se află şi Buzăul
* Complexul de lângă "Fântâna lui Mihai Viteazul"
* Un mărunt colecţionar despre un mare umorist
* Ursoaia...Valea Buzăului în sărbătoare...9 iunie 2016
* De ce...bucurii?
* Mora(vuri)le
* De două ori prim-ministru în vremea lui Al. I. Cuza şi, tot de-atâtea ori în vremea lui Carol I.
* Căutăm...învăţăm...
Cu date bibliografice se încheie volumul, urmând doar cuprinsul.prezentat aici.

joi, 2 martie 2017

Un veac de lacrimi a 4 generaţii

O sută de ani de lacrimi şi suspine au trecut de la  aflarea tristelor veşti de către străbunici privitor  la fiul lor Negoiţă Dumitru care a sfârşit în anul 1917 în Primul Război Mondial.
Dar viaţa trece, generaţiile aşişderea. Au plecat străbunicii, iar fiul lui Dumitru, Chiriac deşi orfan, merge mai departe şi, ajunge concentrat şi luptător cercetaş în cel de al Doilea Război Mondial. Fiul, mai norocos decât tatăl, se întoarce acasă după 6 ani de război, unde alături de soţie ...după drama fiicei, ajunge pe lume al 2 lea copil care, în amintirea tatălui îl botează cu numele Dumitru. Astfel, ia fiinţă cea de a 4 a generaţie.
O generaţie căreia nu i-a lipsit lacrimile, însă, a dorit şi a luptat ca acestea să sece. Primul pas în acest sens a apărut odată cu volumul "Uscând o lacrimă (carte pentru monument)", iar după 4 ani şi revista "Uscând o lacrimă".
Au trecut câţiva ani de atunci iar speranţa că lacrimile vor seca devine din ce în ce tot mai aproape.  O sută de ani! Patru generaţii înlăcrimate şi, speranţe. Speranţe că va fi bine.Doamne, ce trece vremea?