Setea de cer (Antologia LSR/Fil. Vrancea)

  De-ar fi să-l parafrazez pe marele nostru povestitor Ion Creangă – nu ştiu alţii ce spun, ce cred şi ce gândesc  despre antologia  „Setea de cer”, dar eu, cred că după o experienţă de peste 6  ani, începând cu antologia „Amprente”, ed. „Transilvania Tecuci 2010; „Concert pentru şapte scriitori şi o antologie”, Editgraph Buzău 2012; „Dodekatheon”, ed.”Armonii Culturale” Adjud 2013; „Bonsortist”, ed.”Armonii Culturale” Adjud 2014; „Interviu imaginar”, ed. „Armonii Culturale” Adjud 2015, coordonatoarea Mariana Vicky Vârtosu – Preşedinta filialei Vrancea a LSR, împreună cu editorul Gheorghe A. Stroia, alăturându-li-se, de ce nu? Şi ceilalţi 16, au reuşit. Altfel spus, coordonatoarea noastră, editorul…merită o notă maximă chiar şi de la cei care consideră că  Liga Scriitorilor Români pluteşte undeva, în urma acelora care se cred deja în Poiana Cerului.

  Sete ori sudoare. Sudoare ori sete de cer, coordonatoarea noastră ne-a chemat şi anul acesta, aşa cum a făcut-o de vreo 6 ani la rând. Ne-a chemat, a insistat, ne-a implorat, să fim alături. Domnia sa a fost mereu delicată, tolerantă chiar şi atunci când, unii dintre noi, au mai sărit gardul peste unele antologii (anuare).

Vorbeam de sudoare, de muncă plină de sudoarea minţii. Un fel de sânge la maşina de scris. Chiar şi aşa, coordonatoarea noastră cu multă delicateţe, ne-a citit, ne-a comentat, ne-a îndrumat. În drum înspre acest făgaş stă mărturie articolul de început ” (R)-EVOLUŢIE SPIRITUALĂ” care, aşa cum ne spune coordonatoarea: - Ţine loc de prefaţă ori de argument.

O notă mare poate primi şi autorul celor două seturi de – Deceuri, George Nicolae Stroia. Ultima parte: “Ce mai aştepţi acum? Să faci un legământ? Hai, potoleşte-ţi Setea de cer chiar pe pământ!…”.

  Iată şi protagoniştii acestei antologii, nominalizaţi într-o ordine care vizează numărul  de colaborări la antologiile (anuarele) filialei Vrancea a LSR. Cu precizarea că la numărul  egal de colaborări, se va ţine cont de ordinea alfabetică. În paranteză vor fi evidenţiate numărul de colaborări la cele şase anuare (antologii).

1.       Mariana Vicky Vârtosu (6)

2.       Constanţa Cornilă (6)
  3.   Dumitru K Negoiţă (5)         

4.       Diana Flavia Sava (5)

5.       Fănică Ene Voinea (5)

6.       Mariana Raluca Baciu (4)

7.       Ion Croitoru (4)

8.       Elena Stroe – Otavă (4)

9.       Gheorghe A. Stroia (4)

10.   Gheorghe Sucoverschi (4)

11.   Virginia Bogdan (3)

12.   12. Laura Scussmann (2)

Adăugându-se un număr de şase norocoşi care participă pentru prima oară la o antologie foarte reuşită.

    13. Maria Giurgiu (1)

    14. Teodora Lazăr (1)

    15. Daniel Luca (1)

   16. George Militaru (1)

   17. Dan Movileanu (1)

   18. Olimpia Sava (1).

   După cum se ştie, ne aflăm într-o perioadă a antologiilor şi, nu mi-am propus decât marginali asupra acestui volum . Privitor la interiorul său, invit literaţii, iubitorii de literatură bună, să constate domniile lor că acest volum “Setea de cer” este de-a dreptul reuşit.

Volum bine aşezat, convins că mulţi dintre literaţi se vor apleca precum iubitorii de istorie asupra maşinilor de epocă. Dar, şi cei care conduc astăzi Liga Scriitorilor Români. Astăzi când  se aniversează 10 ani de la înfiinţare, sunt convins că, cel puţin unii dintre membrii filialei Vrancea cu participări mai numeroase la generarea unor astfel de istorii, vor fi invitaţi în, a mai aşeza o pagină de istorie literară. Fie la Bucureşti ori la Cluj. Doamne ajută!

                                                                                                                      Dumitru K Negoiţă

Lansare de carte la Centrul Cultural "Al. Marghiloman" Buzău u

 Chintesenţă literară

  Pe lângă cititorii fani ai literaturii măiastre, volumul „În sângele PLOII” autor, scriitorul, jurnalistul şi criticul literar Marin Ifrim,membru titular al USR, ar trebui ca acest volum să fie şi în atenţia iubitorilor de rebus. Tocmai că ne ţine mintea trează şi esenţa pură a trăirilor.

  Cine intră-n  Universul acestor trăiri vor descoperi: Definiţii, reflecţii şi maxime, revoltă împotriva duplicitarilor, făloşilor…Respect şi consideraţie faţă de valorile de ieri şi de azi, ori trecerea printr-o perioadă deosebit de grea, dar şi despre probleme cotidiene, sociale, profesionale, fără să trecem peste nominalizarea celor dragi din familie. Volumul cuprinde de-a dreptul lecţii despre viaţă, într-o formă mai mult decât elevată.

  În încercare de-a intra în detalii, putem descoperi că autorul Marin Ifrim, defineşte pe cei care „Nu pot visa adevărul”  ca fiind „orbii somnului”. Aceeaşi definiţie şi pentru cei care „N-au ştiut niciodată ce-i modestia… Fariseul  este cel cu vârful degetelor în gură” ori „Lăutarii limbii – Ei, neverosimilii consumatori de certitudini putrede/Lăutarii limbii portative”.

Pomeneam de „reflecţii şi maxime”, iată câteva:                                                                                             1.Cel mai ascuns Eu, e cel la vedere.                                                                                                  2.Cuvintele nu pot exista fără să fie gândite. („Gând rostit”).                                                                                                                                                 3.Din lipsă de fier în sânge, măsor veşnicia. („La forjor”).                                                                                              

 4.Viaţa este cel mai lung drum pe care-l poate străbate un om în sens unic. („Drumul cuvintelor”)                      5.Au multe cuvinte şi încă nu s-au cunoscut.                                                                                                                                                    6.Ai zice că o am dacă arătarea s-ar lăsa pipăită. („În dosul oglinzii”)                                                7.Pentru îngeri gropile se sapă de jos în sus.

  Trecerea printr-o perioadă extrem de grea poate fi remarcată în „Casa cuvintelor”. Revolta, decepţia împotriva duplicitarilor, făloşilor, împotriva acelora care nu au învăţat să aprecieze, împotriva imoralilor şi acelora care vor să fie mai mari decât pot fi. Citez: „Voi nu obrazul celuilalt vă doriţi, ci măselele/Numărate una câte una, în palmele voastre nisipoase/În care zilnic vă scuipaţi curajul de haită”.

  O altă lecţie de viaţă în care ne învaţă cum să iubim, să respectăm, fie că se numesc actori (vezi: Teatrul George Ciprian…) ori scriitori de ieri şi de azi precum „Cărturarul”… „Citeam în el ca-n Biblie şi eram tare fericit/că-l pot vedea chiar şi când nu exista” şi, continuă: „După un referendum mie însumi, am votat Monarhia literelor…Passionaria Stoicescu este regina literelor noastre.

  Autorul ţese scenă după scenă aşezând cuvintele c-o măiestrie aleasă. Într-o lume bântuită de egoism şi speranţe deşarte, prăbuşirea iluziilor de altădată fiind astăzi compensate cu licăre de lumină (ex.: „Acum scriu…în sângele ploii, pe scara sufletelor, la rădăcinile miezului de soare”.

  Marin Ifrim este un scriitor cu-n spirit liber, comprehensiv în tainele chintesenţei literare, gustul său fiind unul rafinat.