Sarea lui Buzău

Localnic  încărcând sare lichidă într-un bidon

De-ar fi să spun câte ceva despre frumoasa imagine, ar fi cam aşa: 

A plecat august, a venit septembrie! Cei din zona "Sarea lui Buzău" se pregătesc pentru conservarea murăturilor, a verzei murate şi, care-i cel mai important conservant? Dacă nu sarea (saramura naturală)! Imaginea aceasta-i cu noroc! Ea-n vreme va deveni un parfum de originalitate din moment ce surprinde şi un localnic încărcând cu o cană sare lichidă într-un bidon, datată din 2 septembrie 2013, de când m-am oprit câteva clipe cu unul din fii mei la moştenirea tatălui meu, vis-a-vis de "Sarea lui Buzău", una din cele două rezervaţii naturale din fosta comună Ruşavăţu, azi comuna Vipereşti, la graniţă cu satul Bădila din com. Pârscov. 

Acum, a plecat şi septembrie!

Lansare Uscând o lacrimă şi, Bucurii autocreate

Pentru o mai bună informare!

Din păcate, un eveniment cultural la Şcoala de 8 ani Ursoaia, azi, com. Vipereşti, jud. Buzău, cu aplecare şi înspre promovarea turismului în comuna pierdută (fosta comună Ruşavăţu), nu a mai avut loc cu mult înainte de 1968, sau poate niciodată, de la împărţirea administrativ-teritorială din Orânduirea fără libertate.În încercarea de-a face ceva acolo unde toată lumea spune că nu se poate este un mare curaj. De altfel continuă să zâmbească ironic mulţi plecaţi ai zonei, mulţi cu nasul sus...Ce să fac? Fiecare dintre noi ne purtăm o cruce, mai mică, mai mare ori mai grea. Numai că, doar unii ştim de ea. Ce înseamnă aceasta? Din 1978, de când am aflat de multimedaliatul erou-monah fala Mănăstirii Cernica, aşa cum a fost numit de mai marii istorici, că s-a născut pe aceleaşi meleaguri precum sătenii mei, nu am avut linişte. De atunci, măcar pentru reparaţii morale, am bătut la multe  porţi, dar din păcate, multe au fost  care nu s-au deschis. Şi atunci, am luat măsura să continui scriind. Aşa au apărut volume ca: Vipereşti comuna despicată; Uscând o lacrimă (carte pentru monument); Poemul celor şapte (un om...o viaţă...o antologie) ori Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica). Dintre acestea, Uscând o lacrimă (carte pentru monument), este dedicată în întregime monahului Gherasim (eroului Iorgu Cosma). Este mult, este puţin, este rău, este bine, doar Dumnezeu ştie! Cert este că, aici, în fosta comună Ruşavăţu, aici, unde din totalul de 15 Rezervaţii naturale ale întregului judeţ, aceasta are 2 rezervaţii precum: Sarea lui Buzău şi Blocurile de calcar din Jurasic. Aici unde 10 kilometrii ar fi necesar asfalt, nu are, dar culmea! În zonă se află un investitor care, fabrică asfalt. În comuna de azi, s-a născut şi mama preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău, iar tatăl său în comuna vecină Pârscov (satul Bădila) unde se termină asfaltul! Nu ştiu câţi dintre sătenii mei vor veni şi vor înţelege un astfel de sacrificiu, lansând două evenimente culturale aici, deşi posibilităţile de lansare la Buzău ar fi cu mult mai atractive şi mai mulţumitoare. Dar, cum spuneam, fiecare facem uneori aşa cum ne trage aţa, purtându-ne crucea! 

ECOURI...Privind revista - Uscând o lacrimă

Revista nr. 1

Cu mare bucurie am aflat de prezenţa unui comentariu al revistei on-line "Cartelul metaforelor'', responsabil scriitorul şi criticul literar Marin Ifrim (membru titulat al USR), care subliniază:

"Am primit primele două numere ale revistei de cultură, istorie, turism şi tradiţii "USCÂND O LACRIMĂ'', o publicaţie format A4 apărută la iniţiativa lui Dumitru K Negoiţă, membru al Ligii Scriitorilor din România şi redactor-şef al publicaţiei respective. Din nr. 1/2013 am remarcat editorialul "La început de drum"semnat pr.prof.dr. Mihail Milea, articolul Ion Caraion - 90 de ani de la naştere de Dumitru K Negoiţă şi versurile lui Ştefan Dima-Zărneşti.

În numărul 2/2013 acelaşi Milea Mihail semnează editorialul" De la cultură la ştiinţă" iar Iuliana Albu publică o emoţionantă evocare "Casa străbunilor". Printre alte lucruri interesante am mai remarca în mod special dialogul dintre profesorul Viorel Suditu şi Dumitru K Negoiţă "De la Ion Caraion la Ion Băieşu".

Semnează: scriitor şi critic literar Marin Ifrim 

Am fost la cel de al XIV-lea Congres Internaţional de Dacologie

La orele 12:45, duminică 18 august 2013, în Sala de Conferinţe a Consiliului Judeţean Buzău, dr. Napoleon Săvescu, preşedintele ,,Dacia Revival Internaţional Society'', a rostit cuvântul de încheere, mulţumind gazdelor şi-n special Asociaţiei ,,Origini'' Buzău, condusă de ing. Ştefan Davidescu, pentru contribuţia unora din membrii acesteia la buna desfăşurare a lucrărilor.
Dacă vineri 16 august a însemnat primirea oficială a participanţilor în Parcul Crâng, la Obeliscul ,,1600 de ani de atestare documentară a Buzăului'', urmată de cazare, masă, vizite...Următoarele zile, 17 august, după deschiderea Congresului, având ca moderator pe preşedintele acestuia în persoana dr. N. Săvescu, urmând într-o ordine aleatorie, pr. prof. Mihail Milea (Buzău), Terra Mariana  (SUA), Ştefan Davidescu (Buzău), Dipl. Alexandru D. Stan (Elveţia), Iustin Capră (Bucureşti),Marinela Câmpeanu (Franţa), Vartic Andrei (Chişinău), Prof. univ. dr. Liviu Alexandru Sofonea...Giovani Teava (Italia) şi alţii care, din păcate, nu le cunosc numele, au urmat lucrările ţinute-n 4 locaţii, precum Sala de Conferinţe a Consiliului Judeţean Buzău şi alte 3 săli din cadrul Liceului pedagogic ,,Spiru Haret''Buzău.
 Aşa cum se arată şi pe sigla Congresului, marea majoritate din lectori s-au referit la ,, Pierit-au dacii?'', evocându-l pe Bogdan Petriceicu Haşdeu.
 Ca participant şi coptat în echipa de organizare din cadrul asociaţiei ,,Origini'' şi ca pasionat de amintiri, m-am simţit onorat şi bucuros de asemenea privilegiu.

Mora(vuri)le

Aşezând într-o balanţă
sofişti
(ne)severitate
doar cu diplome
obţinem...caractere?
pentru păstrarea simbolurilor
înălţate spre lumină
ca florile rare
dăm inimii brânci?
din păcate...
precum grăit-a Bogrea
predicile morale
sunt...murale!

O săptămână din viaţa unui... pământean!

Luni, împreună cu Elena, după orele 13 am părăsit cu o zi mai devreme Hotelul Montana din Staţiunea Monteoru, la anunţul d-nei Raluca dir. editurii RawexComs din Bucureşti că - Definiţii - Poeme (percepţia omului simplu despre izvoarul...Esteticii), este gata. Aproape de orele 14, Cristian, Mihaela şi Alexandru au şi sosit să ne ia. Când am ajuns la Buzău cutia poştală mă aştepta cu un anunţ, să mă prezint la poşta din micro V pentru a lua un pachet rambus cu: Literatura română -  ''Dicţionarul autorilor români contemporani''- ed. Arial. La poştă a fost primul drum ce l-am efectuat de la venirea din staţiune, primirea dicţionarului avea să-mi ocupe multă vreme, până-n miez de noapte. Marţi, scularea la orele şase a însemnat pregătirea de-a pleca cu trenul de 7:10 Buzău -  Bucureşti. La 9:50 eram deja în staţia de metrou ''1 Mai''. Când am ajuns la editură am avut surpriza să întâlnesc pe unul dintre prietenii lui Nichita Stănescu, scriitorul Victor Gh. Stan ( membru USR), după câteva discuţii a apărut şi scriitorul Florentin Popescu, membru fondator al revistei ''Bucureştiul literar şi artistic'', având onoarea să primesc revista Anul III nr. 6 (21) din iunie 2013, cu un editorial, marca Florentin Popescu, ''Cum să învăţăm de la albine!''.Plecările s-au efectuat în funcţie de veniri, primul care a plecat a fost Victor Gh. Stan, iar după ce am primit pachetul de cărţi, am urmat. De la Bucureşti la Buzău, răsfoind ba revista, ba cartea, nici nu ştiu cum am ajuns. Seara, am fost în vizită la Alexandru. Miercuri, după programul de dimineaţă, la orele 10, am fost la d-l Stanciu, dir. Euro Print Compani SRL, pentru a lua de sub tipar rev. Anul I nr.2 Uscând o lacrimă. După întoarcere, am început distribuirea! Primul drum l-am făcut la Fănică D., la atelierul său de la ''Sala Sporturilor''. Am mers mai departe la dir. ''Fundaţia Sf. Sava de la Buzău'', PC părinte oferindu-mi rev. ''Lacrima românească'' Anul XIII aprilie - iulie 2013, cu-n început ''Lacrimă şi har'', împreună cu ''Pâinea vieţii'' nr.70 8944) 7 - 13 iulie 2013. De aici am mers la ''Romtelecom'' să anunţ nefuncţionarea Internetului dar m-am întors repede întrucât acasă eram aşteptat de înv. Iulia pentru a-i distribui revista. Seara, am lipsit de la întâlnirea de la asociaţia ''Origini'' ( Dacoromânia), întrucât am mers la gară să-i distribi lui Veroni nr.2 al rev.
Pentru zilele de joi şi vineri am mers la Casa de vacanţă de la Zărneşti-Slănic, ajuns în dreptul Bibliotecii ''Ion Băieşu'' din Cernăteşti, am oprit maşina pentru a lăsa la Bibliotecă şi prof. Suditu revista dar, surpriză, Viceprimarul comunei Cernăteşti a mutat Biblioteca într-o altă parte, mai singuratică de sediul primăriei. În cele 2 zile la ţară, migălind pe la vie, pe la aracii cu fasole, pe la prunii cu prune roşii, pe Aleea merişorilor,  pe la camerele încărcate cu vechituri! au  trecut pe nesimţite cele două zile şi, primind telefon de la ''Romtelecom'' a trebuit să mă întorc întrucât sâmbătă pe la orele 10 trebuia să vină un specialist şi, a venit, rezolvând, în sfârşit problema Internetului, şi-n după amiaza de sâmbătă urmând un program special, a urmat ziua de duminică, încadrându-mă, ca de obicei fie pe la târg , fie pe la biserică, fie la întruniri cu mărunţi colecţionari...Aoleu! Mâine este luni şi trebuie să mă pregătesc să plec pe Valea Buzăului, pe la casa părintească!

Într-o zi de doliu naţional

Trăim o zi tristă şi, dee Domnul să învăţăm ceva din tragedia celor 18 români decedaţi în accidentul rutier din Muntenegru. Se prea poate ca asemenea tristeţe să ne unească şi să învăţăm că înainte de teribilism, bani, distracţie şi bogăţii se află viaţa.
Amintindu-ne de Vl. Desnica - Viaţa poate fi străbătută pe diferite căi, orientându-ne fiecare în măsura putinţei, fie după o lumină ori după visul vieţii. Omul, fiind cel care descoperă oriunde un pic de seninătate, de lumină...de ceva frumos.
După o serie de tragedii, precum cele de la Mihăileşti ori cele militare, aceasta cu autobuzul încărcat de turişti români, alături de supravieţuitori, ar trebui să ne înveţe să spunem, aşa cum bunul meu amic, Şt. Dima spunea: - Moartea nu ar veni, dacă viaţa nu ar căuta-o cu... lumânarea!
Mai departe...tăcere!