Clipe de toamnă la mare altitudine - Penteleu

- Mi s-a împlinit un vis, spune  Armand Oprescu, o respectabilă cunoştinţă dintr-o vară, pe când am colindat împreună, Rm. Sărat şi comunele din jurul şi-nprejurul acestui oraş.Din când în când, cu aparatul de filmat se mai oprea la câte un edificiu dintr-o perioadă mai îndepărtată. Am înţeles  încă de atunci că ceva ne leagă. Eu născut la munte şi stabilit la Buzău, Armand din Buzău şi stabilit într-un oraş de munte din acest judeţ şi mai mult decât atât, un iubitor de cultură şi bineânţeles de călătorii.
Surpriza visului împlinit a lui Armand, de săptămâna trecută, înseamnă escaladarea minunatului munte Penteleu. În câte călătorii am fost anul acesta: De la Buzău la Tg.Mureş, Iernut, Războieni. De la Buzău la Bucureşti, la Focşani...Braşov, parcă nimic nu m-a răscolit atât de mult ca excursia prietenului Armand, doar el cu el, pe muntele Penteleu.Dragostea despre acest munte am dobândit-o doar din scrierile lui Al. Odobescu şi D.C.Aricescu, acum, mai mare fiind, nu m-am putut abţine fără să întreb:
- Dragostea de munte ai dobândit-o în virtutea profesiei de inginer silvic ori a frumuseţilor judeţului?
Armand: Întoarcerea la natură nu o datorez meseriei mele, m-a fascinat magnetismul, aerul pădurii şi senzaţia că numai eu am privilegiul de a trăi şi a respira aceste clipe.
- Care ar fi conjuctura hotărârii?
Armand: Mă credeţi sau nu, mi-am dorit un parcurs de purificare, iniţiatic chiar - ţinând cont că în această perioadă a anului, Penteleul e mai puţin frecventat de neaveniţi!
- Câţi kilometrii ai parcurs în singurătate?
Armand: Trei ore. Două ore prin pădure şi-o oră pe gol alpin.
- Dacă poţi să spui din gânduri, care te călăuzeau înspre punctul final?
Armand: Am avut posibilitatea să urc într-o maşină dar, mi-am dorit să rămân singur cu gândurile mele, cu bucuriile şi supărările pe care le trăiesc, nădăjduind a fi trecătoare.
- Care au fost energiile încărcate de visul împlinit?
Armand: Singur, doar cu gândurile, mi-am pus întrebări referitoare la drumurile următoare, analizând dacă se mai merită să mă întorc la meseria de bază, după câte mi s-au înscenat. Da! Pentru foştii mei directori eu, am fost un trofeu ,,caterisirea'' mea a fost un prilej de bucurie pentru colegii mei mai invidioşi dar, ştiu că timpul lucrează în favoarea mea şi, voi fi iarăşi...Mai departe, doresc să promovez câte ceva din misterele Buzăului.

De sărbătoare la...Sărbătoare

Invitaţia primită de la preşedinte LSR, filiala Vrancea, la Centenarul Bibliotecii Judeţene ,,Duiliu Zamfirescu'' Focşani, s-a întâmplat exact de S'Dumitru. A fost o mare bucurie să fiu prezent la una din - Sărbătorile culturii din inima Vrancei, prezentată în decurs a 3 zile. În ziua de S'Dumitru, am luat parte la câteva lansări de carte, unde am văzut vrânceni dornici de lungi comentarii, am văzut vrânceni mândrii de întoarcerea acasă cu poezia-n carte şi cartea-n poezie. Am văzut vrânceni cu saci de diplome (despre acest fapt, va fi o postare separată). Am văzut vrânceni, cândva ambasadori, întorşi acasă voioşi, încărcaţi cu amintiri, dornici de-a împărtăşi din acestea şi iubitorilor de cultură dintr-o sală plină. Am văzut literaţi dornici de-a promova tineri. Am văzut vrânceancă de mare calitate care, ştiind să preţuiască timpul, dona din timpul Domniei Sale, altor...lansări! Apreciind la superlativ această calitate, chiar şi mai marele literat al Vrancei, care conduce ,,Oglinda literară''. Dincolo de sală, l-am văzut vesel, ca de sărbătoare şi pe soţul preşedintei LSR, delicat şi zâmbitor, înmânându-ne, unora dintre membrii filialei ,,Concert pentru şapte scriitori şi o antologie'', cu multă bucurie. Într-un cuvânt, apreciez, întâlnirea de la ,,Galerii'' Focşani. Capitolul acesta, apreciere, mi-e atât de drag şi de atâta drag, uneori mă supăr şi pe mine, când se întâmplă să nu-i dau atenţia cuvenită. Nu încerc doar să mulţumesc invitaţiei că, sunt sigur că are buzunarele pline de, mulţumesc frumos. Vreau să asigur că, la capitolul de mai devreme, stau destul de bine şi am avut note f. bune la şcoală iar în colecţiile mele, va intra şi frumoasa amintire din inima Vrancei.

Om de rând, iubitor de cultură

Sunt un om de rând şi apreciez tot ce-i adevărat
 IUBESC România
oraşul meu drag Buzău
soarele şi ploaia
 luna şi zăpada.
toate anotimpurile cu frumuseţile lor
lumea preocupată de lumină
cărţile din biblioteci
parcurile curate
oamenii preocupaţi de viaţă
muncă
învăţătură
dornicii în a face câte ceva-n zona lor
pentru semeni ori aerul mai curat
fructele naturale
apa potabilă
aerul respirat cu mireasmă de frunze şi pomi
iarbă şi flori
mâlul apei curgătoare
oameni adevăraţi
iubitori de Moralitate! Salut prieten(i)e
în curând vom avea iarăşi alegeri
şi vreau să VOTEZ dar
nu mai vreau invazii de căpuşe
de aburitori
şpăgari
calici
mincinoşi
răi
vreau să votez un viitor parlamentar

cu bibliotecă-n casă
simţitor al luminii cărţilor
iubitor de oameni
istorie
viitor
doritor de progres
civilizaţie
să promoveze cultura
în ultimii şapte ani
oraşul nostru a avut două cenacluri literare
doar la marginile oraşului
azi
şi  gestul dăruirilor de cărţi
  e privit rece, rece
ca gresia de la intrare.
Aha!
era să uit
şi...totuşi! vreau să votez
avem noroc?
se aude că avem un parlamentar
unul iubitor de cărţi
dar, vai! păcat
nu şi-a ales bine partidul
adevărat?ori
ce-i la centru, nu-i în provincie?



 

S-a întâmplat în sala,,Mircea Eliade'' a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

Căldura începutului de noiembrie a anului 2011, a însemnat o plăcută călătorie în drumul Bucureştiului. Era o zi mare în rândurile unui grup de sclavi ai condeiului într-o vreme când cultura a fost lăsată de(o)parte de către mulţi Cârmaci cu alte priorităţi. Cu toate acestea scriitorii Florentin Popescu, Victor Gh. Stan, Ion Andreiţă, Elisabeta Iosif, Emil Lungeanu şi alţii, n-au cutezat în a aştepta grupul de la Buzău, Trandafir Sâmpetru, Viorel Frâncu, Ştefan Dima şi alţii. Aici, la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'', Editura RawexComs-Bucureşti, organiza lansarea volumului jubiliar din ciclul ,,Bucurii autocreate'' - Pasiuni din...Amintiri!
Iată! Dragii mei, una din frumoasele amintiri de atunci, citită de Dir. Editurii Raluca Tudor:
,,Ocarte mică / n-am luat cu mine /  Decât o carte subţire / Aşa ca o frunză / Aşa ca o viaţă de om / M-am gândit c-o să mă doară spinarea / C-o să mă doară numele / Care-o va căra. (Povara de Marin Sorescu).
După aceste versuri soresciene, justificate, veţi vedea, permiteţi-mi să vă salut pe toţi, din toată inima şi să-mi exprim părerea de rău că nu sunt alături, decât in acest mod.
Cartea d-lui Dumitru K. Negoiţă - Pasiuni din...Amintiri! RawexComs / Bucureşti 2011 - este un restituţio parţial, a unor pagini din istoria noastră, mixate într-un mod personal şi, nu şi-a propus scopuri măreţe. Prin conţinut nu şi-a dorit să concureze pentru nici un premiu literar, nu face altceva decât să redea, puţin câte puţin, frânturi din bucuriile trăite. Dorinţa autorului de a transmite generaţiilor viitoare, cioburi din ce a însemnat dragostea de oameni şi de frumos, pentru valorile naţionale umane şi materiale păstrate de memoria sa afectivă, nu este decât o declaraţie de iubire necondiţionată. Aş îndrăzni, această carte este un gest de patriotism adevărat. Aşa cum am spus în începutul acestui discurs, parafrazându-l pe Marin Sorescu, Dumitru K.Negoiţă îşi construieşte cartea de vizită, cât să-l doară povara frumuseţilor trăite.
Îl felicit şi-i doresc să rămână cu aceeaşi zestre afectivă, nealterată''. Semnează, Mariana Vicky Vârtosu.

De la Centenar la...Comemorare!

Dovadă privind o donaţie de cărţi la Braşov.

1. În drumul Buzău - Braşov, via Siriu, începând cu Pătârlagele, treci prin 3 oraşe şi jumătate! Că vremea lui Ceauşescu dădea ca sigură şi localitatea Prejmer. Frumos traseu, drumul naţional prin Pădurea ,,Hanul Ciuta'', zona Oraşului Nehoiu, Barajul Siriu cu kilometrii de şosea prin munţi şi ieşirea în Judeţul Covasna, prin Oraşul Întorsura Buzăului şi urcarea Predeluşului iar din Vârful acestuia ajungi în judeţul Braşov, coborând prin Teliu înspre râul Tărlung, oraşul care n-a fost să fie...Confortabil şi mersul cu autocarul, lume de tot neamul. Mai aproape de Braşov, a trebuit să stau ca la fotograf, depărtându-mă de cineva care mirosea a ulei rânced ori de unul a putinei neopărit...
2. Plecarea înspre Braşov, (cu două zile de - Centenarul 1912 - 2012 Iorgu Cosma despre care, buzoienii mei dragi, din păcate, nu m-au susţinut) s-a efectuat, pentru a lua parte la: 
3.  Comemorarea unui an de la decesul fratelui meu, odihnindu-se într-un cimitir de la ,,Poalele Tâmpei''.
4. Într'u amintirea acestor momente, nu puteam să nu vizitez, Biblioteca Judeţeană ,,George Bariţiu'' Braşov, dăruind, cum se poate observa şi din imagine, cele 4  volume: Mănăstirea din comuna pierdută / Vipereşti comuna despicată / Despre adâncuri şi prezent / Poemul celor şapte.

Colecţii: Rarităţi mondiale

co

Colecţionarii şi nu numai au sărbătorit, cu patru ani în urmă, la 15 iulie, 150 de ani, sumă rotundă de când ,,Gazeta de Moldavia'' aducea la cunoştinţă că pe 15 iulie 1858 se introducea mărcile poştale ,,Cap de bour'', stabilindu-se 27 parale, la o greutate de  2,5 dramuri şi-o lungime de 8 poşte. Cei care depăşeau, scoteau din chimir încă 54 parale.
Moldova a executat 4 tipuri de mărci poştale ,,Cap de bour'', cu-n tiraj de 24 064 exemplare, cotate astfel: 27 parale; 54 parale; 81 parale şi 108 parale.
La 1 noiembrie 1858, tipărindu-se a II a emisiune, cu acelaşi semn heraldic ,,Cap de bour'', ce conţinea o indicaţie ,,Porto'', plata făcându-se la expediere ,,Franco'', emisiune ce a cuprins valorile: 5 parale; 40 parale şi 80 parale.
Prima ediţie a depus la finanţele Moldovei 12 318 mărci nevândute, pentru a fi distruse. Cele 11 746 vândute, fac parte din rarităţile mondiale.
Interesaţii istoriei poştale dar şi colecţionarii au aflat câte mărci din prima emisiune ,,Cap de bour'', mai sunt prin lume. Una din surse, păstrată şi-ntr-o propie minicolecţie (Almanahul satelor - 1989) unde A.Damian afirma că-n revista ,,Sammer Dienst'' / 1978, colecţionarul german Fritz Heimbuchber, dădea ştirile:
108 parale - 139 ştampilate ; 23 pe plicuri; 16 neuzate
108 parale - 194 ştampilate; 39 pe plicuri; 30 neuzate
54 parale - 136 ştampilate; 22 pe plicuri; 21 neuzate
27 parale - 491 ştampilate; 85 pe plicuri; 12 neuzate.
La un foarte simplu calcul, raportat la milioane de colecţionari, cel care deţine un astfel de exemplar (aşa cum făcea referire şi autorul din almanah) deţine o RARITATE  MONDIALĂ.

Un poet...Despre adâncuri şi prezent

M-am întâlnit cu poetul de multe ori în...virtual! Pe-o ,,reţea literară''. Iar în real, ne-am salutat şi am vorbit în -anticamera de la Biblioteca de carte religioasă, din curtea fundaţiei,,Sf. Sava de la Buzău'', unde pregăteam câteva sute de ziare din-Orânduirea fără libertate, pentru donaţie. Aici, i-am oferit poetului cartea ,,Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica).
Iată! Dragii mei, surpriza:
- Felicitări sincere, spune Costel Suditu, pentru reuşită d-le  D. Negoiţă. Am citit cu încântare şi impresionat, am ticluit din cuvinte, ca o mulţumire :
,,Ce bogăţii lăsata-i spre ochi
Dar mai ales cât de multe în noi!
Ne-au podidit păşiri peste gropi
Atâtea necazuri şi-atâtea nevoi

Că te-am uitat, în afară de-o Cruce
Chiar şi aceasta, la mulţi ce străluce
În aur la gât, scăldat în păcate,
Purtată ca drept iertătoare de toate

O rugă e locul acesta sfinţit
De-atâta istorie, de-atâta nerobit
Mă-ncarcă şi pot ca să spun apăsat
Cu tot ce străbunii mei au visat

Mă-nclin peste locuri, mă-nclin peste carte
Mă-nclin Creatorului să-mi ierte păcate
Şi-n sufletul meu de om păcătos
Încerc a suci răutatea pe dos''.