Orasul fara biblioteca ?

Uneori ni se intampla sa auzim ori sa ne ramana unele ganduri de prin vre-o ... parte ! Sau poate viata ne mai aduce cate ceva la vedere, sa ne putem da seama de un lucru drag, nu numai atunci cand nu il avem.
Intr-un anume sens, tot asa sta treaba si cu cei care au iubire de carte, precum cititul ori facerea unei carti. Vorbind de facere de carte Eran Speranta, in vremurile acestea, sa poata plati editura, s-a deplasat la lucru peste 100 de kilometrii intr-un alt oras.
Dupa cateva zile, luand la pas orasul a cautat sa-si suplineasca dragostea lasata, cautand o biblioteca.
In drumul acesta, a putut remarca doar unele strazi laturalnice- neasfaltate, purtand numele scriitorilor : Ion Creanga si George Cosbuc. Trecand pe sub tunelul de sub calea fierata, a ajuns la Casa de Cultura "Tudor Arghezi". Interesandu-se, unde-i biblioteca, un tanar binevoitor ii spune :
- Biblioteca ? Nu. In orasul nostru nu-i biblioteca.

Pe cine mai intereseaza ... Caracterul ?

Dupa chestiunea cu Domnul Masca, am tot frunzarit zeci de carti citind peste o suta de pagini si vorbind pe placul unor amici, m-am autoeducat, daca va place termenul.
Lasand {ne}placerile de{o}parte si oprindu-ma la, George Calinescu,am aflat ca aceste caractere nu sunt idei platonice, iesite in evidenta doar prin actul nasterii ci si, dobandite odata cu educatia.
Mergand mai departe Cicero spunea ca , inteligenta fara caracter este nula.
Pentru ca, din pacate in anii din asa zisa democratie se vorbeste rar de caracter,
R.W.Emirson spune ca :"Ordinea morala privita prin prisma firii personale, inseamna caracter".
Si in incheere, dragii mei,Ov. Densusianu spunea ca : "Invatatura iti da lumina dar nu te inalta decat prin caracter".
... Hai ... ce ziceti ??

Un critic ce-si ascunde fata si numele

Doamna sau Domn !
In ... ceea ce faceti dv., dati-mi voie sa-mi dau cu presupusul. Poate sunte-ti ori ar trebui sa fiti Domn. Si, chiar de va ascundeti fata si numele, acolo in : Europ..., am sa fiu elegant si o sa va zic : Domnule Masca.
Domnule Masca ! Va felicit pentru ironiile dv., privind Cenaclul din bar, privind greselile mele.
Recunosc, sunt texte care, fie din graba, fie din neglijenta, fie, de ce nu, din nestiinta, ca nu mi-e rusine s-o spun mai ales ca : Ce suntem noi oamenii {vorbesc de cei fara masca} de vreme ce :
- Nici cel mai perfect dintre perfecti, n-a fost perfect.
Asadar ! Stimate domnule Masca, recunosc, aveam si cred ca voi mai avea greseli.
Poate, daca nu dadeati cu bata-n gard, meritati un premiu, de la cineva caruia ii place sa ofere. Numai ca, daca asa va este stilul, ati dus in derizoriu, cuvinte precum : Moralitate ! Salut Prieten{i}e.
Cu toate acestea, domnule Masca, nu sunt un om care sa port ranchiuna, ca doar am spus ca toti oamenii gresesc, asa cate ceva.
Domnule Masca ! Acum, intr-un mod respectuos, va intreb :
Chiar sunteti critic ?
Daca da, de ce nu va aratati fata si numele ?
Auzisem ca doar imformatorii de la Secu ...din vremea ... aia ... stiti care ? Purtau ...nume mascat !
Pe ; http://dumitrunegoitza.blogspot.com/
{Strigare}

Ganduri de ... prozator !

In pragul aniversarii INVIERII DOMNULUI urez
Urmaritorilor
Comentatorilor
Prietenilor acestui blog
"Paste fericit !" si
Ploi cu bucurii.

Cenaclul GRIGORE VIERU ... la Buzau !

27 martie, orele 11
Sala : Fundatia Sfantul Sava de la Buzau.
Mediatori :
Pr.prof.dr. Mihail Milea - scriitor
Scriitor, Bucur Chiriac - fost diplomat; colectionar de arta
Scriitor, Mihai Salcutan - avocat
Scriitor, Antal Croitoru - din Basarabia
Sala plina {fiecare la mase}de : scriitori;istorici;profesori, prof. de religie;oameni de arta;muzeografi;bibliotecari;arhitecti;elevi de la seminarul teologic Buzau.
Cu scuzele de rigoare pentru cei care nu le-am retinut numele sau i-am omis, pot enumera :
Printre scriitori
Ion Stanciu
Calin Ghetu
Grigore Buga
Nicolae Taicutu
Stan Brebenel
Constantin Marafet
Elena Radu
Mihai M.Macovei
Tudor Cicu
Titi Damian
Aurel Ganea
Stefan Dima
Daca doriti si semnatarul
Printre istorici
Relu Stoica
Gheorghe Petcu
prof. Coman
prof. Damian
Printre oameni de arta si cultura
Valeriu Susnea
P. Constantinescu
Printre biliotecari
Lidia Dinu - cu studii teologice

... si altii din zona Ploiestiului si Brasovului.
Discutiile au fixat 3 paliere
1.ANIVERSAREA de la 27 martie 1918, a UNIRII Basarabiei cu Romania.
Au vorbit istoricii.
2.Sarbatorirea carturarului si filozofului, NICOLAE STEINHARDT. Cel care a fost inchis pentru ca nu si-a turnat colegii scriitori la securitate.
Un evreu cu sentimente de Mare - roman, prieten cu, Al.Paleologu si C.Noica, se converteste la crestinism, inca din inchisoare.La iesire din inchisoare, dupa prestarea unor munci simple, la insistentele prietenilor amintiti, reintra in viata literara. Mai tarziu devine calugar la manastirea ROHIA din Maramures.
3. Personalitatea lui Grigore Vieru, un mare iubitor de : {RE}UNIRE.
Privind cel de pe urma palier, am avut bucuria sa prezint povestea cartii "Radacina de foc", semnata de Grigore Vieru. Achizitionata in toamna anului 1989, cu prilejul unei excursii : Chisinau, Odessa, Kiev, din Chisinau.... Sa scurtez povestea,la intoarcere, cand trenul a sosit in vama, un reprezentant vamal striga :
- Toata lumea cu geamantanele deschise
Ma conformez ca si colegii. Deasupra bagajului meu cartea "Radacina de foc" si-o caciula.Soseste controlorul care merge fix inspre geamantanul meu, ia cartea, o rasfoieste iar eu n-am de lucru si zic :
- Este tiparita la noi la Bacau iar picturile sunt ale lui Sabin Balasa.
Dupa ce se uita la mine ca, cioara-n craci dupa un soricel, pleaca grabit, intorcandu-se repede cu un altul, ce nu parea vames si care-i zice :
- Lasa-i cartea ! Ia-i caciula.
... Dupa slujba de pomenire ... Au inceput ... degustarile !

Un punct de reper in haosul realitatii {Dumitru Istrate-Ruseteanu}

Iata ! Dragii mei un alt ECOU marca, Dumitru Istrate- Ruseteanu, care alaturi de multe altele, va umple paginile cartii : Poemul celor sapte {O viata ... un om ... o antologie}
"Confratele Dumitru Negoita, a primit de la divinitate canonul, de a cerceta cu gandul in timp pentru a cunoaste originile lucrurilor,a activitatilor si practicilor umane.
Pentru a duce la bun sfarsit o asemenea nevointa, a fost necesar sa se inarmeze pana la sange cu energie,ambitie si lipsa de scrupule.
Sigur, la prima strigare, e posibil sa i se aduca acuzatia ca sub pretextul scrisului, isi ascunde tentatia utopica de a fugi din real dintr-un motiv, pe care nu avem de unde sa-l stim.
Dimpotriva, Dumitru Negoita, sapa in timp, apuca de parca-i dus de luna, carari pierdute in timp si reuseste in cartile sale sa reconstituie un real dominant fata de care se afla in raport de exclusivitate.
Nevoia de a scrie a autorului, nu e data de un capriciu sau dorinta meschina de a epata cu orice pret, ci e posibil datorita unui impuls inascut pe fondul unor necesitati, altele decat cele de conservare.
Fara indoiala,riscul sau este enorm,intrucat efortului de a se inalta in spirit, i se vor impotrivi mereu, instinctele elementare ale unor semeni.
Cand, intr-un anume punct sensibil de pe cararea pierduta,intalneste un erou, sufletul lui prinde agitatia primordiala a magmei, incearca prin scrierea alti carti {Uscand o lacrima} sa-l treaca pe erou, de la simetria statica la aceea dinamica: sa coaguleze materia intr-o structura de existenta vizibila: intreprindere deosebit de riscanta,ce impune existenta unui receptor adegvat.
Marea reusita a scriitorului, Dumitru Negoita, cred ca este atunci cand face sa reverbereze propiile idei, sa le imbine in fraze simple,generoase,in senzolii concrete, palpabile,dureroase.
Candva, impreuna cu un alt confrate, am incercat sa extragem din cartile autorului de care fac vorbire,plasmuiri poetice reusite, dovada ca Dumnezeu il tine intr-o permanenta stare creatoare.
Nu in ultimul rand am constatat ca pentru Dumitru Negoita, scrisul are si o functie terapeutica, un plus de vigilenta in prevenirea unei alterari, a echilibrului psihic ce-i posibila oricand si orcui, intr-o lume ce evoluiaza cu pasi uriasi spre ... autodistrugere.
Sub acest aspect scrisul lui, Dumitru Negoita, poate fi considerat un punct de reper in acest haos premeditat al realitatii "
Dumitru Istrate - Ruseteanu

Scrisoare de la ... CERNATESTI !

Cernatesti ? Da ! Cernatesti, nu ... Viperesti !

Cand am deschis cutia postala ... surpriza ! Printre facturi, un plic ... De la prof.geograf si publicist Viorel Suditu, un fost prieten al binecunoscutului umorist Ion Baiesu, cel care a reusit ca Biblioteca din Cernatesti sa poarte numele, marelui umorist.

Cu cativa ani in urma, intr-o vizita la casa domniei sale mi-a zis :

- Aseaza-te pe fotoliul acesta. E plin de amintiri. Pe el se aseza si Ion Mihalache, Baiesu nostru. In unele din vizite, purta un carnetel si din cand in cand mai nota.

Dar ... m-am dat cu vorba fara sa spun cei cu scrisoarea.

Aceasta-i, un ECOU, un ecou care cuprinde :

"Parcurgand cartile scriitorului Dumitru Negoita constat o evolutie profunda a stilului propiu, in Universul cugetarilor sale.

Arzand in el dorinta de a fi folositor, se arata ca un impatimit al cautarilor, un nostalgic al obarsiei sale - Comuna pierduta Rusavatu - dornic de-a pune in istoria locurilor si-a oamenilor de acolo.

Portretul personajului - calugarul erou Iorgu Cosma - viata tumultoasa si mai ales onorurile tardive, ating punctul culminant al ultimei sale carti, care ma emotionat profund.

Succes deplin in urmatoarele sale proiecte ! "

Aceasta-i, dragii mei, scrisoarea, care va fi asezata alaturi de alte ECOURI, in cartea ce va urma : Poemul celor sapte {O viata ... Un om ... O antologie }