joi, 24 septembrie 2009

Un vis din drumurile pe care le-am visat

Ce mult imi doream sa-i mangai sanii din cupele acelea transparente. Ascultand-o, ma multumeam doar sa-i privesc bluza. Da! Bluza de culoare neagra. Cand te uitai mai bine, n-aveai ce sa nu vezi.
Intr-un tarziu observase si Cerasela, la ce mi se scurgeau ochii. Atunci si-a dat picior peste picior. Nu i se mai vedea nici fusta. Pe dedesupt n-avea cine s-o vada! Ce sa vezi printre scaune? Eram aproape dar nu puteam privi, decat de sus in jos. Asa nu insemna mare lucru.
Cerasela vorbea cu-n volum marit, parca vroia sa auda si altii.
Cu totii patru, adunand si cainele, au pornit-o spre centrul satului, unde era Cooperativa, la casa lui Stefan Pomicultorul. Dedesuptul casei era o hruba adanca.Deasupra avea o sala si un salon. Sala era zabrelita cu zabrele cioplite si finisate iar de jur-imprejur scanduri frumos mestesugite. Acoperisul era din tabla neagra.
Pe sala spatioasa erau adunati, Securistii raionali. Iar in jurul lor forfoteau militienii. Se adunasera tot norodul satului. In sala, pe langa cei amintiti erau si cei ce urmau sa fie interogati. Au ajuns si holdaii cu cainele si cu Sanduchin. I-au dus tot pe sala.Pe drum, praslea lui Sanduchin, de 12 ani, venea cu vitele de la pascut.A auzit si nu-i venea sa creada de napasta multora si-a tatalui sau. S-a apropiat intr-un hohot de plans. Mergea hotarat sa ajunga pe sala. Vroia sa stea langa tatal sau, sa vada ce se intampla. Dar 2 militieni l-a oprit. Seful de post, un burtalau, a ridicat mana sa-l loveasca. Racnea cat il tinea organele:
- Taci ma, ca te omor!
N-a apucat Burtalau sa-l loveasca din cauza lui Sanduchin. Acesta s-a intrepus intre ei.
Ah! Copilul de atunci!?! Cei umpluse gura Ceraselei, ultimul cuvant! S-a oprit putin, dupa care a reanceput.
- Doamne! Doamne! Copilul de atunci este, omul de astazi. Este cel ce l-as vrea. Este cel ce l-as dori! Este un vis din drumurile ce le-am visat.
Gustul amar, amar dupa patru decenii, fata de holdai si batausii de la raionala. Despre frica lumii de atunci ...Au anchetat si batut, jumatate din sat, fara ca printre ei sa fie hotul. Pe hot nu l-au adus nici la reconstituire. S-au antrenat Securistii, confundand nevinovatii cu, sacii de box.
Unii sateni scapati, se consolau spunand:
- Si plopii sunt curati si inalti. Da-i spurca ciorile.


{Fragment din "Poemul celor sapte", carte in curs de aparitie}

miercuri, 16 septembrie 2009

De la steagul tarii la sfanta cruce.

- Tu ai auzit?Ca eu n-am prea auzit de trecerea aceasta.Cum a facut-o sergentul de pe aici.
- Hmm ... dupa intoarcerea de la lupta, mai nou, ca-n vremurile, luptatorilor din Revolutie,se alearga, dupa rasplata,dupa glorie.
- Ce sa facem,din pacate trebuie sa asistam si astazi Hristodoride. Mereu ma intreb: Cati ani vor mai trebui sa treaca. Sa mai auzim de inca un om, ca Gherasim, care NU si-a umbrit eroismul, cu egoism si interes.
Omul acesta care si-a umplut sufletul de curaj, atunci cand tara l-a impins la datorie si-a facut treaba. Iar la
intoarcere, a luat o cale pe care multi nici n-au visat-o.
- Si .. ce crezi? Ce-i de facut?
- Amintirile de astazi, ar trebui adresate celor pregatiti sa inteleaga, macar pentru o usurare, sa usureze povara suferintei.In asa fel incat sufletele sa nu li se ofileasca, ci sa le aduca drept vindecare ... Faptele unui
Mare Om, de pe Batrana vale, unde s-au asternut, amoniti si gasteropode.......
(Fragment din : Uscand o lacrima)

vineri, 4 septembrie 2009

Poemul prozelor

Citeam, nu demult, la ceea ce spunea, C.Antoniade, precum ca, "viata pe pamant, de la primele ei licariri, este o continua stradanie".
De ce ? Pentru ce ? Si cum ? Sunt lucruri traite si uneori cunoscute, de aceea voi trece-ntr-o latura ... spirituala!
Asa, precum o ... curiozitate ! Titlurile, celor sapte proze, nu mai este cazul sa spun, ale cui ?, asezate-ntr-o ordine cronologica si nu numai, desi n-au fost stabilite, redau un poem. Se intampla lucrul acesta, folosind doar, un singur cuvant de legatura. Iata-l :
pasi nevazuti
dincolo de lumina
drumurile din vise
marea gradina
inlantuiesc
Viperesti, comuna despicata
Manastirea din comuna pierduta
uscand o lacrima.
{ Pe salut prieten{i}e, in curand : Reper - moral ... Ecou}

sâmbătă, 29 august 2009

Tabelul meu: Cititori catre ... cititori !

Fie un an, mai putin sau ... neterminand !
Tabele si multe altele, mai mult sau mai putin credibile, au aparut.
Interesante sau mai putin, fiecare cu-n rost sau asa ... {ne}lamentabil !
Ca sa n-o mai lungesc ... Desfundand " Intru Cuvant" de mai multe decenii incoace si postand, dupa cum stiti si pe aici, mi-au ATRAS atentia
cateva persoane - respectabile. Asa am reusit ...Tabelul : Cititori catre ... cititori !
Acesta, atunci cand proiectul pe care mi-l-am propus, va fi gata, v-a insemna, ceva, asemenea unei raze de bucurie.
Desigur ca, proiectul v-a insemna, ore extrem de multe, nemaiputand, nici macar reciprocitatea de pana acum. De aceea, pentru a mai da o sansa si altora, desi mai RAR, voi mai postfata. Iar care mai doresc, voi mai tine legatura.
Aceasta, pentru ca, fie un an, mai putin sau ... neterminand !!! Ma voi inhama la cea de-a 8- a, CARTE.

miercuri, 26 august 2009

Neumbland dupa glorie

... In viata ca o poema ... patruns de-o pornire sufleteasca,inspre omul care n-a cautat gloria, dupa vitejia de pe campiile Bulgariei, ci a apucat o cale a sfintilor. A ajuns prin preajma acelora dinspre aripa stanga a raului Buzau, unde din pacate, de vre-o 40 de ani :
Totu-i paclos
si-i multa ceata
cladirile-s istovite
ca povestile npovestite
Cand vezi ce-a mai ramas, pentru a mai invarsta pacla, macar, cat mura la soare ...Vota{n}tii mileniului 3, pentru a nu mirosi a blesteme, venite de la cineva din moarte! Poate vazand ruinele ... Iarmarocului ! Departati ceata ce pluteste, deasupra comunei pierdute.
Macar cu gandul spre sufletul senin , unde o clipa ar trebui sa se opreasca si cei de la Manastirea Ciolanu. Desi , din spusele celor de aici, orice monah care n-a detinut o ... functie ! cea ce n-ar fi fost cazul Eroului, plecat in viata ... De Dincolo! Nu i se mai poate pastra in vreme, nici macar numele pe-o cruce.
- Cine nu ma are nu ma merita.
Ar putea rasuna glasul eroului...
{Acesta-i un scurt fragment din :Uscand o lacrima {carte pentru monument}

duminică, 23 august 2009

Multumiri pentru BLOG DE ORO

Am primit cu drag si-i multumesc doamnei Elena Marin-Alexe, pentru aceasta onoare.
Dupa cum am inteles de la Domnia sa, este obligatoriu de-a pastra regula "Jocului", ce cuprinde :
1 Afisarea premiului
2 Afisarea linkului celui care a acordat acest premiu.
3 Oferirea lui a altor 10 bloggeri.
4 Informarea bloggerilor prin mesaje.

Iata-i pe cei 10 nominalizati :
1 Jacob
2 Mihaela Petrescu
3 M.Mary
4 Geanina Codita
5 Cora
6 Corneliu Rosca
7 Pr.Gheorghe Cazacu
8 Geocer
9 Mariana
10 Ramona
Asadar, va felicit si va astept, dragii mei, pentru a va lua PREMIUL.

miercuri, 19 august 2009

DAR marunt pentru un muzeu



Pastrez de-o vreme, intr-una din camerele dintr-o: Casa de

vacanta, cateva lucruri de demult, printre care majoritatea

cu valoare sentimentala dar, si unele cu valoare privind obiecte utilizate in diferite munci, de la sate, care adapostesc fiecare, o poveste.

Cu toate acestea, oricata vointa,

oricata pricepere, mi s-ar alatura, tot n-as putea face mai mult, pentru ca aceste marunte obiecte sa poata avea, o securitate ... cat de cat !

Asadar, in curand le voi darui, Asezamantului pentru batrani "Sfantul Sava"din Buzau, {Director, preot prof.dr. Mihail Milea}.

Doamne ajuta !